Să-i simt buzele atât de aproape mă făcea să simt un fior când rece, când cald, Malik știa cum să controleze senzațiile pe care mi le transmitea, știa cum să se joace cu fiecare parte a corpului meu ca să-i cedeze.
– Nu cred că e cazul..
Mă retrag în spate și el se lasă deasupra mea, își menține greutatea într-o mână și corpul lui dezvelit se lipește de mine.
– Malik, oprește-te!
Îi simt vârful limbii cum îmi conturează clavicula și ajunge la gât unde trasează linii.
– Lasă-mă în pace, drace!
Tonul meu se ridică și icnesc sub greutatea lui simțindu-mi plămânii strânși ca într-o menghină.
– Vrei să-ți recit vreo poezie înainte să ți-o trag?
Își arcuiește sprânceana și respirația lui coboară spre mine.
– Așa ai convins-o și pe cealaltă să-ți intre în pat?
Spun mușcându-mi obrazul ca să nu mă trădeze vocea și să gem involuntar în timp ce degetul lui îmi traversează coapsa.
– Nu, tu ești mai specială și îmi pregătesc textul dinainte.
Se oprește și capul lui coboară în josul abdomenului după ce limba lui trasează cerculețe pe pielea mea.
– Da, accentuezi partea în care te urăsc.
Aproape îmi dau ochii peste cap când îi simt buzele pe șoldul meu stâng, plasează un sărut umed și face același gest și pentru celălalt.
– Nu mai vorbi, doar simte.
Nu trebuie să-i cedez din nou, asta iar o să-i satisfacă orgoliul și nu îmi mai permit încă o umilire din partea lui.
– Am spus să pleci, nu te vreau..e-eu..
Mâinile mele se împung în pieptul lui și el cade pe spate.
– Tu iarăși uiți că ești pe teritoriul meu?
Stă într-un cot și se uită la mine în timp ce eu mă acopăr cu cearșeaful.
– Ar trebui să-mi amintești mai des ca să pot memora.
Îl abandonez pe Malik și mă așez pe fotoliu în timp ce el rămâne sub cearșeaful de satin alb, micile pete de cerneală i se văd prin materialul subțire, formele lui bine definite se combină cu tatuajele și se transformă într-un balanț de alb și negru.
– De ce faci asta? de ce mă rănești mereu?
Sparg tăcerea care se instalase în cameră vorbind pe un ton tremurând.
– De fapt tu singură faci asta când îți asculți ambițiile și te pui cu mine.
Spune în timp ce un mic cerc de fum îi iese din gură și din nări.
– De ce nu ar trebui să mă pun cu tine? cine ești tu până la urmă?
Devin nervoasă și mă ridic de pe fotoliu gesticulând către el.
– Cred că ți-am dovedit deja cine sunt eu.
Expiră alt fum și stinge țigara presând-o de mobilă.
– Nu ești la tine acasă să îți permiți să faci asta.
Mă duc spre noptieră ridicând chiștocul care încă arde și i-l presez de braț.
– Ah, ești sărită de pe fix?
Oftează și sare ca ars din pat în timp ce își trece degetele peste zona arsă.
– Nu suport oamenii ca tine care se cred superiori și de fapt..
Încep propoziția, dar vocea lui îmi taie glasul când se ridică la nivelul meu.
– Și de fapt? de fapt tu ești o proastă care nu își găsește locul și se implică în lucruri pe care o depășesc, fetițo, întoarce-te la cărți.
Spune cu bărbia ridicată sfidându-mă cu privirea.
– De fapt voiam să spun că tu ești un idiot care are impresia că orice fată îi cedează, crezi că totul e numai despre tine și ceilalți nu contează, la dracu cu tine, Malik!
Iau o gură de aer după ce spun totul fără să respir și rămân uimită de propiul curaj.
– Și tu ești o mică târfă care stă după mine și visează să i-o trag..
Cuvintele îi ies lent din gură și degetele lui se împletesc în șuvițele mele.
Mă încrunt și dintr-un impuls palma mea se izbește de obrazul lui, interiorul pălmii mele devine roșu și pielea lui se irită.
– Palma asta o să te doară pe tine mai mult decât pe mine.
Îmi prinde încheietura și degetele lui groase se înfășoară în jurul încheieturii blocând-o în strânsoarea lor.
Simt cum îmi presează pielea și mă lipește de el în timp ce ochii lui mă privesc aspru, dintr-odată se aude o bătaie în ușă și eu icnesc când îmi eliberează încheietura.
– Ce faceți aici?
Spune Demir când analizează situația și distinge prin întuneric că e și Malik aici.
– Vrei să ne filmăm când ne-o tragem ca să-ți oferim un documentar detaliat?
Replică nervos Malik și Demir rămâne în pragul ușii.
Ochii lui mă privesc parcă cu o tentă de dezamăgire, orice ar fi vrut să-mi spună prin acea privire, avea dreptate să mă judece.
– Nu s-a întâmplat asta.
Mă îndepărtez de Malik și el în contra mea își înfășoară mâna în jurul taliei mele și umple spațiul dintre noi.
– O să plătești scump pentru curajul tău, eroino.
Îmi șoptește în dreptul urechii și îi zâmbește fals lui Demir.
– Veniți jos?
Spune Demir jenat frecându-și palma cu ceafa.
– N..
Încerc să răspund pentru mine, dar Malik răspunde pentru amândoi.
– Da, haide iubito.
Își trage tricoul pe cap și își întinde mâna ca să și-o împreuneze cu a mea.
A spus cumva "iubito" ? mă prinsesem mult prea devreme de jocul lui, voia să mă umilească, să își bată joc de mine cu prietenii lui.
