Scuzaţi întârzâierea şi vă rog citiţi nota autorului de la finalul capitolului. Scuza-ţi-mi eventualele greşeli şi... lectură plăcută!
Bella privea chipul zâmbitor al lui Caden. Brunetul îl sunase pe Ben iar pe parcursul a celei mai mari părţi a convorbirii avusese parte de intimitate. Plecase în biroul lui iar acum se întoarse în livingul unde ceilalţi aşteptau. Caden fusese chemat de Ginger care îi oferise oportunitatea ideală de a încheia convorbirea.
- Dig este tare neastâmpărat, îl informase ea.
Dig, câinele demon ronţăia cu patimă una dintre pernele decorative de culoare crem. Auzindu-şi numele, câinele se oprise pentru câteva secunde din activitatea sa pentru a asculta ce se vorbeşte despre el. Când Ginger termină de vorbit Dig apucase de unul dintre colţurile pernei şi o scuturâ dintr-o parte într-alta cu frenezie.
- Câine rău! strigase Ginger de formă spre el.
Dig se întinse pe jos şi puse una dintre labele sale din faţă pe pernă ca mai apoi să continue ronţăiala sa. Caden merse în dreptul său iar acesta se opri din ronţăială privindu-l. Caden se lăsase pup şi îl privi insistent.
- Bun băiat!
Dig se lăsase mângâiat pe cap şi scărpinat între urechile drăgălaşe. Pentru câteva secunde câinele demon avusese parte de acest tratament atât pe cap cât şi pe corp înainte de a fi întrerupt în mod subit. Caden se ridicase în picioare şi pornise spre uşă spre surprinderea şi indignarea lui Ginger.
- Unde mergi?
Caden se întoarse pe călcâie deranjat de întrebare. El, conducătorul, nu era obligat să răspundă în faţa nimănui. Chipul Bellei era radios ca de obicei iar privirea ei îi spuse cât de curioasă era şi ea unde se îndreaptă el. Sub efectul atenţiei cuvenite Caden se răzândise gândindu-se că nu era chiar atât de rău să se ştie încontro se îndreaptă. Poate că va primi o vizită din partea ei, doar vorbise o periodă destul de îndelungată cu Ben.
- La mine în birou, am câteva chestii de rezolvat.
Caden ieşise din living şi parcurse labirintul de holuri până la biroul său. De îndată ce se aşeză formase numărul unui subordonat din cel mai apropiat oraş. Vârcolacul italian pe nume Alonzo era un doctor care se bucura de popularitatea meritată pe seama muncii depuse. După cel de al doilea ton vârcolacul răspunse.
- Vreau analize complete, intrase direct în subiect Caden.
- Mâine pe la ora trei e bine?
- Michael şi J vor escorta trei fete.
- Îi voi aştepta.
Caden închise telefonul fără a da un semn că asta intenţiona. În timp ce se relaxa pe spătarul scaunului nu se putea gândii decât la Bella şi la lipsa ei de curiozitate. Pe toată durata a celor două luni care trecuseră se aşteptase ca ea să îl chestioneze cu locul unde se afla. Ascunzătoarea era dotată cu ultimele aparaturi apărute pe piaţă deşi se afla într-o rocă foarte puternică. Utilităţile precum apa curentă şi electricitatea nu lipseau iar semnalul pentru reţeaua de telefonie mobilă era destul de puternic. O oază de modernitate într-un loc pustiu.
Două bătăi scurte se auziseră în uşa biroului. Caden nu se putea opri să nu se gândească la trupul Bellei de partea cealaltă a uşii.
- Intră, spuse el serios.
Uşa se deschise iar din spatele ei se ivise exact ceea ce sperase. Caden făcuse un semn spre scaunul din faţa lui iar Bella se aşeză timidă. După ce ea tăcuse o perioadă în care îşi căutase cuvintele Caden preluase iniţiativa. Aşa cum se aşteptase, o conversaţie cu cei de acasă a tulburat-o.
