The One-Night Stand

296K 5.8K 983
                                    

♥ Trailer →

Prolog

   "‘Cuz in the daylight, we’ll be on our own
   But, tonight I need to hold you so close"

                                                Maroon 5 - Daylight

    Maya P.D.V.

            Marai gutural in fata durerii coplesitoare pe care o simt apasatoare in tot corpul si incerc sa ma ridic in sezut, de pe salteaua moale ce ma sustine. Icnesc la fiecare miscare si suspin dureros, simtindu-ma de parca ar fi dat o masina peste mine. Insa, incercarea patetica de a ma ridica imi este oprita de ceva ce, pare sa ma retina in loc. Imi las capul sa cada inapoi pe perna, eliberand un marait fortat. Parul imi este o jungla incalcita si nu imi trebuie o oglinda ca sa stiu ca arat ca dracu'.

     Devin vag constienta de modul in care capul imi tiuie pe ritm de tobe si simt intepaturi in orice zona a corpului, chiar si fara sa misc un muschi. Gatul imi este cat se poate de uscat si simt nevoia teribila de a-l racori cu un pahar mare de apa rece. Intr-un singur cuvant, ma simt rau.

- Ce naiba!? soptesc terifiata, cand in sfarsit imi deschid larg ochii obositi si ingreunati de ameteala  pentru a-mi analiza imprejurimile.

        Sfinte macaroane! Cred ca asta e cel mai luxos dormitor pe care l-am vazut vreodata! E cat jumatate din apartamentul meu! Pereti de o nuanta deschisa si placuta -in comparatie cu portocaliul strident al camerei mele-, mobila inchisa la culoare, intr-un contrast rafinat cu restul culorilor din incapere, precum si cele trei usi intunecate dintre care una sigur pare a duce spre o baie la fel, de o marime impresionanta... Imi las ochii chinuiti de lumina mult prea puternica a soarelui sa analizeze fiecare particica incet si minutios, incercand sa gasesc ceva, orice ce ar putea sa imi aminteasca cum naiba am ajuns aici...

"UNDE SUNT?"

        Asta nu e casa mea si nu-mi amintesc cum sau de ce am ajuns aici... Asta nu are niciun sens, oricat as incerca sa descopar si cel mai mic indiciu, capul mi se roteste odata cu camera care imi incurajeaza si mai mult greata. E ca si cum inca as putea simti gustul intepator de alcool pe limba... Stai putin!  

        Inchid ochii, strangand puternic din ei, si lupt cu ameteala care ma recuprinde intre timp,  incercand sa-mi amintesc evenimentele noptii trecute. Pas cu pas, incet si precaut. Petrecerea lui Cassey, am dansat -of, logic ca am dansat. Era o petrecere!-, momentul in care am iesit afara din local, Robert si...

        Imi masez tamplele in speranta ca reusesc sa-mi amintesc ce urmeaza dupa asta, dar tot ce simt este durerea de cap care pare ca devine mai rea cu fiecare moment. In orice secunda as putea sa stric asternuturile de pe pat de matase din cauza stomacului meu care ameninta sa dea pe afara. Nu m-am mai imbatat vreodata, dar nu ma asteptam la asa o senzatie. Nu vad farmecul in asta... De ce oamenii merg in baruri sa... Stai, stiu! Am mers intr-un bar, da! Asa e, am mers si am baut doua uuh... cateva pahare si apoi, apoi...

        Inainte sa-mi plesnesc una peste cap enervata de propria incompetenta, un mormait slab ma readuce in prezent si, implicit, imi opreste inima pret de o secunda. Deodata, realizez ca nu sunt sigura in camera  -mai precis ,in pat- si o miscare in stanga mea ma face sa tresar.

"Sfinte sisoe! E un barbat! Ce naiba cauta un tip aici?!"

        La naiba! Acum stiu ce a urmat! Am cunoscut un tip si am plecat cu el! La mama ma-sii! Chiar am plecat cu un tip! Nici nu e nevoie sa ma stresez prea mult ca sa stiu ce a urmat, modul in care corpul meu poarta amprenta evenimentelor petrecute e destul de evident... Plus, sunt complet dezbracata, si nu, nu vreau sa verific daca si el e!

The One-Night StandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum