Am început să zâmbesc cauza era că, descoperisem o sensibilitatea a lui Malik și acea sensibilitate era arta, cotoarele cărţilor îmi păreau cunoscute și picturile erau toate semnate de el în colţul foii. Am încercat să trag o carte din cele așezate rând pe un raft, era trecut peste ele un deget de praf și în acea cabană se simţea o liniște atât de profundă încât puteai să auzi ce gândești, am apucat o carte cu degetele și s-a deschis pe mijloc unde era semnat un citat cu carioca –" Tu nu ești doar steaua mea norocoasă, ești întregul cer ce stă peste lumea mea."
Parcă uitasem de mine și am uitat complet de motocicletă, cum puteam să mă aștept la așa ceva din partea unui bădăran? chiar înainte să închid ușa subtil și să plec, aud o voce în spatele meu și simţeam o privire aspră în ceafă.
— Târfă mică, ce cauţi aici?
A spus Malik râzând în colţul gurii, pomeţii înghesuindu-i-se în obraji având o cută pe frunte.
— În niciun caz nu răspund la acest apelativ, nu sunt ceea ce crezi tu că sunt.
Am răspuns fiind uimită și oarecum foarte puţin surprinsă de atitudinea lui, nu știu de unde avea curajul să îmi vorbească așa.
— Crezi că ești atât de importantă să am gânduri legate de tine măcar? ești nulă, inexistentă în faţa mea.
A spus apropiindu-se și strângându-mă într-un colţ mic, făcea câte un pas spre mine putând să-i aud respiraţia cum se accentuează din cauza spaţiului restrâns.
— Ai venit să iei motocicleta, nu?
A continuat fraza pe care o începuse aproape lipindu-și fruntea de-a mea, îmi simţeam respiraţia cum se amestecă cu a lui și tentaţia dintre buzele noastre.
— În primul rând nu îţi aparţine!
M-am răstit la el privindu-l adânc în ochi cu bărbia ridicată și strângând din dinţi.
— Ce ești dispusă să faci ca să nu îl omor în bătaie pe fratele tău fiindcă te-am găsit aici?
A spus prinzându-mi bărbia și putând să-i văd irișii cum coboară pe buzele mele, dar ce răspuns puteam să-i dau? am rămas fără suflu când a spus că fratele meu o să afle, numai din cauza ambiţiei mele o să aibe de suferit.
— Ce fel de întrebare e asta?
Îi răspund fără să întrerup contactul vizual și împingându-mă cu mâinile în pieptul lui.
— Una foarte clară, așteaptă un răspuns. Ai timp până termin eu o ţigară.
A spus după care și-a scos pachetul din buzunarul de la spate, aprinzând ţigara și trăgând fumuri lungi, eu rămăsesem îmlenită, dar nu trebuia să-i ofer ce vrea, dar ce soluţie aveam? oricum părinţii mei dacă aflau că am intrat prin efracţie în casa cuiva, mă omorau ei. Și plus situaţia în care l-am pus pe fratele meu, oricum lui îi era frică de el dacă îi permitea așa multe, ce șanse sunt să-l înfrunte?
— N-o să faci asta, ești prea laș dacă o s-o faci.
Am spus fiind ultimul lucru la care m-am gândit jucându-mă cu degetele într-un mod disperat și tremurând.
— Dacă am putut să te fac să-ţi fie frică, nu sunt laș.
A spus Malik privindu-mă pe sub sprâncenele bine conturate și negre clipind involuntar.
— Nu o să obţii ce vrei de la mine, eu nu sunt una dintre târfele tale speciale și nici marioneta ta!
Am spus lovindu-mă de el în timp ce traversam aleea să ies din curte, mi se adunaseră lacrimile în colţul ochilor și buzele îmi tremurau din cauza suspinului pe care abia puteam să-l opresc, nu voiam să-i ofer satisfacţia că am cedat.
Îi simţeam ochii cum se uită în urma mea, dar nu aveam curaj să mă întorc să-l privesc, cuvintele lui s-au înfipt în fiecare colţ din mine ca niște cuţite, nu știam cum putea să aibă un asemenea efect asupra mea într-un timp așa de scurt. Am ieșit din curte, dar vocea lui m-a oprit înainte să fac următorul pas, nu voiam să-i dau atenţie.
— O să te fac să te întorci, nu pleca așa învingătoare, eroino.
A spus în urma mea în timp ce râsul lui a conturat propoziţia, ura din cuvintele sale și pofta să se răzbune, nu puteam să îmi dau seama ce am descoperit în acea cabană și ce om a fost mai înainte în faţa mea. Recunosc că îmi sfâșiase inima, dar cu toate astea știam că are două personalităţi, una care inclină spre artă, ci cealaltă spre ură, indiferenţă.
Am ajuns acasă târziu fără să-i dau explicaţii fratelui meu, voiam să-l previn cumva, dar nu știam cum să-i spun. Am urcat în camera mea având cheile mele de la ușă și intrând subtil în casă, evitam să vorbesc cu fratele meu fiindcă starea în care eram mi-ar fi adus multe întrebări pe cap. M-am dus în camera mea și mi-am lăsat capul pe perna moale, aveam timp până mâine înainte să plece la curse să-i spun totul fratelui meu, dar deja situaţia asta mi se părea așa epuizantă, încă mă gândeam dacă să-i spun sau totuși să accept ce voia Malik în schimb de la mine, dar nici nu l-am întrebat ce.