- Mâine vreau ca tu, Em şi Ginger să mergeţi să vă faceţi analizele. Michael şi încă un prieten vă vor însoţi.
La auzul cuvântului "analize" Bella se terifiă.
- Analize?
- Vreau să îl conving pe cât de mult posibil pe Ben că eşti în siguranţă aici. Alpha-ul tău va primi lunar analizele tale iar zilnic poze cu tine.
Bella privise într-un punct fix iar Caden sesizase distragerea atenţiei.
- Ce te frământă?
- Ştiu că vrei să îl convingi pe Ben că sunt bine dar asta ar cauza multe probleme. Va crede că eu nu vreau să mă întorc.
Caden sesizase după tonul ei că ea chiar dorea să se întoarcă. Ascunzându-şi durerea pricinuită se ridică din scaun şi merse la canapea. Pe măsuţa din faţa ei găsise o cutie mare de carton şi i-o înmână Bellei. Ea acceptă cutia puţin greoaie şi o privi cercetător.
- Nu vreau să te plictiseşti aici iar asta te va ajuta să mai omori timpul. Este un laptop, crede-mă că nu ştiu ce tip este, la cumpărat un subordonat pentru tine. Vreau să vorbeşti cu prietenii tăi, să refaci legăturile şi toate cele. Nu vreau să dai indicii despre ceea ce te ţine aici, poţi să spui că eşti sechestrată.
- Dacă le spun asta cum le explic că nu mă pot întoarce?
- Le spui că ţi-ai găsit un loc de muncă avantajos.
- Unde?
Caden oftă.
- Europa, România.
- Fi serios. Când ar auzi că sunt în ţara lui Dracula or să ceară dovezi.
- Ai dreptate. Spune-le că eşti în... Milano!
- Mă vor urî!
- Nu, voi vorbi eu cu Ben despre ceea ce te ţine aici când îmi va mai câştiga din încredere. Poţi să vorbeşti liniştită cu ai tăi fară nici o problemă.
- Până când vei rezolva tu cu Ben eu deja voi fi socotită ca o profitoare răzbunătoare.
- Profitoare răzbunătoare?
- Da, pentru că eu nu făceam parte din haita lui Ben dacă el nu era forţat să mă accepte.
Caden se încruntă la auzul cuvintelor ei. Ştia de la Michael câteva lucruri despre intrarea ei în haita lui Ben dar nu foarte multe.
Bella observase confuzia lui şi cotinuase să îi povestească toată tărăşenia. După ce termină, Caden o privi fără nici o expresie. Acum înţelegea cât de mult rău putea face dacă ea vorbea cu ai săi.
- Acum înţelegi de ce nu pot vorbi cu ei?
Caden aprobase cu o simplă mişcare a capului. Bella îi întinse cutia cu laptopul cel nou dar Caden o resprinse cu o singură mână.
- Păstrează-l, tot nu vreau să te plictiseşti.
- Nu cred că aş putea să mă plictisesc într-un asemenea loc.
Bella îi zâmbi iar Caden făcuse acelaşi lucru. Satisfacţia de a o vedea zâmbind îl copleşi.
- Nu vreau să bântui prin ascunzătoare, este periculos.
- Fireşte că e, doar ne ascundem.
Caden izbucnise într-un râs zgomotos. Bella zâmbise la auzul suntetului minunat şi pornise spre usă. Caden, ca un cavaler, o ajutase şi i-o deschise. Înainte de a păşi peste prag Bella îşi amintise că tot îşi dorise să îl întrebe ceva.
- Ce este în spatele uşii încuiate?
Cu câteva zile în urmă Bella descoperise o uşă mare din oţel încuiată. Din moment ce nu mai găsise o alta asemănătoare se gândise că vârcolacul brunet din faţa ei ştia despre care uşă era vorba.
- Cel mai mare coşmar al copiilor: bibleoteca.
