O privire

Capitolul 19

Ajunși la spital , ni se spune ca mama a fost în moarte clinica și ca nu e moarta . Evident viața mea e o telenovela incurabila . Eu și Josh luăm loc pe scaunele de pe hol . Josh îmi zâmbește iar eu încep sa râd . Totuși , parcă nu e așa de rău , îl am pe Josh , mama nu e moartă , tata își revine , Ryan e fericit .. ce sa-mi mai doresc ? Am stat ascultând ploaia de afară . Era așa frumoasă .. fiecare strop rece parcă pur și simplu făcea viața sa aibă sens , parcă era cea mai fericită ploaie din viața mea . Am ieșit afară , și Josh ,speriat, a alergat după mine . Am stat în ploaie în gradina spitalului uzi leoarcă . Am dansat , am ras , a fost prima oară după mult timp când pur și simplu chitări și piane se derulau în capul meu cu scene romantice din filmele mele preferate . Stropii ce îmi atingeau pielea cădeau blând și parcă grei , parcă loveau cu durere , o durere sincera , tot ceea ce le stătea-n calea de a cădea tot mai adânc . Norii erau cenușii și vântul începuse sa sufle foarte tare . Ploaia calda începe sa se transforme într-o adevărată furtună . Cerul devine parcă negru cu tente de violet , fulgerele încep sa lumineze pasajul sumbru , iar tunetele parcă scoală morții din sicrie . Ajunși înapoi în spital , mergem la mama . Cantina spitalului e mereu deschisa , așa ca ne-am gândit sa mâncăm ceva . Spitalul devenise deja un fel de casa de vacanță , nu mai scăpam de acest loc plin de uși vechi care scârțâie , de mirosul acela ciudat de medicamente și sălile de operație sterile , miile de seringi și instrumente , atâtea scaune de așteptare , atâtea scaune pentru oamenii fără puterea necesara deplasării , atâtea holuri albe cu pereți crăpați din când în când , scările în spirala , zgâriate și urate , cele doua lifturi , unul pentru medici și unul pentru pacienți , sutele de ambulante , zgomotul sirenelor , urletele pacienților , țipetele doctorilor , fețele trase ale tuturor celor ce vin aici , perfuziile , aparatele , toate aceste lucruri care parcă nu se mai sfârșesc . Odată ajunși înapoi în camera mamei , stăm cu ea uitandu - ne la aparatul ce confirma faptul ca ea este în viața . Un gâfâit se aude de pe coridor . Tata intra ca un vârtej și o ia pe mama în brațe . Începe sa plângă și cred ca a fost cel mai dulce moment al vieți mele , devenită telenovela secolului . După ce o sărută , evident că , fiind o telenovela ea se va trezi și vor dansa și sfârșit . Nu . Da , bine , a sărutat - o , ea a deschis ochii și el a strigat "Aleluia!" . Da , lumea chiar mă va crede nebună după aceasta relatare a vieții mele .. Ciudat sau nu , chiar așa a fost . După ce , am stat o vreme cu ei , doar holbandu - ne la cum tata o sufoca pe mama , am plecat acasă și i-am zis tatei ca venim repede . Am făcut un duș , i-am zis lui Ryan ca ar fi bine sa doarmă și i-am zis ca mama nu a murit . Evident ca arata ca un elf plin de bucurie cu ochii de cățeluș care tocmai primise un os dar , chiar avea de ce . După lunga ședere în tihna , Josh mă ia în brațe foarte protector . Jur ca uneori , mă întreb ce s-ar alege de viața mea fără el . Oricum clar e cea mai rea versiune a viitorului meu .. un viitor fără el e ca și cum m-as duce la o înmormântare în fiecare zi , adică fiecare secundă .. petrecându-mi-o doar plângând după zilele când eram împreună . Abia acum realizez ca el chiar e totul pentru mine adică , în ultima vreme cred că ... m-am purtat foarte urât cu el , adică am avut atâtea pe cap și el a fost mereu acolo cu cicăleala lui constantă "Mănâncă! " "Mergi la somn!" "Nu uita sa mai bei apa și poate nu uiți sa deschizi ochii aia ca e 12 " "Mai dormi mult ?" "Încetează sa plângi " . A fost mereu acolo , zău ... mereu . L-am sărutat , cât de bine am putut și pur și simplu capul meu avea numai idei necurate .

Sam și Josh , stăteau în patul din camera , uitandu - se la televizor . Fata îl privea gânditoare și expresia ei părea una încruntată semn ca e vorba de ceva profund . Băiatul e luat prin surprindere de sărutul fetei care pare sa duca jocul într-o zona ușor digerabilă. Fata își duce mana în parul băiatului care o mângâie oarecum lent și fricos . Distanta dintre ei e oarecum vizibila . Amândoi sunt stângaci , amândoi nu au mai încercat sa vadă lucruri așa de mult timp , amândoi încerca să se ajute și au uitat sa ajute și inima nu doar mintea . Totuși , stângaci , fata prinde un oarecare elan în care îl împinge pe băiat un centimetru mai în spate iar acesta , oarecum speriat o ține într-un mod nu tocmai drăguț , deoarece s-a dezechilibrat , iar fata a căzut peste el . Fata încearcă să se ridice dar băiatul o tine în îmbrățișare . Pe geam din dreptul patului se uită un timp la stele , băiatul o sărută pe frunte și o apucă de talie . Fata îl sărută iar pe băiatul căruia îi străluceau ochii . Parului lui azvârlit peste tot e acum acoperit de parul ei , de mărime medie . Aceasta șuviță de par le ține de cortină în sărutul pasional și sincer al fetei . Băiatul face primul pas , ridicându-si tricoul și lăsând la vedere un abdomen ca în filme . Fata se simte oarecum stânjenită dar mâinile băiatului o învăluie deja . În camera unde lumina lunii străbate cu greu , se observa doar doua trupuri ce zac unul pentru altul , înecându-şi amarul unul în brațele celuilalt . Talia de viespe a fetei completează perfect umerii solizi ai băiatului . Un oarecare sunet de durere sau plăcere este amestecat în noapte și lăsat sa devină o amintire a primei nopți petrecute mai aproape decât ar fi crezut . Stelele se sting una câte una iar luna coboară pe cerul roșcat - vinețiu . O lumina aurie răsare de undeva din orizontul îndepărtat prevestind o zi frumoasă . Razele calde cad blând pe parul aproape blond al fetei care stă în brațele băiatului . Amândoi inspira adânc aerul proaspăt și trag draperiile după ce se "adună" . Amândoi râd cu lacrimi la ceva ce fata pare să fi spus . Se iau în brațe și părăsesc camera , plina de amintirile și visele fetei , acum împărțite cu băiatul .