Capitolul 39
"I don't know where we're heading
I'm willing and ready to go
We've been driving so fast
We just need to slow down
And just roll.. On..."
Cheryl Cole - Fight For This Love
Maya P.D.V.
Un ticait de ceas continua sa imi rasune lent si asurzitor in minte. Privirea imi este fara speranta prinsa de piatra exagerat de mare si stralucitoare, sustinuta de cercul subtire si auriu. De parca as fi hipnotizata sa o sorb din priviri. Si cum sa nu o fac? Doar ma uit la cel mai mare cosmar al meu.
- Maya, draga mea, nu imi vine sa cred!
As putea recunoaste tipatul entuziasmat al mamei dintr-o mie. Bratele ei ma reprind intr-o imbratisare stransa, reusind sa imi mute privirea de la inel spre chipul ei inecat in pura fericire. Bineinteles. Bineinteles ca va juca murdar si ca ma va pune intr-o situatie ca asta. Ii arunc lui Christian o privire lipsita de emotie, pentru ca planurile i-au devenit evidente din momentul in care mama mea si-a exprimat entuziasmul. Sunt incoltita. Cum as putea sa ii zic ca nimic din asta nu e adevarat?
- Cand? Unde? Cum? De ce nu m-ai sunat de indata ce s-a intamplat?!
"Pentru ca nu s-a intamplat. Abia acum am aflat si eu."
Fortandu-mi buzele sa se curbeze intr-un zambet cat mai convingator si ochii sa nu imi mai dezvaluie atat de direct stresul interior, ii returnez imbratisarea cu falsa dulceata.
- Am vrut sa fie o surpriza, soptesc fortandu-ma sa nu imi pierd controlul din cauza minciunii care i-o servesc atat de nonsalant.
Singurele persoane care ma privesc suspicioase sunt cele din legendarul trio de nebuni. Cassey este putin spus socata, Ryan este ca de obicei, amuzat de situatie, iar Selena ma fixeaza cu o spranceana arcuita in semn de confuzie. Pai, bine ati venit in lumea mea!
- Tata? intreb cu speranta timida cand acesta se apropie cu bratele deschise.
Ii accept imbratisarea cu entuziasm, pentru ca mereu am vazut in el o sursa de confort si sprijin. Spre deosebire de mama, pe care nu as ezita sa o mint daca asta ar insemna sa nu sufere, cu el as fi in stare sa fiu mai sincera. Mirosul sau familiar si caldura reconfortanta ma cuprind imediat si ma trezesc suspinand incet si dureros. Nu, nu vreau sa ii mint pe niciunul dintre ei, dar e mai bine daca ii las sa creada ca sunt de acord si ca imi doresc asta.
- Esti sigura? intrebarea tatei ma face sa tresar surprinsa.
Adica Christian e la doar doi pasi in spatele meu, si el ma intreaba atat de degajat daca sunt sigura ca vreau sa fiu cu el. Banuiesc ca dragostea unui tata depaseste mania unui iubit posesiv.
- Bineinteles ca sunt, zic ranjind din nou mecanic. Sper doar ca si voi sunteti de acord.
- De fapt, Christian intervine afisand un zambet sarmant -ce mai pune la cale acum?-, exact despre asta vream sa discutam. Domnule Evans, stiu ca probabil ar fi trebuit sa va intreb pe dumnevoastra inainte daca sunteti de acord, dar am vrut sa am mai intai aprobarea Mayei.
"SI NU O AI! Stai putin... Christian Cross avea de gand sa ceara permisiunea tatalui meu pentru casatorie? A uitat cineva sa il anunte ca in secolul asta obiceiul asta a incetat sa se mai practice?"
Totusi, realizez o secunda mai tarziu ca asta e doar o alta parte a planului sau bine gandit. Ideea cu cerutul permisiunii ii face ochii tatei sa scanteiasca de aprobare si sa schiteze un zambet mandru. Cat de malefic poate fi omul asta?!
- Daca fiica mea e de acord, atunci si eu sunt, raspunsul sau imi trimite fiori reci pe sira spinarii.