Bella râse şi acelaşi lucru făcuse şi Caden.
- De ce este o bibleotecă în spatele unei uşi dure din oţel?
- Ca să protejăm copiii.
Bella continuase să râdă în acelaşi ton cu Caden. Când se potoliră Bella îl privise serioasă.
- Să spunem doar că lui Dig îi plac prea mult cărţile şi nu le vreau digerate.
Caden se duse la birou şi scoase dintr-un sertar un inel de chei. I le înmână Bellei şi îi spuse care unde se potriveşte.
- După ce termini vreau să o închizi. Am vorbit serios când am spus că le digeră iar cărţile sunt preţioase.
- De unde nu ştii că le voi roade şi eu?
Caden se duse din nou la birou şi luase de această dată un ursuleţ de pluş maro şi pufos. Ursuleţul avea la gât o fundiţă roşie drăgălaşă Îl puse peste cutia cu leptopul din braţele Bellei şi îi zâmbi.
- Ţi-am cumpărat o jucărie de ros. Încearcă să nu îl înghiţi din prima seară dacă îţi vine cheful.
- O să încerc să mă abţin dar cred că va fi în zadar având în vedere că arată incredibil de apretisant!
Bella ieşise din biroul lui Caden lâsându-l într-un râs plăcut. Merse în camera ei şi aşezase cutia cu leptopul pe pat. Luase în braţe ursuleţul de pluş şi ieşise pe uşă cu tot cu el. Având inelul de chei în buzunar parcurse holurile până la uşa metalică. Având grijă să nu fie nici un câine demon prin apropiere care să se strecoare în bibleotecă deschise uşa masivă. Analizase scurt grosimea impresionantă a uşii care părea a fi mai mult uşa unui seif nu a unei bibleoteci şi intrase. În faţa ei o bibleoteca impresionantă se întindea pe un număr foarte mare de metri pătraţi. Culuarul din mijloc ducea până la o scară care urca la primul nivel. De o parte şi de alta a culuarului se întindeau rafturi imense şi lungi dar suficient de înalte încât să nu fie nevoie de nici o scară.
În timp ce păşea pe culuarul din faţa ei conştientizase că acesta era îmbrăcat cu un covor de roşu aprins. Trecuse pe lângă câteva dintre rafturile pline de cârţi iar când le analizase observase lemnul străluitor şi lăcuit întâmpind-o. Nimic din felul în care arăta bibleoteca nu dădea impresia că aceasta ar fi veche.
- Te pot ajuta cu ceva?
Bella tresărise la auzul unei voci necunoscute. Se întoarse spre unul dintre culoarele care se undeau cu cel principal şi fusese surprinsă să găsească o finţă vie. O femeie prinsă între două vârste îi zâmbea. Din cocul roşcat aranjat impecabil nu ieşea nici un fir rebel iar zâmbetul viu de pe faţa ei o întâmpină.
- Um, bună. Eu sunt Bella şi...
- Ştiu cine eşti, drăguţă. Caden ne-a avertizat în privinţa ta. Nu-ţi face griji, nimeni nu te va răni aici.
- Caden?
- Oh, da. Ne-a spus să nu te deranjăm sau să te încurcăm în nici o privinţă indiferent ce ai face. Vrea ca tu să fii în siguranţă.
Bella zâmbise. Se simţea protejatată şi importată. Îi plăcea acest sentiment iar faptul că era creat de acţiunile unui străin îi oferea mai multă satisfacţie.
- Este ceva de care ai nevoie din bibleoteca asta colosală, drăguţă?
Femeia era o persoană zâmbitoare iar Bellei îi plăcea acest lucru. Se simţea bine în preajma ei deşi nu trecuse nici măcar o oră.
- Cred că da... Vreau o carte cu vrăji.
Spre totala surprindere a Bellei femeia nu o privi deloc ciudat. Îi zâmbi cu entuziasm şi trecuse pe lângă ea. Bella inspiră involuntar mirosul femeii. Spre totala ei surprindere femeia era un om complet.
