Hel pov.
-Aici faci stânga. Îmi spune și arăta în același timp cu mâna de parca aș fi ultima surdă.
-Doamne da mai taci din gură, ești enervant! Îi spun în timp ce semnalizez și o iau la dreapta.
-Femeie! Tu nu faci diferența între stânga și dreapta?! Am spus sa faci stanga nu dreapta!
-Da nu mai tipa atât. Si da, știu sa fac diferența între stânga și dreapta, cu stânga dau mai tare si cu dreapta mai încet.
Își da ochii peste cap si pufaie mai ceva ca trenul Thomas.
De mai bine de jumătate de ora o tine asa, având in vedere ca el este handicapat in momentul asta eu trebuie sa conduc înapoi acasa.
Nici agentul de politie care sta cu tine la examenul auto nu comentează atât.
Uneori stau si ma gândesc cu ar fi daca el s-ar fi născut fata, satana în persoana.
-Hel, mama ma-sii, ocolește gropile alea futa-le dumnezo!
-Allan, limbajul! Jur ca daca în următorii 300 de kilometrii mai scoți un cuvânt pe gura aia te zbor în stradă si zău de nu plec fără tine si sa te vad eu atunci cum ajungi acasă.
Tace din gura și se așează mai bine in scaun și își pune mâinile în piept ca un copil bosumflat ca i-am luat jucăria preferată.
Dau muzica mai tare și încep sa fredonez versurile bucurandu-mă de liniște asta până sa deschidă iar gura.
100 kilometri mai aveam, atât și ajungeam acasă. Dar ca sa vezi, gura spartă nu tace nici de-i pui pușca la cap asa ca eu, ca o fata buna si drăguță, educata, eleganta ce sunt am tras pe dreapta cu o frână atât de brusca încât dacă nu punea mâna în fața pentru a opri impactul fetei cu bordul mașinii eram obligata a doua zi să-i plătesc proteza dentara.
-Ieși! Spun uitându-mă în fața evitându-i privirea.
-Glumești!
-Absolut deloc, ieși afară până nu te zbor cu tot cu scaun.
Se uită la mine și își face cruce înainte sa iasă din mașină.
-Poți sa spui si o rugăciune, poate te va lua o mașină mai repede.
Îi fac cu mâna si pornesc lăsându-l în spate înjurând de mama focului.
Ferească Dumnezeu, mai ceva ca o ciocănitoare vorbește. Cum spunea proful de muzica din liceu, are diaree verbala doar ca in cazul lui era cronica și netratabila.
Ajung acasa, bine, acasa la el, din moment ce a complotat cu mama pentru a ma muta la el. Intru în casa si urc geamantanele în dormitor și cu prima ocazie le arunc pe parchet cu o bubuitura zdravănă.
Și-a luat mai multe țoale decât mine si vorba aia sunt fată.
Îmi dau geaca jos și ma îndrept spre baie de unde nu am de gând sa ies prea devreme.
***
-Unde-i Allan?
-Presupun ca pe drum, de ce?
-Mă așez mai bine pe canapea având privirea lui Amber asupra mea.
-Nu pot sa cred, tu încă mai ai obiceiul ăla?!
-Așa se pare, în plus am avut motive.
-Alea fiind?
-Nu-i tăcea gura.
-Ești culmea, Hel, du-te după el!
-Îhm,lasa că se descurca, băiat mare, vaccinat, găsește drumul spre casă.
In momentul următor usa de la intrare este dată de perete și apare gura spartă alături de ghici ce, o fată.
Clar doarme pe canapea.
-Helen Kimberlyn Evans!
-Prefer Hel. Spun si sorb din ceaiul cald.
Vine spre mine și se pune în fața mea cu mâinile la piept.
Cât ma chinui sa ma abțin sa nu rad doar Dumnezeu stie.
-Cum sa îți lași logodnicul în mijlocul drumului?
Ridic mana stânga si ma uit atent.
-Cred că ai greșit ceva, vezi nu am nimic, îi arat mâna.
Cât despre drum nu te-am lăsat în mijlocul drumului ci pe marginea lui.
-Tu, ființă imposibila, ce draci de amiază ți-au dat ai tai sa mănânci?
-Este seara din câte se observa.
-Ăm, știți eu nu stiam ca Ben are logodnica. Intervine tipa.
-Ben?! Ma uit la Allan si ma mușc de buza pentru a opri rasul.
-Încetează, spune si se uită țintă la buzele mele.
-Ce ți-a spus Ben? O intreb punând accent pe numele lui. Oare se credea Ben 10? Probabil,cred ca l-a bagat în ceață ceasul de la mana, si ceasul de la apa este mai finuț.
-Nimic special, a spus ca este judecător si ca în timpul liber participa la evenimente caritabile.