- Vai, trebuie sa o sun pe matusa ta sa ii dau vestea cea mare! mama spune scotocind furtunos in poseta dupa telefon si tragandu-l imediat pe tata dupa ea spre un colt mai linistit.
Raman nemiscata si ii urmaresc cu privirea in timp ce se pierd in multimea de invitati. Observ clar ca majoritatea dintre ei au de gand sa se apropie -sa-si prezinte felicitarile fara indoiala- si nu sunt surprinsa nici cand mana lui Christian o prinde pe a mea intr-o stransoare usoara.
Pufai zgomotos, lasand un chicotit resemnat, menit sa imi ascunda adevarata furie, sa imi scape printre buzele curbate intr-un ranjet. Imi smulg mana violent dintr-a sa si, trecand prin grupul de rude si prieteni fara sa zic un cuvant, ma indrept cu pasi hotarati spre bar. Pe drum nu ezit in a lua un pahar de sampanie de la unul dintre chelneri si sa il torn pe gat cu o singura inghititura.
Ma asez ignorand susotelile din jur si barmanul imi arunca o privire confuza. Lasandu-mi ochii sa alunece pe ecusonul din piept si aflandu-i numele, imi umezesc buzele care inca mai simt gustul dulce al sampaniei si reiau o expresie mai hotarata.
- Andrew, vreau ceva tare. Si sa fie dublu.
Incuviinteaza fara sa se oboseasca sa ma intrebe ce as prefera mai exact si se indeparteaza silentios.
- Maya, vocea sa are o amprenta duioasa, insa fermitatea ii este neschimbata.
Nu imi intorc capul si nici nu dau vreun semn ca l-am auzit. Una din mainile sale se aseaza imediat in josul spatelui meu si cu o miscare eleganta, se apropie suficient de mult incat sa ii simt fierbinteala respiratiei tachinandu-mi gatul.
Andrew se intoarce cu bautura mea si mi-o aseaza in fata, evitand dinadins privirea manioasa a lui Christian. Cuprind paharul rece intre degetele si in urmatorul moment bautura intepatoare imi inunda simturile, arzandu-mi cu o amorteala binevenita gatul. Pun paharul gol inapoi pe bar si ii fac semn lui Andrew pentru inca unul, dar Christian imi captureaza mana ridicata si o coboara la loc.
- Ce faci? O sa te imbeti, maraie pe un ton mai iritat de aceasta data. Trebuie sa incetezi.
"Oh, chiar vrei sa vedem cine e mai nervos dintre noi doi?"
Ii prind privirea si mentin legatura electrizanta cu tupeu. Niciodata nu l-am mai atacat cu atata sfidare si nici nu am crezut vreodata ca o sa am curajul sa o fac.
- Sau ce? Le spui tuturor ca o sa avem un copil? zic cu glas batjocoritor si imi trag mana inapoi furioasa.
Nici nu sunt in stare sa recunosc exact emotia care predomina acum in ochii sai. Acel albastru ghetos este contopit cu regret, iritare, furie, niciuna nereusind sa le domine pe celelalte.
- Vorbim despre asta mai tarziu, sopteste cu aceeasi enervare si ma trage de la bar cu o oarecare forta, dar nu destul de evident incat sa atragem atentia.
Din fericire, reusesc sa imi iau si paharul reumplut cu mine inainte sa fiu manata prin multimea de chipuri necunoscute si care continua sa se holbeze cu nerusinare. Ridic plictisita din umeri si duc din nou paharul la buze.
- Maya, nu stiu ce sa iti spun in afara de felicitari! Eva se desprinde din imbratisarea lui Matt si imi saruta unul dintre obraji chicotind.
Luand o alta inghititura de alcool, ii analizez pe cei din jur cu o privire rapida. Cassey si Ryan par singurii care stiu care e adevarata poveste, pentru ca Ryan ranjeste si rade pe ascuns, in timp ce Cassey imi zambeste compatimator. Selena pare gata sa faca un pas in fata, insa se opreste brusc cand Damien i-o ia inainte. Ochii ei trec imediat la a arde de manie si, facand cale intoarsa in mai putin de o secunda, paraseste grupul mormaind cine stie ce pentru propria persoana. Ridic din umeri si ma reintorc la paharul meu de relaxare cu gheata.