- Va trebuii să vi cu mine.
Bella se întoarse pe călcâie spre ea şi o urmării. Trupul ei uşor robust se mişca cu agilitate şi pricepere printre culoarele bibleotecii. Bella abea o vedea când cotea iar dacă nu ar fi fost nasul ei pe post de radar s-ar fi pierdut de mult.
În cele din urmă reuşii să o ajungă din urmă dar nu fără a gâfâi uşor.
- Raftul din stânga e plin cu cărţi pentru vrăji şi cu efectele sale de toate tipurile. Cel din dreapta este plin cu antidoturi şi alte lucruri cum să îţi prepari anumite ingrediente.
- Şi cum îmi dau seama care vrăji sunt magie neagră?
- Oh, e foarte simplu! Vino cu mine, drăguţă.
Bella o urmase până la mijlocul culuarului. În faţa lor se întindea o linie roşie care împărţea raftul în două. Când se uitase şi la cel de pe partea stângă găsise acelaşi lucru.
- Linia roşi desparte magia neagră de cea bună, pozitivă, albă. După ce ai terminat cu o carte trebuie să o pui la locul său. Dacă încurci locul exact măcar să le pui de partea corectă a liniei roşii.
Pentru prima oară femeia din faţa ei nu îi mai zâmbi.
- Dacă nu mai ştii care este raftul trebuie doar să ridici capul şi vei vedea unde te aflii,
Bella ridicase privirea şi spre totala ei surprindere gâsise deasupra culuarului o tăbliţă cu locul unde se afla: Vrăji şi efecte secundare.
- Mulţu...
Când îşi coborâse privirea şi încecase să îi mulţumească, femeia dispăruse. Se învârtise puţin în jur dar tot nu o găsise ca mai apoi să se concentreze asupra cărţilor. Căutase cu privirea pe raftul din stânga unde se aflau vrăjile şi efectele secundare. Zeci de cărţi cu copertă dn piele îi apăreau în faţa ochilor. Titlurile sale scrise cu auriu, roşu, negru sau chiar şi alb îi atrăgeau atenţia. Parcurse jumătate din raftul cu magia albă, normală, "inofensivă", când ceva îi atrase atenţia. De partea cealaltă a liniei roşii o carte din piele bătătorită şi veche îi atrase atenţia. Pe cotorul coperţii cu litere stacojii scria aproape indescifrabil: Magia neagră şi ritualurile din timpul nopţii. O luase fără nici o ezitare. Cartea aproape o făcuse să se prăbuşească din cauza greutăţii sale. În mâinile sale şi privită mai de aproape cartea părea şi mai mare cu coperta groasă, aspră şi dură, cu filele mari, groase dar cu scris de mână înclinat şi aproape hieroglific. Mâinile aproape îi cedaseră când vroise să o cerceteze mai amănunţit.
Bella luase ursuleţul de pluş de pe podeaua cu covor roşu imaculat şi plecă împreună cu cartea de-a lungul culuarului. Ajunsă în capăt descoperise mai multe mese de studiu mari şi din lemn lăcuit aşteptând-o. Grăbindu-se din cauza cărţii Bella nu analiză împrejurimile. Mai multe calculatoare aşteptau în mici separeuri de-a lungul peretelui.
