Încă un suflet rupt aruncat peste mulțimea imensă de cadavre neînsuflețite. Un copil într-un trup de femeie. O biată altă victimă a ceea ce se numește „viată". Încercă din răsputeri să ajungă la mal, să termine tot iadul, dar fără efect. Nimic nu o va mai putea face să-și recupereze puritate de copil. Nimic nu se va schimba pentru ea. Absolut nimic. „ Nu mă simt bine, niciodată nu m-am simțit. Urc scările imense și mă trântesc în pat. Îmi acopăr fața în plapumă și încep să simt oboseala pe care am târât-o după mine atâta timp. Aud niște bubuituri în ușă, tresărind. Sar ca arsă din pat și mă îndrept spre ușă coborând scările. Deschid ușa și-l văd pe Jean stând în ploaie, uitându-se la mine. Îi fac semn să intre, dar mă trage de mâneca cămășii în brațele sale. Mă strânge tare, simțindu-i respirația caldă. Mă simțeam în siguranță în brațele sale, mă simțeam protejată. Îi răspund la îmbrățișare, lăsând ploaia rece să-mi atingă corpul. Pentru prima dată în ultimii ani am simțit ceva nou, diferit. Ceva asemănător cu „iubirea".
3 parts