- Nu imi vine sa cred ca iti voi spune sora, Damien tachineaza si ma imbratiseaza ranjind larg.
"Crede-ma, nici mie."
Ma rezum la a da din cap -un gest destul de bizar- si la a ridica paharul in semn de salut. Proasta miscare, pentru ca Christian imi observa in sfarsit sursa de distractie si mi-l ia cu o miscare rapida. Asezandu-l pe o tava carata de unul dintre chelneri, imi arunca o privire manioasa, careia ii raspund dandu-mi pur si simplu ochii peste cap.
- Christian, de ce nu ne-ai spus? Candice Cross isi imbratiseaza fiul cu un zambet vesel si sincer.
Nu asteapta un raspuns, ci imi ofera acelasi tratament, retinandu-ma insa in stransoare pentru mai mult timp. Oh ce dragut. Mamele noastre au o pasiune pentru imbratisari. Sarcasmul imi depaseste limita normala cand e incurajat de alcool si enervare. Fie, poate mai mult de alcool.
- Bine ai venit in familie, draga mea!
Oare de ce ma face Christian sa mint o femeie atat de cumsecade si de perfecta cum e mama sa? As vrea sa ii pot spune lui Candice ce fiu malefic are de fapt, dar bineinteles, ma abtin. De ce sa mai sufere si altcineva? E de ajuns ca o fac eu!
- Si, cand a fost neasteptata cerere? Kelly intervine, privindu-si fratele cu amuzament si sfidare.
Toti se intorc spre noi, asteptandu-se bineinteles la vreo poveste incredibila, demna de aparut in basme, dar eu nu vad in asta decat o oportunitate sa il bag pe Christian in probleme.
- Asa e, Christian, spune-le! zic cu fals entuziasm si ranjind multumita.
Pare ca pentru o secunda e gata sa ma puna la punct, dar un nou plan ii incolteste in minte cand isi intoarce capul spre o alta parte a salii.
- Asta va trebui sa ramana pe alta data. Avem o gramada de felicitari de primit si foarte putin timp pentru asta.
Hah! Aplauze pentru scuza eficienta! Nu protestez cand Christian ma trage spre un alt grup de persoane, ci zambesc in continuare larg -desi nici macar nu stiu ce ma face sa reactionez asa- si reusesc sa sustrag un alt pahar de pe tavile carate in jur.
O sa fie o noapte lunga.
***
Ma intreb al catelea pahar e asta? Probabil se situeaza undeva intre doisprezece si peste douazeci si doi. As putea sa il intreb pe Andrew daca macar el mai tine minte, dar nu mai sunt atat de sigura ca tipul care tocmai mi-a servit cocktailul e acelasi Andrew de la inceputul petrecerii.
Cumva, de la atat de mult alcool, am reusit sa-mi intoxichez si trupul si mintea pana cand am ajuns intr-o stare de calm absolut. Nimic nu mi-ar putea strica buna dispozitie si nimic nu m-ar putea face sa ma ingrijorez. Singurul lucru care ma preocupa acum e de ce folosesc paie colorate la cocktailuri? Adica, daca nu se asorteaza cu umbreluta? Atunci ce?
Eliberez un chicotit absent si ma asigur inca o data ca sunt aproape invizibila, camuflata de un set de lumini la bar. Dupa o gramada de timp pierdut socializand cu zeci de fete necunoscute, cu zambete false si felicitari oferite si mai fals, am reusit sa il fentez pe Christian si sa ma intorc la locul meu favorit pentru aceasta zi oribila.
Senzatia de greata ma loveste doar pentru o fractiune de secunda, dar imping imediat paharul din fata la o parte. Una e ca vreau sa beau pana uit, dar alta e sa imi fac rau din cauza asta. In ciuda a cat am luptat si m-am abtinut toata noaptea, nu mai rezist si imi las ochii sa se indrepte spre mana mea stanga.
"Chiar trebuia sa il aleaga atat de perfect?"