Bella puse ursuleţul în faţa ei pe masă şi răsfoise carte. Scrisul îi oferise câteva dificultăţi în citire dar asta nu o împiedică să îi citească titlul încă o dată. Răsfoise câteva pagini şi încercase să citească mai multe paragrafe. Ingrediente, paşii dar şi câteva desene frumos făcute îi prezentau diferite ritualuri care se puteau face în timpul unei lunii pline: ritualuri pentru întunecarea minţii duşmanului, ritualuri pentru a asigura practicantului pretendentul dorit, precum şi numeroase ritualuri pentru a ucide o persoană în diferite moduri şi posibilităţi. "Magia neagră nu reprezintă niciodată doar răul prin ceea ce face ci şi pe însuşi vrăjotor". Găsise un citat scris mai citeţ dar care semăna izbitor de mult cu cel precedent găsit la întâmplare "Magia neagră poate face atât lucruri presupuse bune cât şi rele. Magia neagră poate readuce la viaţă un om, un vârcolac, un vampir sau chiar o altă creatură supranaturală. Aducerea de ghinion, noroc, dragoste poate fi de asemenea creată de magia neagră. Magia în esenţă este magie neagră indiferent de cât de mult bine sau rău face deoarece orice vrajă mică are consecinţele ei..." Citatul era incredibil de ciudat pentru ea în acel moment. Ştia foarte bine că scrisul nu aparţinea persoanei care scrisese cartea. Stilul, forma literelor şi felul mistic în care erau aşezate în pagină astfel încât să se contopească cu celelalte paragrafe dar să se diferenţieze totuşi de celelalte şi să iasă în evidenţă o atrăgeau.
Răsfoise cartea în căutarea unei vrăji legate de luna plină sau a oricărui scris misterios care ieşea în evidenţă. După ce parcurse aproape toată cartea găsise ceva ce îi atrase atenţia. Scrisul misterios îi atrăgea privirea spre un titlu scris la fel de chirilic ca şi restul cărţii: Ritualurile cu lună plină. Spre totala ei surprindere ritualurile din timpul unei nopţii cu lună plină erau numeroase chiar dacă acest lucru nu păruse să fie adevărat încă de la început. Citise prima pagină iar când o întorsese în faţa ochilor zărise acelaşi scris minunat care îi plăcea. "Nu există ritual mai puternic decât cel din seara cu lună plină. Este foarte greu de desfăcut şi durează aproape o eternitate." Citatul continua să se extindă pe mai mult pagini ceea ce pentru câteva clipe o făcu pe Bella fericită. "Ca orice ritual al magiei negre, ritualurile din timpul nopţii cer sacrificii fie în sânge, fie în cadavre." Un fior groaznic o trecuse când realizase cât de periculoasă este magia neagră. Scrisul plăcut o îndemna să citească iar ea îl ascută cu supunere. Află cu stupoare cum mai multe vrăjitoare au profitat de magia neagră şi au ajuns în diferite ipostaze: crucificate în ramurile tradafirilor atât de violent încât nu putea fi eliberată din plantă; combustie instantanee; distrugerea a celor mai dragi şi mai iubite persoane vrăjitoarei; invadarea casei de creaturile nopţii. Din tot ceea ce citise înţelese unul dintre multele lucruri esenţiale: cu cât vraja era mai puternică cu atât pedeapsa era ma mare.
Zeci de fiori o scuturau când îşi aduse aminte că şi ritualurile ei erau folosite pe baza magiei negre. Nu îşi putuse abţine întrebările legate de pedeapsa lor. În cele câteva cazuri citite nu doar vrăjitoarea fusese pedepsită ci şi persoana care participase la ritual sau fusese pusă vraja pe ea. Bella se temea de ceea ce avea să se întâmple şi ştia că era incredebil de mare pedeapsa sa.
Citise mai departe şi găsise în cele din urmă ceea ce o interesase. "Ritualurile folosite pentru vârcolaci şi trecerea vârcolacilor singuratici din pustietate în inima unei haite sunt magie neagră de cel mai înalt nivel". Acel "vârcolaci singuratici" o duse cu gândul la vârcolacii de nivel doi. Continuase să citească spunându-şi că la final va încerca să desluşească tot. "Magia neagră de cel mai înalt nivel este folosită şi la prinderea în captivitate a unei creaturi supranaturale în unul dintre cele patru elemente precum şi eliberarea ei". În continuarea paragrafului aflase toate lucrurile de care avea nevoie pentru a face un asemenea ritual: lumânări care simbolizează elementele, sângele unui sacrificiu uman, împrejmuirea celui care va fi captiv cu elementul ales şi, cel mai important lucru dintre toate, puterea şi sprijinul unei eclipse. Bella îşi aminti de ritualul din timpul eclipsei de lună. Toate lucrurile esenţiale fusese acolo, dar asta nu era un secret. Ştiuse de ritual dar acum când citise toate acele pedepse frica i se strecurase în oase. Nu îşi dorea să fie pedepsită iar gândul că va păţi acest lucru o terifia.