Minciuni. El nu este im stare sa se trezească la ora 10 in timpul liber si o baga pe asta cu caritatea. Iar daca el ar fi fost judecător probabil toți criminalii, violatorii ar fi fost în libertate.
-Serios? Asta a spus Ben?
-Da, a mințit, așa-i?
-Nu ești de aici, deci bănuiesc ca de asta l-ai crezut pe fostul cel mare burlac al San Francisco-ului. Dar bănuiesc ca obiceiurile nu se uită.
-Cine vorbește, aia care lasă oamenii pe drum. Intervine Amber.
Vine lângă mine și își sprijină cotul de umărul meu.
-Ești drăguță, cum te numești?
-Hope.
-Alo, mai sunt si eu aici!
-Gura, Ben!
Înjura în barbă si merge în bucătărie unde presupun ca își pune să mănânce.
După aproximativ zece minute pleacă si Amber împreună cu Hope.
-Și? Cum a fost?
Ridica privirea din farfurie si se uita la mine de parca m-ar putea ucide doar cu privirea.
-Minunat, am stat o ora în frig de am zis ca îmi înghețată ouăle dar a fost magnific,ar trebui să încerci și tu.
Strâmb din nas și iau un cartof din farfuria lui.
-Nu mă tentează. Când sa bag cartoful în gură mi-l ia din mână si îl mănâncă el. Nehalitul!
-Așteaptă tu numai sa scap de gips si vezi tu atunci.
Îmi dau ochii peste cap și ma duc înapoi în living și ma asez pe canapea în timp ce caut un film cât de cât interesat.
-Te-ai supărat? Vine și se așează lângă mine punând mâna pe umeri mei.
-Îî. Murmur fiind atentă la film.
-Sigur? Insistă el.
-Sigur. Nici nu îmi mut privirea de la film.
Se apropie si mai mult de mine luându-mă în brațe.
-Știu ca ești supărată dar tu ai vrut sa ma lași in drum.
Îmi întorc capul spre el, proastă idee. Este prea aproape, mult prea aproape.
Privirea îmi fuge de la ochi la buze. De ce trebuie sa le aibă asa de tentante?
-Dar tu m-ai forțat. Spun încă uitându-mă la buzele lui. Îmi trec limba peste buza de sus fără să-mi dau seama si se pare ca a văzut si el.
-Vrei să ma săruți. Nu mă întreabă, o spune ca pe o constatare. Începe sa zâmbească și îmi întorc atenția la film.
Rade si ma săruta pe tâmplă lipindu-mă mai tare de el.
-Despre ce-i filmul? Întreabă în timp ce se joacă cu o șuviță ieșită din cuibul de păsări pe care eu îl numesc coc, mult spus coc.
-Trenul spre Busan, ceva cu zombi, daca te mușcă unul infectat devi si tu si așa mai departe. Scrie ca este horror dar până acum îl găsesc mai lacrimogen decât titanicul.
-Să ghicesc, te uiți pentru coreenii din film sau pentru povestea în sine?
-Hm, ambele?
Zâmbește și își continua joaca cu parul meu.
-Știai ca era sora nebunei?
-Cine?
-Tipa care m-a adus, era tipa nebuniei de la secție.
Mi-a captat toată atenția, din nou se pare.
-Serios? Pare normala față de Belinda.
-Pf, asta spui tu pentru ca ai vorbit doar câteva minute cu ea, să fi văzut cât îi mergea gura, ferească Dumnezeu de așa femeie la casa ta.
Încep sa rad în timp ce Allan mă studiază.
-Nu te mai uita așa!
-Ești frumoasa!
-Bună gluma, ești sigur ca vezi bine?
-Vezi ca ma enervezi, daca eu zic ca ești frumoasa apai ești frumoasa. Eu nu spun oricui asta.
-Deci să înțeleg că ar trebui să mă simt flatată?
-Dacă însiști, spune si ridica din umeri.
Vreau sa îi dau o replica marca Helen dar fix atunci îmi sună telefonul.
C. T
-Helen?
-Ianis ? Ce naiba? Ești beat?
-Shh, nu-i adevărat. Sunt doar foarte...vesel.
Plange cumva? Ce mama naibii?!
-Unde ești?
-Pe canapea într-un bar.
-Bravo Einstein, muream proastă dacă nu-mi spuneai asta.
Încearcă să îmi trimiți adresa si vin după tine si încearcă să nu bei nimic ce conține alcool.
Închid apelul si ma ridic de pe canapea alergând în dormitor de unde iau primele haine ce-mi pica la mână.
-Ce s-a întâmplat? Apare si Allan în pragul ușii.
-S-a îmbătat Ianis.
-Și ce-i grav în asta?
-Este foarte grav, el nu bea niciodată doar dacă s-a întâmplat ceva groaznic. El nu-i așa!
Trag pe mine tricoul și iau geaca și geanta in mana și înainte sa plec îl pup repede pe buze lăsându-l surprins.
