Un sunet sâcâitor ma smulge din somnul meu odihnitor.Nu prea am chef sa merg la scoala azi....
-Isabelle,nu esti gata?se aude glasul melodios al mamei mele prin ușa închisă.
-Ba da, mama!Cobor imediat!spun eu pe jumătate adormita.
Ma ridic cu greu de sub pătura călduroasă si din doi pași sunt la șifonier.Deschid cu forța ușa lui si imi arunc pe mine o camasa albastra,blugii mei preferați si vesnicii mei Conversi.M-am dus spre oglinda si m-am privit.Camasa îmi pune in evidentă ochii iar parul meu saten imi cade pe umeri.Mama obisnuia sa-mi zică faptul ca sunt frumoasa,dar nu vad de ce zicea mereu asta.Tenul meu este prea alb,sunt mult prea slaba si arat ca si cum as avea bete in loc de picioare.
Am oftat în timp ce am intrat in baie unde rutina obișnuita urma să-și facă treaba.Am coborât in graba scările si am intrat in bucătărie unde o femeie cam de 45 de ani ma privea.Mama mereu a avut parul negru ca noaptea si ochii ei de un albastru închis încă mai au văpaia de odată în ciuda durerii prin care au trecut. Să-ți vezi iubirea vieții tale cu alta e dureros.
-'Neata,Iz.Vrei ceva la micul dejun?
-Nu mulțumesc,mama.Nu vreau sa întârzii.Ai idee daca a venit autobuzul?
-Tocmai ce a plecat.Dupa privirea ta imi dau seama ca nu vrei sa te duc eu ca îți e 'rusine',dar de ce nu o suni pe Angelique?
-Mama,Angel sigur ma poate duce,dar nu as mai stresa-o daca a-și avea propria mea mașina.Totusi am 17 ani.....
-Nu începe iar.Chiar daca ai 17 ani,tot măicuța mea fetița rămâi,spuse mama luându-ma in brate.In plus știi ca nu prea ne descurcam de când....de când...
-De cand tata ne-a părăsit.Poti sa o spui mama.S-a întâmplat acum 4 ani.
Tata.....Tata ne-a părăsit cand aveam eu 13 ani.A plecat in LA împreuna cu secretara sa care mai nou s-a si logodit cu ea si urmează sa aibă un copil.Minunat!Tot ce imi mai trebuie e sa am un frate sau sora.
-Ca tot vorbind de lup,am zis eu arătându-i mamei telefonul.Alo?Da,tata.
-'Neata Belle.Ce mai faci?
-Ma pregăteam sa plec la scoala.Tu?
-La birou.Se pare ca o să am o conferință la New York.Poate ne vedem.
-Sigur,am spus eu oarecum entuziasmata.
-Bine.Voi veni vinerea viitoare sa te iau de acasă.
-Te voi aștepta.Te pup.
-Pa.Sa ai o săptămana frumoasa.
-Si am terminat si cu asta,am spus eu închizând telefonul.Mamă,vezi ca vineri o sa ma întâlnesc cu tata.
-Bine.In seara asta o sa vin mai târziu.Poate vine Angel si va unități la un film.
-Gata,mamă!O sa întârzii!.
-Bine...Sa ai o zi buna!
Am ieșit din bucătărie si am ajuns la ușa.Mi-am luat ghiozdanul din cuier si iată-ma afara,in aerul cald de primăvara.Nu știu cum sa ii spun Angelei ca trebuie sa ma ducă la scoala.Mi-a făcut prea multe favoruri și mă simt îndatorată față de ea.
-Alo?Angel?
-Buna dimineața,soare?
-'Neata.Cum mai merge?
-Ca pe roate.....Care e rostul acestei întrebări?Vrei tu ceva, s-a auzit glasul atotștiutor al Angelei.
-Aaaa,m-am bâlbâială eu,poți sa vi sa ma iei cu mașina?Gata am spus-o!!!
-Sigur,Izzy,dar ți-am luat-o înainte.
Cand am închis telefonul pentru a doua oară azi,dupa colț si-a făcut apariția Angel cu SUV-ul ei roșu pentru care a lucrat zi de zi timp de 4 ani la firma de avocatură a părinților ei.Cand a ajuns in drept cu grădina mea am coborât scările de la veranda si am deschis portiera mașinii roșii.O muzica zgomotoase care nu mi-a plăcut s-a auzit din difuzoare.