Un desen frumos structurat şi clar acoperea mijlocul paginii cu o reprezentarea a felului în care trebuia efectuat ritualul. Un om desenat în mijloc era înconjurat de mai multe linii ce reprezentau elementul. În jurul picioarelor sale o pentagramă cu cinci colţuri luase formă iar vrăjitoarea era într-un colţ al desenului.
Mai departe Bella găsi o mulţume de explicaţii vrăjitoreşti şi vrăjile care trebuiau rostite scrise cu aceleaşi cuvinte chirilice.
Bella închise cartea şi porni înapoi spre raftul cu magie neagră. Căutase prin toate titlurile dar nu găsise nici un lucru care să îi indice că se afla unde trebuie. Părăsise culuarul cu Vrăji şi merse pe cel alăturat. Pe plăcuţa de deasupra capului găsise exact ceea ce căuta: vârcolacii şi haitele lor. Cercetase toate rafturile şi scoase o carte voluminoasă. O duse la masa sa de studiu unde cartea cu vrăji aştepta. Bella avea nevoie să ştie ce se întâmplase mai exact cu cei care fuseseră introduşi în haitele de vârcolaci deoarece nu găsise acest lucru în cartea cu vrăji. Ea îşi aminti cum vorbise cu Elinor despre intrarea ei în haită şi cum reuşise să scoată de la ea că acest lucru nu se mai întâmplase de foarte mult timp în haita lor. Acum că Bella avea ocazia de a studia tot ce ţinea de vârcolaci avea de gând să profite.
Cercetase cartea şi după ce termină de citit scrisul mult mai citeţ ajunse la câteva concluzii. Introducerea vârcolacilor singuri într-o haită prin magiea neagră nu doar că afecta vrăjitorul ci şi haita. Unitatea haitei se destrăma iar luptele şi certurile creşteau. Vrăjitoarea ajungea să îşi piardă puterile şi să se exileze faţă de toţi şi murea în chinuri la bătrâneţe în timp ce lua cu ea şi durerea vârcolacului. Practicarea acestor ritualuri încetase încă de la începutul secolului al XVI-lea când numărul vrăjitoarelor scăzuse foarte mult.
Bella se întoarse la secţiunea despre vârcolacii şi luase de acolo: Vârcolacii şi plantele
În cartea despre vârcolaci aflase o mulţime de lucruri despre ea însăşi. Din moment ce un vârcolac era o creatură care trăia în natură beneficia de efecte miraculoase ale plantelor. Descoperise o mulţime de plante care îi puteau linişti somnul şi o puteau face să se simtă mai bine. Colţul lupului era o plantă care în ciuda numelui său putea să ajute vârcolacul să intre în visul persoanei iubite. Un gând ispititor şi plăcut îi încolţii în minte şi se lăsă îmbibată de bucuria lui. Avea să folosească planta pentru a vorbii cu Jason. Trebuia să îi explice cât mai curând situaţia şi să se asigure că el nu va înţelege alte lucruri din faptele sale.
Se ridicase grăbită de la masa de studiu şi îşi întinse trupul amorţit. Duse cartea cu vrăji la locul ei şi pe cealaltă la fel în timp ce pe ultima o duse cu ea. Oboseala punea stăpânire pe ea. Când termină, înaintă pe culuarul principal pe care venise şi privi în ambele părţi după femeia roşcată.
- E cineva? strigase puternic.
