Universul e mișto. Mă simt ca acasă când mă gândesc la el. Când mergeam la film cu prietenii şi nimeream un SF legat de spațiu, simțeam că respir. Pe vremea când aveai prieteni în viață. Și filme la care să te uiți. Şi locuri unde să te uiți la filme. Prietenii mei se sufocau. Își țineau respirațiile. Ziceau că nu primesc aer, iar oxigenul este insuficient. E adevărat, călătoriile interstelare nu sunt pentru toată lumea. Iar spațiul din afara atmosferei Pământului nu e chiar locul de joacă din spatele casei. În plus, perspectiva de a muri experimentând vidul poate înfrigura chiar și un iubitor de SF. Indiferent că e film sau nu. Mă bucur că ei nu sunt aici, cu mine. S-ar fi sufocat la nesfârşit. Fără să moară.
1 part