– Iubito?
Râde Demir și înclină din cap dându-și seama probabil de intențiile lui Malik.
Demir trage ușa în urma lui și i se aud pașii cum se îndepărtează, Malik se uită la mine peste umăr, avea un surâs pe buze.
Și-a aranjat părul în oglindă eu stând cu mâinile încrucișate la piept, el chiar credea că eu o să merg cu el jos? chiar atât de naivă mă credea?
– Aștepți invitație ca să mergi jos?
Spune când observă că eu nu sunt în spatele lui.
– Lasă-mă în pace, nu vreau să vin.
Mă așez instictiv într-un colț privindu-l cu ochii umezi, îmi mestec buza ca să îmi abțin lacrimile, momentul de dinainte îmi lăsase o urmă adâncă în piept.
Nu spune nimic, pur și simplu mă prinde de braț și mă trage după el, îmi simt picioarele cum se târăsc pe tot holul și nu mă lasă nici să-mi închid ușa cu cheia.
– Malik..
Mârăi nervoasă uitându-mă în spate și încercând să-mi țin picioarele pe un loc.
– Abel, încetează, nu vreau să cobor cu tine!
Încerc să mă dezmeticesc din mâna lui, dar forța lui e incomparabilă cu a mea.
Pur și simplu atitudinea lui era una superficială în orice situație, conta doar ce crede el și ce vrea el. Eu încercam să controlez tot ce simt ca să nu mă pierd cu firea, să nu plâng din nou în fața lui.
Am ajuns jos și a trebuit să mă conformez lui, prietenii lui și-au ațintit imediat privirile spre noi. Pe majoritatea îi cunoșteam din vedere, stăteau în jurul unei mese mici de sticlă, mirosul de alcool și de tutun m-a făcut să tușesc sec.
– În sfârșit a apărut și Malik.
Se ridică unul dintre prietenii săi să ne întâmpine, s-au salutat printr-o strângere de mână și umărul lui Malik s-a ciocnit ușor de-al tipului.
Tipul care a venit în fața noastră era masiv și urechile lui erau înconjurate de cercei, părea dureros, dar pe el nu cred că l-a durut prea mult.
– Ea cine e?
Spune singura tipă din grup care stă în mijlocul băieților.
Era blondă și la fel ca și tipul masiv, avea cercei pe tot zgârciul urechilor, ochii ei erau ca de pisică – un verde smarald asociat cu albastru șters, buze mari și conturate cu un creion roz pal.
Purta o bluză neagră cu ținte decoltată în față, avea o jachetă de piele și o fustă până la coapse cu un dres dedesubt.
– Ea e Saia, iubita mea.
Zâmbește batjocoritor și mă sărută pe creștetul capului.
Ei se abțineau să nu râdă, în definitiv de ce ar ieși Malik cu o tocilară?
– De fapt nu e așa, e-eu..
Spun, dar vocea lui Malik mă acoperă și ne așezăm pe colțarul alb.
– Ea e singura ta iubită?
Spune același tip masiv pe care ei îl strigau Josh, eu mă uitam doar într-un punct fix și încercam să găsesc un moment bun să plec.
– Da, o iubesc foarte mult, uneori viața te surprinde.
Spune și mâna lui cade pe coapsa mea.
– Gândește-te că ai făcut o faptă bună, nimeni nu ar fi stat cu ea..
Replică tăios aceeași tipă de mai devreme, ochii ei mă studiază și își învârte limba peste maxilar.
– Are ceva experiențe cu tocilari, e fată cu clasă, nici eu nu mă așteptam.
Mă prinde sub brațul lui și mă sărută din nou pe cap în timp ce prietenii lui râd pe ascuns.
– Corect, nici eu nu mă așteptam să fii atât de idiot, în seara asta m-ai convins!
Schițez un zâmbet fals și prietenii lui reacționează într-un râs zgomotos.
– Devine agresivă verbal ocazional.
Spune și mă ține cu forța lângâ el.
– Poate nu ești suficient de bun pentru ea, știi tu, nu ești tu de performanțele ei..
Spune Josh și toți rămân cu un "O" pe față când își dau seama la ce se referă.
– O satur, dar tot nu se satură, ar trebui să-mi chem un prieten.
Se joacă cu firele mele de păr, eu bat din picior devenind tot mai nervoasă și agitată.
Mă simțeam atât de stânjenită, eram principala distracție a unor studenți beți și plictisiți de viață.
– Te-am resprins suficient de mult ca să capeți o frustrare nouă?
Mă ridic și îmi simt buza cum tremură în timp ce cuvintele ies din gura mea pe un ton răstit.
El doar se uită la mine cu aceeași privire care mă făcea să devin melancolică, mă induce într-o stare de parcă își arunca fiecare stare și sentiment în mine, mă transporta în mintea lui și mă lăsa să-i cunosc fiecare gând.
Cum de putea să citească pe buzele mele tot ce voiam să-i spun? cum de îmi știa fiecare punct slab, toate fricile? de data asta m-a privit atât de adânc încât a putut să vadă cum totul din mine s-a spart, îmi simțeam pieptul greu ca și cum mi-a înfipt niște cioburi și sângeram.
– Să nu uiți cine ești în fața mea, târfă tocilară..
Replică și își mestecă obrazul ridicându-se la nivelul meu și vorbindu-mi peste bărbie.
– Nu poți să-ți spun același lucru fiindcă tu îmi amintești de fiecare dată cine ești.
Îi susțin privirea și mă aplec ca să iau o doză de bere și să i-o torn în cap.
– Cu plăcere, iubitule.
Îi șoptesc la ureche și îl ocolesc în timp ce prietenii lui rămân șocați.