-Angie,realizezi ca peste 10 minute încep orele?
-Sigur....Tu doar pune-ți centura si bucura-te de drum.
-Asa am sa si fac.
Când vine vorba de Angel și viteză este echivalent cu moartea care te fierbe la oală. Sau puțin mai rău...mult mai rău.
Cand am ajuns in parcarea liceului,Angel a parcat Porsche-ul in parcarea seniorilor,ea fiind cu un an mai mare decât mine.Angelique(Angel sau Angie,cum o mai alint eu)este cea mai buna prietena a mea de cand m-am certat cu invatatoarea la Grădiniță ca nu vreau sa dorm si am stropit-o cu apa.....bineeee.....poate ca i-am turnat in cap un pahar cu apa.Dupa acest incident,invatatoarea m-a dus la culcare cu greu si m-a pus chiar in patul de lângă Angel.De atunci suntem nedespărțite.
-Angie,vrei sa te astept,am zis eu coborând din mașina.
-Depinde.Ce ora ai?
-Biologie.
-Auch.Dute!Te face profa' praf daca întârzii!!Scorpie ce e!!
-Mersi,Angie.Esti cea mai tare!Stiu,e o scorpie,am zis eu zâmbind
-Nu,nu sunt cea mai.....bine poate ca sunt,dar sunt si foarte răbdătoare cu prietena mea cea mai buna care categoric nu e prea matinală.
-Mersi iar.Ne vedem la pauza.Pup!
-Si eu.
Cu graba m-am grăbit spre intrarea liceului.Mi-am facut loc printre elevii care se grăbesc si ei spre vestiarele lor.Cand am ajuns la micul dulap mi-am scos cărțile de biologie.Ceva mi-a atras atenția.Grupul jucătorilor de fotbal si-a facut apariția iar în fata lor ca un lider se afla căpitanul lor, James. Acesta iese în evidența împreună cu ochii săi verzi care strălucesc a victorie și prin fizicul de invidiat. Se poate ca îmi cam place de el. Oricărei fete sănătoase la cap din școala mea ar fi toptă după el. Obișnuiesc să mă imaginez la brațul său în timp ce zâmbește larg și le povestește tuturor despre noua victorie, însă el o are ca iubita pe Quinn,majoreta șefa.Cine vrea o iubita ca mine cand are la brat o Frumusețe ca Quinn? Totul la ea e perfect. De la uniforma pe care o portă cu mândrie până la părul strâns perfect.
TIR.TIR
Clopoțelul m-a smuls din gânduri.Mi-am închis cu putere dulapiorul si am fugit spre laboratorul de biologie.Aveam de ales:ori fug, ori îmi iau inima in dinti si intru.Am ales a doua varianta si am regretat enorm.In clasa ora începuse si cand am intrat mai multe perechi de ochi ma urmăreau.
-Domnișoara Jonshon....V-ați gândit sa ne onorata cu prezenta dumneavoastră.
Simțeau cum fata îmi i-a foc de rusine si furie.Mi-am lăsat capul in jos, permițându-i parului sa-mi acopere fata roșie.
-Penru aceasta intârziere,domnișoara Jonshon,o sa va schim partenerul de laborator.
"Te rog, nu el!"
-Abby,te rog muta-te.Domnisoara Jonshon,domnul Black va fi partenerul dumneavoastră.
Nuuuuuuuu.De ce eu?De ce?Nu e de parca aș trai cu 13 pisici negre care își fac nevoile sub scări si sunt nevoită sa trec pe sub ele.Am dreptate?
Încă cu privire în pământ am înaintat printre rândurile de bănci până la locul meu.
-Ce am meritat eu sa te am pe tine ca partener?l-am întrebat eu pe Ciudatul-in-Negru cu un oarecare sarcasm in voce ,lăsându-ma sa alunec pe scaun
-Soarta ne vrea împreuna,dulceață.
Nu trebuie sa fi mare filozof ca sa prezice ca asta va fi o ora lunga
*****
-Cum a fost la ora?M-a întrebat Angela dupa ce am ieșit de la ora.