Se pare ca iert mai repede decât credeam.
Intru in mașina și primesc mesajul cu adresa de la Ianis. Ce? Fix acolo s-a găsit sa meargă?
În capătul celalalt al orașului si culmea într-un club de fete in chiloți minusculi.
Apăs accelerația și ies din curte cu un scârțâit de roti de care se pare ca mi-a fost dor. Uneori îmi este dor de anii de liceu si mai ales de momentele petrecute cu Matt.
Ajung în fața clubului si ca sa vezi, la intrare este o matahala de trei metri, pe puțin, pusă pe ceartă.
-Ai programare drăguță?
Altul cu programare, doi pe lista pana acum. Eh macar își vor tine companie unul celuilalt pe lumea cealaltă.
-Nu, trebuie doar sa iau pe cineva de aici.
-Ca să vezi, si eu la fel. Ma ia el la mișto, păcat ca n-am starea necesară.
Nu credeam ca voi apela la asta dar se pare ca situațiile disperate cer masuri disperate. Scot portofelul și îl ridic cat sa vadă insigna. Se uită suspicios și când vede că nu glumesc se albește la fața.
Îmi deschide ușa și acum începe distracția.
Unde-i Ianis?
Până ajung la el mai împart și câțiva pumni în stânga si in dreapta alegându-ma cu niște julituri frumoase, zic eu.
-Ianis?!
Ma reped la el și îl iau in brațe.
-Pe cine să omor? Cine este nenorocitul care mi-a facut fratele din altă mamă sa plângă?
Ma strânge si el în brațe și încearcă sa se calmeaze.
-Hai acasă, îmi povestești acolo tot.
Îl ajut sa se ridice de pe canapea si mai mult îl târâi după mine până la mașină.
-Tine-te bine, spun și pornesc cu viteza.
-Îți este dor de asta, așa-i?
-Puțin. Spun fiind sincera.
Își pune mâna pe piciorul meu și sta așa până ajungem în fața blocului unde am locuit înainte, se pare ca Ianis este noul proprietar.
-Știi, de multe ori mi-am dorit sa fiu ca Matt chiar dacă ajungeam ca el. El era puternic și...
-Ianis...
Cu lacrimi în ochi cobor din mașină și aștept sa faca si el la fel ca mai apoi să intram în apartament.
-Sa nu mai spui niciodată asta, tu ești tu si ești perfect asa cum ești. Niciodată sa nu îți dorești sa fi altcineva doar pentru faptul ca este diferit față de tine, dacă lui Matt i-au placut fetele asta nu-l face perfect sau mai știu eu ce, fiecare este perfect în felul lui.
Imi pun geaca în cuier la fel făcând si cu a lui. Ne asezam pe canapea și aștept să înceapă.
Este obiceiul nostru, mereu cand unul da de greu ne sprijinim unul pe celalalt.
-M-a mințit.
Nu intervin, îl las să își ia tot timpul de care are nevoie.
-A spus că nu-i plac fetele, mi-a jurat chiar. Matei, așa îl cheamă, nume prea frumos pentru unul ca el. Totul a fost doar un pariu facut la beție, dar nu înțeleg de ce eu, de ce m-a ales pe mine.
-Pentru ca, îmi așez capul pe picioarele lui si începe sa se joace cu parul meu, ești cel mai sexy, adorabil, irezistibil bărbat de pe Terra.
Pierderea lui.
Zâmbește.
-Niciodată sexy si adorabil nu vor merge în aceeași propoziție spune uitându-se atent la mine.
Stam asa in liniște de mai bine de zece minute și sincer îmi place, chiar aveam nevoie de o pauza.
-Ce te frământă?
-Hm? Adică? Nu am nimic.
-Evy, nu ma poți duce cu zăhărelul.
Dezavantajul de a avea un prieten, verișor care te cunoaște ca pe propria palma.
Oftez și îmi mut privirea pe tavan.
-Imediat este ziua lui, încă un an în care nu este lângă noi și parca devine din ce în ce mai greu de suportat. Si da știu, s-a dus într-un loc mai bun dar zău așa, era fericit și aici, cui nu i-ar plăcea să aibă o sora geamănă ca mine? Uneori regret ca nu am mers eu în locul lui, de ce a trebuit sa mearga fara nicio protecție pe motor, nu tu cască, nu tu costum, nimic. Cred ca de asta urăsc cel mai mult motoarele, mi-a luat cea mai de preț persoana.
Ma abțin cu greu sa nu plâng.
-Dacă te-ar auzi Matt spunând ultima parte te-ar fi bătut de ti-ar ieși fulgii.
Continua stiu ca nu este doar atât.
-Cred, adică stiu sigur si asta ma sperie cel mai tare de fapt. M-am îndrăgostit de Allan și partea cea mai rea este ca îmi e frica ca ma va rani și chiar nu știu dacă voi face față.
-Îl iubești!