Urasc faptul ca nu pot sa imi indrept mania spre obiectul micut ce troneaza pe degetul meu inelar. Oricat as incerca, nu reusesc. Mi se pare cel mai frumos lucru vazut vreodata si modelul elegant este pur si simplu fara cusur. De ce naiba nu putea sa aleaga un inel care sa nu-mi fi placut, ca sa am si eu mai multe motive sa il urasc. Acesta este perfectiunea insasi.
Probabil ma holbez de ceva timp la inel, pentru ca incep sa atrag atentia nedorita a celor din jur. Din fericire, nu este deloc evident ca sunt putin "ametita". Sau cel putin asa vreau sa cred. Dar ce e atat de ciudat la o femeie care pare a vorbi singura cu un pahar de bautura in fata?
- Felicitari pentru logodna! o voce aspra se aude ferm din spatele scaunului meu.
Luata prin suprindere, ma intorc usor, evitand sa fac miscari prea bruste. Echilibrul imi este cam precar in momentul de fata. Ochi verzi si familiari ii ard pe ai mei cu o intensitate infioratoare. Clopotei de avertizare imi rasuna in minte, dar sunt mult prea captivata de tiuitul care e acolo de cateva ore bune deja.
- Si-mon? intreb ezitand, sperand din tot sufletul ca nu mi-am gasit tocmai acum momentul sa fac confuzii intre persoane.
Buzele subtiri i se curbeaza intr-un zambet sinistru, reusind sa-mi provoace furnicaturi in tot corpul. Ceva din adancul mintii mele derutate de alcool imi spune ca ar trebui sa dispar de aici cat de repede posibil, dar nu cred ca as avea prea multe sanse in starea in care ma aflu.
- Ma simt onorat ca ti-ai amintit, domnisoara Evans, sau ar trebui sa spun viitoare doamna Cross?
Oh asta mi-a readus senzatia de greata... clipind rapid de cateva ori, imi refixez atentia spre el si, de data asta chiar incep sa imi planuiesc scaparea din situatia jenanta in care ma aflu. Poate as putea sa ma prefac ca ma striga cineva din celalalt capat al salii?
"Da, Maya, pentru ca mereu ai fost o actrita extraordinara..."
Of, urasc cand ma contrazic cu propria persoana! Si mai si pierd...
- Nu, nu, nu! spun pe un ton mult prea alarmat, care il face pe Simon sa isi arcuiasca curios o spranceana. Adica... sa nu ne grabim! continui schitand un zambet fortat.
Simon incuviinteaza subtil si pare ca vrea sa mai zica ceva, insa se opreste cand ochii sai prind silueta ce mi se pozitioneaza protectoare in spate.
- Maya, Christian maraie amenintator si imi ia de tot paharul din fata.
"Ce mai spargator de petreceri..."
- Cross, tocmai am avut ocazia sa iti cunosc incantatoarea logodnica, Simon zice pe un ton bizar de amuzat si ferm. Este cu adevarat una speciala.
Incurajata in continuare de alcool, zambesc stangaci si ma intorc spre Christian. Ei bine, unul dintre noi nu pare la fel de vesel ca celalalt. As putea jura ca pozitia in care ma tine, cu unul din brate lipindu-mi strans spatele de pieptul sau, este una menita sa ma protejeze, sa ma puna la adapost. Privesc confuza cum in ochii sai superbi are loc o adevarata lupta intre calm si furie. Ceva imi spune ca nu stiu chiar tot ce ar trebui sa stiu...
- Bineinteles ca este. Simon, Christian saluta scurt si ma trage pentru a doua oara pentru noaptea asta de la bar.
Imi dau ochii peste cap plictisita si abia reusesc sa tin pasul cu el. Merge mult prea repede, mult prea apasat. De parca nici nu ar fi constient ca ma trage dupa el cand echilibrul meu atarna de un fir de ata.
- Hei, incetineste, mormai si in sfarsit se opreste in loc, pentru a ma privi din nou.
