Ore interminabile am petrecut acolo spaland puntea care parea nesfarsit de murdara. Nu am fost obisnuita cu astfel de activitati, dar am de ales, cand un capitan imi porunceste asta? Mainile imi sunt reci si prea sensibile pentru a face fata unei astfel de munci fara scrupole pentru mine. Sunt deschisa la tot ce e nou si abea acum realizez ce munca obositoare duceau servitoarele, iar eu deseori stateam cu o carte in mana citind. Daca o sa ma reintorc nu o sa uit sa le mai dau pauza.
Daca o sa fie vreo intoarcere...
Nu trebuie sa ma gandesc la asa ceva. Sunt puternica si voi reusi sa evadez din inchisoarea asta, asa ca niciun daca. E sigur.
Mainile mele spala in continuare pe cand gandul meu zboara usor la tot ce mi s-a intamplat. Totul s-a petrecut prea repede. Saptamana trecuta eram la plimbare prin parc admirand fiecare culoare a verii, si era un spectacol splendid! Era o frumoasa campie formata din lacuri de verdeata si flori parfumate care alinau sufletul oamenilor cu frumusetea si mirosul lor. Fluturii zburau in explozii de culori ca un curcubeu pe deasupra vaii calde.
Mi-e atat de dor de acele peisaje mirifice!
Of, nava tampita! Zicand asta am trantit cu putere peria cu care spalam, improscand pe alocuri cu apa.
Apa rece a atins rochia aproape uscata, acum fiind iarasi una uda.
Unde imi sunt acele rochii extravagante, elegante si bijuteriile mele frumoase?
Ce am pe mine pare mai mult o camasa de noapte, grie ca cenusa si prea larga pentru corpul meu. Duc lipsa acelor vremuri in care traiam fara griji acasa...
Mi-am revenit din amintiri cand mi-am dat seama ca apa din galeata se sfarsise. Am lasat peria jos, obosita, si mi-am inaturat de pe chip o suvita nelalocul ei. Cu dosul palmei mi-am sters transpiratia care mi se scurgea in picuri calzi pe frunte si am inghitit in sec.
- Mary, ma duc sa gasesc niste apa sa spal. Revin imediat, am informat-o ridicandu-ma de jos cu greu. Amorteala isi pusese cuvantul.
Ea a incuviintat si eu m-am indreptat spre... inca nu stiu defapt spre ce anume. Nu am nicio idee unde ar putea tine apa acesti pirati. Asa ca, ultima sansa ar fi sa intreb acest lucru.
- Ma scuzati... am intrebat spre primul pirat care am vazut.
Nici nu am apucat sa continui ca s-a uitat urat la mine si a plecat in treaba lui.
Asa sunt toti aici? Poate o sa am noroc cu tipul asta care vine acum.
- Ahm...
Da, a si plecat.
- Pot sa...
Si a plecat si asta.
Nimeni nu raspunde. Sunt chiar atat de invizibila in fata ochilor lor? O sa ma descurc singura, multumesc! Voi colinda toata aceasta nava pana voi gasi ceea ce caut, fara ajutorul nimanui. Nu am nevoie.
M-am intors nervoasa cu fata la pamant, atenta pe unde merg, dar m-am izbit de... ceva tare.
Nu, nu are muschi, din pacate.
Capul meu ce doare... nu putea sa fie mai moale catargul? Chiar atat de tare trebuia sa fie lemnul asta?
Era atat de mic in cat nici nu l-am vazut, ce ironic!
- Tu esti Kathleen? a intreabat o voce in spatele meu. Cand ma intorc, vad un om negru, la bustul gol, inalt, care emana din ochii sai la fel de negri raceala, dezinteres si respingere.
- Da... eu sunt. De ce?
Oare ce am mai facut acum? Nu am curatat podeaua bine? Capitanul vine dupa mine? Am deranjat cu ceva ca am strigat pe nava?
Am inghitit in sec. Sigur am facut ceva gresit. Oh, Doamne...
Piratul era un om span, cu ochi negri si nas putin turtit. Avea umerii lati si muschii lui mari ieseau in evidenta cu acel piept gol si fara par. Pielea neagra contrasta cu pantalonii scurti albi, pe care ii purta legati de brau cu o centura neagra si lata din piele neagra. Acolo stateau spanzurate pistolul si nelipsita sabie.
- Bine, a raspuns sec matahala de om. Eu ma numesc David si o sa fiu bodyguard-ul tau pe timp nedeterminat.
Asta era?! Am facut ochii mari de mirare in momentul cand am auzit asa o nebunie.
- C-cine ti-a spus sa faci asta? Cu ce autoritate? Reusesc sa ma balbai eu, fara sa gandesc prea clar ce intrebare banala pun.
- Capitanul.
- Capitanul... Am repetat mecanic, ca si cum as fi uitat de existenta si autoritatea lui.
De ce ar face asa ceva? De ce ar trimite pe cineva sa fie necurmat cu ochii pe mine?! Atat mai lipsea.
Oh, nu nu. Daca de acum o sa am pazitor, o sa fie mai greu sa fug de aici.
Trebuie sa-l tin la departare de mine, cat mai mult cu putinta pentru ca sa evit problemele care vor incerca sa apara. Dar mai intai de toate vreau sa ma asigur daca aceasta decizie vine intr-adevar de la capitanul acestei corabii de pirati. Nu ar indrazni sa-mi faca una ca asta, asa-i?
- Tine, adu apa.
I-am impins la piept galeata si m-am indepartat furioasa.
Un pazitor! Un pazitor! Ce-a fost in capul lui Black?!
- O sa fac o vizita capitanului, domnule David! Am continuat iritata continuand sa merg cu pasi rasunatori, intinzand bratele sa imi fac loc printre oameni.