Nici un răspuns nu venise şi, tristă, se întoarse pe călcâie. Tresărise speriată şi se dase câţiva paşi în spate când o văzuse pe femeia roşcată stând chiar în faţa ei.
- Te pot ajuta cu ceva drăguţă?
- M-ai speriat! aproape ţipase Bella.
- Nu asta intenţionam să fac, drăguţă. De ce anume ai nevoie?
- Nu ştii de unde aş putea lua câteva plante? Vreau să îmi fac un ceai din plante şi nu ştiu unde le-aş putea găsi având în vedere că suntem într-o zonă aridă.
- Va trebuii să vorbeşti cu Caden despre asta. Mai este o uşă închisă la fel iar dacă el îţi dă cheia atunci te voi duce eu unde trebuie.
Bella pipăise inelul de chei din buzunar. Mutase ursuleţul în mâna stângă, peste carte, şi scoase din buzunar inelul de chei.
- Cheile astea?
Femeia privise inelul de chei şi zâmbi.
- Caden ţi-a dat cheile de la toate uşile încuiate.
Femeia începuse să înainteze spre marginea bibleoteci. Bella începuse să meargă după ea presimţind că o va conduce spre acel loc de unde va lua plantele necesare. Femeia o conduse spre o uşă metalică şi întinse mâna după inelul de chei.
- Când ieşi va trebui să închui uşa. La fel să faci şi cu cea de la biblotecă.
Femeia îi deschise uşa şi o părăsi incă o dată. Bella intrase într-o seră imensă şi frumoasă. Oboseala din ea o făcuse să se grăbească şi deschise cartea din braţele sale la pagina unde rămăsese. Pe pagina stângă scria citeţ numele plantei, proprietăţile sale şi câteva note referitoare la plantă. Pe pagina stângă un desen frumos şi colorat cu culori vii îi arăta o plantă lunguiaţă lipsită de frunze şi cu tulpina plină de ţepi. După desen Bella înţelese de unde numele "Colţul lupului", spinii de pe tulpină semănau foarte bine cu colţii unui lup.
Bella lăsase ursuleţul lângă uşa din oţel şi se afundase în seră. Un culuar central despărţea întraga seră în două părţi. O mulţime de culuare mai mici se uneau în culuarul central iar pereţii formaţi dintr-un matrial ciudat şi aproape mat despărţea fiecare culuar în parte. Neobosindu-se să cerceteze mai amănunţit întreaga seră ea se concentră doar pe găsirea plantei. După un timp relativ scurt reuşise să o găsească. Deschise cartea şi citi instrucţiunile. Colţul lupului trebuia să fie scos din pământ şi ţinut cât mai aproape de persoana care dorea să îl folosească pe o durată de cel puţin o săptămână. "Cu cât este ţinută mai mult cu atât efectul este mai puternic" citi o notă în gând. Continuase să citească şi conştientizase că era nevoită să ţină un regim sănătos dar şi apropiat de cel al cărui vis vrea să se lege. În cazul în care nu ştia ce mâncăruri prefera Jason trebuia să îi spună cum arăta el. Trebuia să se gândească mereu la el, lucru uşor de realizat, mai ales în jurul plantei.
Bella smulse planta şi o aşezase într-un ghiveci din apropiere. Mulţumită de ceea ce va face planta şi zâmbind încontinuu ieşise din seră cu toate cele trei obiecte în braţe. Închise uşa din oţel a serei, puse cartea la loc şi ieşise pe uşa bibleotecii. Cu paşi rapizi şi radiind de fericire pornise spre camera ei gândindu-se neîncetat la Jason.
Ştiu că nu am postat luni dar am avut o săptămână încărcată în teste şi o grămadă de chestii pentru şcoală de făcut. Din moment ce ultimele două capitole le-am făcut mai lungi aş vrea să ştiu dacă sunteţi de acord cu acest lucru şi dacă vreţi ca şi următoarele capitole să fie la fel de lungi.