Pare... ingrijorat? Rare sunt momentele in care am ocazia sa il vad ingrijorat si nu pot sa spun ca este vreunul dintre ele placut. Urasc sa vad un barbat atat de increzator si de arogant ca Christian devenind vulnerabil. Chiar daca eu par a fi cauza.
Ochii sai ma scaneaza din cap pana in picioare, timp in care incerc cu toata energia ramasa in mine sa nu ma clatin pe picioare. Poate totusi, am baut un pic... prea mult.
- Esti beata, constata tare si hotarat, asemeni unui doctor care pune un diagnostic.
Dau din cap negativ si raman tacuta in timp ce enervarea ii devine mai pronuntata. Prima mea reactie este sa chicotesc usor, ceea ce si fac, pentru ca nu pare ca mai am atat de mult control asupra propriului corp.
- Ar trebui sa mergem, zice scotandu-si telefonul din buzunarul de la pantaloni si apeland pe cineva.
"De ce sa plecam? Petrecerea de abia incepe!"
Vreau sa protestez, dar sunt brusc distrasa de imaginea Selenei dansand pe o melodie lenta cu Damien, in mijlocul tuturor. Probabil este doar alcoolul care imi joaca feste, insa chiar si ca halucinatie mi se pare ciudat...
- Ramon, fii cu ochii pe ea cat vorbesc cu tatal meu.
Ranjind cu acelasi entuziasm, imi intorc capul spre un Ramon serios si lipsit de expresie. Christian ma priveste amenintator inainte sa se faca nevazut in multime. O noua idee imi incolteste in mintea tulburata si imi incrucisez bratele la piept cu o incredere de nedoborat.
- Ramon, ce ai zice de un pahar de...
- Nu, domnisoara Evans, ma intrerupe acesta fara sa ezite.
A meritat sa incerc.
***
Usile se deschid, dezvaluind interiorul luxos al apartamentului. Nu ezit in a pasi prima in interior, reusind sa imi pastrez echilibrul intact si increderea neatinsa. La fel cum am facut de cand am parasit petrecerea, raman tacuta si lipsita de expresie. Dupa ce imi scot tocurile si ajung exact in dreptul mesei de sticla, ma intorc spre el cu acelasi chip inexpresiv.
Christian ma urmareste neclintit cum imi ridic mana stanga in aer si, cu o miscare lenta, imi scot inelul fara sa imi iau ochii de la el. Arcuindu-mi sfidator o spranceana, arunc o ultima privire inelului inainte sa il asez usor pe masa.
- Pune-l inapoi, vocea sa dura rasuna amenintatoare in linistea dintre noi.
Il privesc inocent, de parca nici nu as sti la ce se refera, dar Christian nu mai are rabdarea sa se repete. Eliminand distanta dintre noi cu doar cativa pasi rapizi, ridica inelul de pe masa, capturandu-mi in acelasi timp si mana stanga. Ma feresc inainte sa aiba ocazia sa restituie inelul in locul sau de mai devreme.
- Nu o sa il port, spun calm si imi incrucisez bratele la piept.
"Oh daca privirile ar putea ucide..."
Furia se raspandeste in valuri in ochii sai in timp ce pastram tacuti contactul vizual. Spre deosebire de postura mea degajata -multumita alcoolului bineinteles-, Christian este incordat si pare gata sa ucida. Sa ma ucida, mai exact.
- Pune-l inapoi, repeta la fel de serios, intinzandu-mi inelul cu o privire aspra.
Imi dau ochii peste cap si fac ce imi zice. Nu este decat o alta bijuterie, asa ca de ce sa las asta sa ma afecteze pe mine cel mai mult?
- Fie, o sa il port, dar asta nu inseamna ca accept sa fiu logodnica ta. Inelul nu inseamna nimic.
Ridic din umeri de indata ce imi termin pledoaria si dau sa ma indepartez de tensiunea apasatoare ce clocoteste intre noi. Bratul sau il retine pe al meu, dand de inteles ca discutia asta nu s-a terminat inca.
- Cum adica nu inseamna nimic?! Inelul ala demonstreaza ca ne vom casatori, ca esti a mea, glasul sau iritat ii dezvaluie imediat furia abia tinuta in frau.