Eram așa confuză în privinţa lui, prezenţa lui era simţită ca două continente puse la un loc; cald și rece. Îmi conferea o sută de senzaţii pe minut și aerul mi se oprea în plămâni doar la gândul că buzele lui sunt pe buzele mele, dar nu puteam să uit nici cum m-a numit, de parcă eram oricine în faţa lui, de parcă el n-a gustat din senzaţiile dintre noi doi. Dar nu la asta trebuia să mă gândesc, ci la cum să-l determin să-l lase în pace pe fratele meu.
A doua zi de dimineaţă după ce am adormit cu picioarele pe jos și restul corpului pe pat, m-am trezit simţindu-mi gâtul imflamat din cauză că adormisem într-o poziţie nu prea comodă, mi-am masat gâtul cu podul palmei și mi-am răsucit încheieturile amorţite. Aveam rimelul șters fiindcă nu mă demachiasem, sincer toată noaptea în mintea mea s-au derulat cuvintele lui Malik resimţindu-le sarcasmul. Îl aud pe fratele meu cum strigă să cobor la masă, e prima dată când își dă interesul să gătească pentru mine, pentru noi. Sincer eram mirată și nu voiam să cred decât atunci când o să vad asta cu ochii mei, am coborât la parter și ochii mei se lovesc de fratele meu care purta șorţ și pregătea ceva la bufetul bucătăriei, m-a ciufulit în creștetul capului eu uitând să îmi mai închid gura la cât de mirată eram.
— Bună dimineaţa, needucato.
Se strâmbă la mine și continuă să împrăștie făină pe bufet.
— Ce e cu tine?
Am spus fiind conștientă că stric momentul.
— Sincer, m-am gândit la ce mi-ai spus ieri la masă, și..
A spus oprindu-se între fraze și așezându-se pe scaun, eu imitându-i gestul și privindu-l atentă.
— Ar trebui să te preţuiesc mai mult.
A continuat fiind sigură că e sincer având mici urme de lacrimi în colţurile ochilor.
Ce făcusem? fratele meu era sincer cu mine și pregătise o masă minunată, eu tocmai îl băgasem într-o mocirlă ieri din cauza ambiţiei mele, am răsuflat ștergându-mi lacrimile adunate în colţurile ochilor și trăgându-l la pieptul meu, spunându-i în gând să mă ierte în timp ce el și-a dus mâinile după talia mea.
După acel mic-dejun nu puteam să îmi scot imaginea cu fratele meu din minte, timpul trecea repede și mai era puţin până Malik ar fi pus în aplicare ce-a zis, sunt sigură că nu i-ar fi milă să-l umilească și zdrobească în bătaie. Chiar eu îl salvasem pe un tip din mâinile lui, ce tot zic?
Mă plimbam prin liceu cu cărţile la piept neștiind ce să fac, era așa greu să am și orgoliu, dar să mă gândesc și la fratele meu, situaţia era așa desmeticită, eu nu aveam nicio putere să împiedic ce urma să se întâmple. Mă uitam la ceas și se apropia ora când fratele meu pleca de obicei la curse, ceva din mine îmi spunea să stau, cealaltă să fug până nu e prea târziu.
Mai era o jumătate de oră și imaginea cu fratele meu mă bântuia mintal, nu puteam să negociez cu mine ce să aleg, dar aici nu mai era vorba de orgoliul meu, ci de fratele meu care urma să fie umilit tot din cauza mea. Am plecat spre casa lui Malik având cărţile la piept și rucsacul în spate, fiecare pas mi se părea așa greu de făcut, mă aștepta o umilinţă groaznică.
Îmi simţeam ploapele grele de la plâns, dar și mai rău, conștiinţa mă apăsa teribil pentru că m-am băgat în treburile fratelui meu. Am ajuns intrând ușor pe poarta întredeschisă
și ocolind casa ajungând direct la cabană, era acolo și număra secundele pe ceas fiind exact conștient că o să vin.
— La fix.
Spune după ce ceasul a sunat și se întoarce cu faţa către mine, stând cu ţigara între buze și având un surâs pe faţă.
— Ţi-am zis că o să te întorci, iubito.
A continuat așteptând să ridic capul din pământ și să mă uit la el.
— Știai că o să vin fiindcă nu aveam altă opţiune, doar lașii negociază soluţii.
Am spus împingându-mă cu palmele în pieptul lui, tipul ăsta reușea să-mi atingă orice terminaţie nervoasă.
— Eu nu le-am negociat, eu doar le-am oferit.
Spune pe un ton calm făcând contact vizual cu mine eu înghiţind în sec.
— Ce vrei de la mine?
Spun aproape mușcându-mi buza doar să nu dau drumul lacrimilor care îmi stăteau grămadă în colţul ochilor.
— Tu ce crezi?
Spune și se apropie jucându-se cu părul meu, inspirându-mi parfumul de pe gât și lipindu-și dosul feţei de urechea mea, mușcându-mi lobul urechii ușor.
— Vreau să te am.
Îmi șoptește în dreptul urechii desmorţându-mi toate simţurile, pulsul o luase razna și pielea se întărise sub respiraţia lui, gura mi se uscase și nu voiam să întrerup momentul chiar dacă o voce îmi spunea că totul între noi e doar o minciună, o minciună spusă de buzele lui.
— Acest lucru nu o să ţi-l permiţi niciodată.
Am spus făcând un pas în spate și privindu-l cu ochii înlăcrimaţi, trebuia să mă aștept la o astfel de propunere din partea lui.
— Dar nu negi că ai vrea.
Spune umezindu-și buzele cu vârful limbii și lipindu-se de mine, corpul meu simţindu-i căldura corpului său și dosul palmei sale cuprinzându-mi tot obrazul, buzele noastre se atrăgeau ca un magnet, dar între noi stătea orgoliul.
Oare cine o să cedeze primul?