-Nimic special,doar ca mai nou el îmi e partener,am zis eu dându-mi ochii peste cap.
-Haide.Oricum trebuie sa recunoști:chiar arată bine.
Sincer.....chiar arată bine, dar asta nu înseamnă că părul șaten și ochii albaștri care îngheață apele te distrag de la caracterul care iese la iveala de cum deschide gura.
-Vrei sa mergem la o cafea,m-a întrebat Angel.Vine și Adam.
-Nu,va las pe voi doi Porumbeilor sa va petreceri timpul petrecut împreuna.Doar formația un cuplu.
-Știi ca nu ne supărăm.
Nu am reușit sa răspund la spusele Angelei deoarece o voce enervanta se auzi din spatele meu.
-Hey,Belle.Ce mai faci?Nu prea bine cred.Din câte am auzit tăticul te-a părăsit pe tine si pe mama ta ca sa-si construiască propia viața.Parca s-a mutat cu lodgodnica in LA si urmează sa aibă un copil.
Nu trebuia să mă întorc ca să-mi dau seama cine a vorbit. Fața ea acum era roșie, dar nu de rușine, de furie.
-Pana aici!Quinn!Ce ai mai facut weekend-ul asta?Arati de parca iar ai fost injectata cu silicon prin toate locurile posibile.
Chiar așa arată.Parca pe zi ce trece se umfla prea mult si parca vad ca sânii prea mari nu o sa mai stea admirabil in uniformă de majoreta.
-Eu măcar nu arat ca un copil de 12 ani.
Quinn nu mi-a dat timp sa răspund ca si-a năpustit mana (cu o manechiura perfecta,pot sa spun.....stai!ce nu e perfect la ea)spre fata mea.Grație antrenamentului pe care l-am facut alături de tata am luat-o prin surprindere pe Quinn si i-am prins brațul firav imobilizand-ul la spate,presandu-l cu mana mea pe încheietura ei.
-Asculta bine la mine Siliconato,daca mai spui ceva despre mine sau despre familia mea,am sa-ți rup brațul si mai vedem noi cine mai e șefa majoreteleor,am spus eu sasaind.
-Calmează-te,Izzy,m-a rugat Angie.
Nu ma puteam stăpâni.Quinn ma torturează încă din clasa a2-a.M-am saturat!Noroc ca pe hol si-a facut apariția James.
-Ce e in mintea voastră,a spus James înfuriat,sagetandu-ne cu privirea.
-Belle m-a atacat,iubi,a spus Quinn luându-si aerul de inocenta.
-Nu imi mai spune așa,am suierat eu printe dinti.
-Voi la ce va tot uitati?s-a răstit James la curioșii de pe hol.
Nici ca au avut timp sa se îndrepte spre direcții diferite,a si apărut directorul.Parca e un magnet care este atras de conflicte.Directorul e cunoscu pentru comportamentul exigent.Am încurcat-o!
-Ce se întâmpla aici?a întrebat directorul.
-Belle a vrut sa-mi rupă brațul fără motiv.
-Ba nu-i adevărat,mi-a sărit in apărare draga de Angel.
-Asa-i,s-a auzit un glas cunoscut in dreapta mea.Era ciudatul......
-Domnule Black,e vina dumneavoastră?
-Categoric,a zis cu nonsalanta ciudatul,eu am plănuit tot....a fost o farsa.
-Noah.....Nu ma așteptăm de la tine la asa ceva.
-Ce pot sa zic fratiore?Salvez domnite la ananghie, a spus Noah, însă făcându-mi mie cu ochiul.
-Stai o secunda,am zis eu uimita,voi sunteți frați?
-Vitregi,dar da,a zis Noah.
-Hmmmmm.....Noah tu si cu Isabelle veți avea parte de o luna de detentie...cât despre voi,a zis directorul întorcându-se spre James și Quinn,scăpați cu un avertisment.
Cu asta directorul a plecat.Se pare ca Quinn a scăpat....La naiba!
In primul rând vreau sa va spun ca sunt la început.Aceasta este prima mea carte si încă nu sunt sigura daca o sa o continui.Parerea voastră contează mult,deci nu ezitați sa spunene-ți ceva.
Imi pare rău pentru greșeli.
PUP:*❤️