Ma incrunt, dar nu de furie. De confuzie. Chiar crede ca un simplu obiect ar putea avea atata putere asupra mea? Cu inel sau fara, nu am nici cea mai mica intentie sa accept o casatorie fortata. Un chicotit slab imi scapa, derutandu-l total pe Christian. Un ranjet larg imi acapareaza buzele si ochii imi stralucesc acum a incredere. Nu reactioneaza in timp ce imi plimb palma in sus de-a lungul pieptului sau, dar se incordeaza brusc cand imi infasor bratul in jurul gatului lui. Christian ma priveste suspicios, dar dorinta din privire ii este limpede si evidenta. Coborandu-mi ochii spre buzele sale, nu ma surprinde momentul in care si-le zdrobeste de ale mele. Raman rigida ca o stanca in fata eforturilor sale de a obtine o reactie de la mine si, aproape chicotesc la auzul maraitului sau prelung.
Incep sa il sarut cu aceeasi dorinta si pasiune ca a sa, grabind tempoul si lasand adrenalina sa imi pulseze nebuna in vene. Capul imi vajaie furtunos, dar nu mai sunt sigura daca e de la pasiunea dintre noi sau de la numarul exagerat de pahare consumate. Suspin incet cand simt materialul rochiei alunecand lent de pe mine, muscandu-mi buzele zambitoare si tinandu-mi ochii strans inchisi. Saruturile sale se lanseaza acum asupra gatului meu, gadilandu-mi punctul sensibil si facandu-ma sa nu mai fiu atat de stabila pe picioare.
Ma indepartez brusc, insa bratele sale imi retin talia cu un nou marait amenintator. Surad arogant si ma desprind din imbratisare, adaugand distanta de cativa pasi intre noi. Christian ma fixeaza intens si confuz cu privirea in timp ce continui sa pasesc inapoi, fara sa imi mut ochii scanteietori de amuzament de pe el.
Facand o pirueta usoara pe calcaie, ma indrept spre dormitor cu pasi de pisica, unduindu-mi corpul intr-un mod seducator si intentionat. Ii pot simti prezenta aproape, urmarindu-ma exact ca un pradator gata de atac, masurandu-ma din cap pana in picioare cu profunzime. Chiar inainte sa ating clanta usii, corpul imi este din nou capturat de al sau, si spatele imi este lipit de usa in timp ce buzele lui le regasesc pe ale mele. Ma alatur doritoare sarutului, inclestandu-mi degetele adanc in parul lui si ducandu-mi trupul cat mai aproape de al sau. Christian isi intinde mana stanga spre manerul usii, insa sunt mai rapida. In doar cateva momente, deschid usa furtunos si dispar in spatele ei, inchizand-o zgomotos cu cheia.
" Asta e ceea ce numesc eu razbunare..."
- Maya? Deschide, asta nu e amuzant! vocea sa iritata rasuna din spatele usii, urmata de cateva apasari aspre ale clantei.
- Nici asta nu e, soptesc mai mult pentru propria persoana, privind din nou spre inelul tulburator de superb care iese in evidenta chiar si in intunericul dormitorului.
Ma indrept spre pat, ignorand nonsalant protestele continue ale lui Christian din exterior si ma scufund in moliciunea saltelei. Nu mai am energie nici cat sa imi pun pijamalele sau macar sa imi curat tenul de machiaj, dar cel putin nu mai sunt imbracata in rochia aia infernala. Zgomotele din spatele usii devin tacere absoluta, insemnand ca Christian a renuntat in sfarsit.
Pufai extenuata si imi adancesc si mai mult capul in perna.
"Da Doamne ca acesta sa fie doar un cosmar..."
***
Capul imi arde. Respiratia doar imi sporeste greata insuportabila. Stomacul pare gata sa dea pe afara tot ce nu am mancat.
Maraind dureros, ma fortez sa ma ridic in sezut frecandu-mi in acelasi timp fata cu palmele. Ma simt de parca am fost lovita de o tornada, pentru ca incaperea se invarte cu mine cand imi deschid timid ochii.