- Dar nu poti...! Treci incoace!
Nu am mai auzit protestele lui inutile pentru ca ma indreptam spre biroul lui Black, stiind deja unde se afla, si ma rugam in tacere ca el sa fie intr-adevar acolo.
Am dat buzna in biroul lui de sus si l-am gasit cercetand marea harta de pe masa de studiu.
- De ce?! Am intrebat cu o privire sfidatoare punandu-mi mainile pe masa in fata lui.
Ca si cum nu m-ar fi observat sau auzit, calm a luat lupa din dreapta lui si a continuat sa se uite pe harta la cine stie ce.
- Nu stii sa bati la usa?
In sfarsit a raspuns pasiv, capitanul. Doar ca m-a intrebat fara sa ma invredniceasca de vreo privire, pentru putin respect.
- Esti nebun. Tocmai ai pus o gorila sa stea fara-ncetare dupa mine? De ce?
- Doamna, a inceput discursul punand lupa de-o parte si privindu-ma direct. Si-a incrucisat mainile si m-a privit in ochi. Daca nu ti-ai dat seama, esti o femeie pe o nava plina cu barbati. Acelea ca tine au nevoie sa fie protejate pana la un nou ordin.
- Ce? Acelea ca mine iti spala pe jos?!
- Oh nu, asta e doar una din razbunarile mele pentru ca ai fost si esti obraznica.
Spune, cu un ranjet pe fata.
- Daca tu crezi ca o sa...
- Acum cred ca a venit momentul sa pleci. S-a ridicat de pe scaun si m-a impins catre usa. Am treaba de facut, maine seara ancoram si abia astept sa scap de tine.
A inchis usa in urma mea.
Maine seara ancoram. Ancoram. Tarm... libertate!
Ochii mi s-au marit de uimire si exaltare! Asta e!
Am ramas privind micul hol, cufundata in gandurile mele, incat nu mi-am dat seama cand a intrat pazitorul meu.
- Ah esti aici! am spus.
Eram prea fericita ca sa-l mai bag in seama si pe acest om.
- Sa stii ca sunt independenta, nu am nevoie de tine. Pastreaza distanta! L-am avertizat eu, inainte sa-l imping din calea mea.
Acestea fiind spuse, am coborat grabita scarile tinand poalele rochei ca sa nu ma impiedic prin materialul ei.
M-am saturat sa tot fiu educata si sa ma comport frumos. Ei nu s-au purtat cu mine asa cum se cuvine si eu fac la fel cu ei. Ma simt mai bine astfel. Acum ca ma gandesc, toata educatia mi-a ingradit posibilitatea de a fi eu insami. Sa ma simt libra si sa-mi exprim parerile. Pe de o parte, aici am gustat cu adevarat din libertate. Nu toate regulile acelea pompoase sunt folositoare, ca si: nu este voie sa razi in hohote, trebuie sa stii sa vorbesti politicos, trebuie sa porti rochii sofisticate, sa arati impecabil si nu in ultimul rand trebuie sa inaintezi pe scara sociala pentru a fi mai bogata.
As vrea o lume ca asta, plina de libertate, unde o persoana isi poate exprima sentimentele fara sa fie impiedicata de o eticheta complicata. Saracul George... era un om atat de bland si ma iubea nespus de mult, la fel cum il iubesc si eu in momentul de fata. Daca vedea toata libertatea asta, i-ar fi placut? O lume fara prea multe cerinte? Unde nu conteaza daca esti marchiz, duce sau conte? Cat as vrea sa mai petrec un minut cu el! Cat de putin, ca sa-l pot revedea, sa-mi astampar dorul arzator din inima...
- Kate? Ai zis ca aduci apa... unde e? a intrebat Mary cand m-a vazut cu mainile goale inaintand spre ea. Cu atat de multe ganduri, am uitat de apa.
- Ah da!
Mary avea dreptate, uitasem de motivul pentru care plecasem de acolo. Cand m-am uitat in spate, David ma urma fidel, cu galeata plina ochi cu apa, si incruntat venea spre noi. Macar el nu mi-a nesocotit ordinele, desi arata cam suparat pentru ca l-am pus la treaba.
- Mary... am spus spre ea, ezitand. Se pare ca avem un pazitor...
- Un pazitor?! a baguit ea, uluita.
- Da, se numeste David. L-am prezentat indicand-ul cand a fost indeajuns de aproape de noi.
Mary a privit scurt acel pirat masiv, dar curand a reluat munca, nefiind deranjata in niciun fel de noua prezenta din jurul nostru.
El nu a scos niciun cuvant din gura, impreunandu-si mainile la piept.
Amandoua l-am privit fara sa putem face nimic in privinta lui, si am continuat sa spalam podeaua.
- Stii... am informatii noi. I-am soptit prietenei mele, cateva minute mai tarziu cand supraveghetorul nu era atent.
- Da? Ce anume? o raza de speranta s-a intrezarit in ochii ei, acum plini de interes fata de noutate. Nu o pot dezamagi chiar acum.
O sa fie incantata cand ii voi dezvalui ca in curand vom ancora! Nu stiu unde, dar nu cred ca are vreo importanta asta.
- Nu aici si nu acum..., am spus in schimb. Diseara. Tu ai ceva nou?
- Hmm.. se prea poate ca am! A raspuns ea cu o licarire poznasa in ochi.
Am incuviintat multumita.
- O sa scapam de supraveghetor cumva si... si... o sa vorbim. Abia astept!
Emotia ne-a cuprins pe amandoua si acum lucram cu mai mult spor, dornice ca seara sa vina mai repede ca sa putem planui cum sa plecam de aici pentru totdeauna...