- Bea asta, o voce din apropiere ma face sa tresar.
Deschid ochii larg si il observ asezat in stanga mea pe saltea. Probabil a folosit cheia de rezerva pentru a intra si din moment ce eu sunt atat de praf, nici nu am auzit usa deschizandu-se. Imi intinde un pahar plin cu un lichid de o nuanta si textura ciudata. Totusi, nu ezit in a-l accepta si a lua o inghititura mare. Gustul amar ma loveste adanc si ajung sa ma inec si sa izbucnesc intr-o tuse energica.
- Eww, ce e asta?! intreb inca incercand sa scap de gustul dezgustator.
- E pentru mahmureala ta.
Ma incrunt clatinand din cap si abandonez paharul pe noptiera fara sa ma gandesc de doua ori. Chestia aia ar putea fi cel mai scarbos lucru pe care l-am gustat vreodata. Inspirand adanc, reusesc sa imi mai linistesc durerea de cap si sa il privesc mai atent.
Imbracamintea sportiva ii scoate in evidenta corpul lucrat si de o perfectiune rar intalnita. Arcuiesc incet o spranceana, pentru ca e prima oara cand il vad imbracat in ceva atat de sportiv. Tricoul negru, fara maneci, se muleaza pe liniile pronuntate ale muschilor sai, cauzandu-mi tentatia brusca de a-mi umezi buzele. Urmaresc cu interes cum picaturi de transpiratie i se preling de-a lungul pielii gatului, starnindu-mi si mai mult bizara dorinta de a-l atinge.
- Unde ai fost? intreb cand in sfarsit reusesc sa imi mut ochii spre chipul sau.
- La sala. Simteam nevoia sa lovesc ceva.
Raspunsul sau doar ma face si mai confuza decat eram. Nu am nici cea mai vaga idee ce s-a intamplat in ultimele douazeci si patru de ore. Memoria imi este goala, singurul lucru pe care pot sa il simt fiind durerea apasatoare de cap.
- Ce s-a intamplat aseara? zic sprijinindu-mi capul de genunchi.
Miscarea pare sa imi ofere putin mai mult confort si chiar sa alunge pret de cateva clipe senzatia de greata.
- Te-ai imbatat, raspunsul sau scurt ma face sa imi ridic capul inapoi si sa il privesc curioasa.
Inca nevand nici cea mai mica idee in legatura cu ce s-a intamplat inainte sa adorm si sa ma trezesc cu durerea asta teribila, imi trec degetele prin parul incalcit, incercand sa il indepartez din a-mi cadea pe fata. Deodata, senzatia ca ceva e diferit ma face sa inghet in loc. Imi ridic mana stanga la nivelul ochilor si analizez bijuteria care practic striga "uita-te la mine!".
- Ouuu, deci nu a fost un cosmar, spun incuviintand lent din cap.
Christian se ridica brusc si trage draperiile, lasand lumina puternica de afara sa inunde camera. In acelasi timp, fragmente de amintiri din noaptea trecuta imi revin pas cu pas in minte, facandu-ma sa vreau sa ma ascund sub pat de rusine. Cum naiba am indraznit sa beau atat de mult?! E deja a treia oara cand uit de limite cu alcoolul si din nou, totul este din cauza lui Christian.
Se reintoarce in locul sau de mai devreme si isi lipeste palma de fruntea mea. Murmura cuvantul "febra" si de data asta imi intinde de pe tava din spatele sau un pahar cu apa si doua pastile. Il privesc suspicioasa, pentru ca este bizar de tandru dupa ce tampenii am facut noaptea trecuta, dar totodata, Christian mi-a acceptat mereu nazbatiile care pe moment il enervau si nu m-a pedepsit pentru ele. Prea tare.
Nu schitez niciun gest in a lua paharul sau pastilele, ci doar expir zgomotos si imi cobor privirea la mainile mele impleticite in poala.
- Voi purta inelul daca inseamna atat de mult pentru tine si voi accepta sa fiu considerata logodnica ta, dar, nu te gandi nici pentru o secunda ca asta inseamna ca ne vom casatori...