Capitolul 53 - Frenemies

60.7K 2.5K 172
                                    

       

         Sunt pe val azi. Doua capitole unul dupa celalalt. Nu va obisnuiti, totusi...

Capitolul 53

"Another shot of whiskey, can't stop looking at the door.
Wishing you'd come sweeping in the way you did before.

And I wonder if I ever cross your mind?
For me it happens all the time."

                      Lady Antebellum - Need you now

Maya P.D.V.

- Hai sa ne uitam la un film.

        Ma incrunt privind la carcasa de dvd pe care a aruncat-o atat de nonsalant pe pat. Nu ma obosesc sa ii citesc titlul. Doar ideea in sine e cea mai mare prostie pe care am auzit-o vreodata. Au trecut doua zile si uite ca inca reuseste sa ma socheze cu cat de anormal se comporta. Stiu ca ar trebui sa apreciez lipsa de violenta si amenintari din partea sa, dar ma irita cat de enervant de prietenos pare. Ma baga pur si simplu in ceata.

- Mai explica-mi o data... esti rapitorul meu sau doica mea? intreb cu ironie. Mai urmeaza sa imi propui sa comandam pizza...

        Ca atrasi de nicaieri, ochii intunecati i se indreapta imediat in directia tavii de mancare neatinsa din colt. Imi dau ochii peste cap, deja stiind ce reactie va avea.

- Tot greva foamei? vocea sa rasuna curioasa, urmata de un zambet bizar, indreptat din nou, spre mine.

        Pufnesc zgomotos si ma trantesc cu spatele de pat. Hainele pe care le port deja de trei zile se simt mai incomode cu fiecare clipa si intr-adevar, ma simt slabita din cauza lipsei hranei. Dar nu, nu e greva foamei... ar fi ridicol sa recurg la asa o tampenie... adica de ce i-ar pasa lui ca eu am de gand sa ma autodistrug si sa ii fac sarcina de a ma tine inchisa mai usoara?

- Este carne, rostesc cu dezgust, amintindu-mi imaginea fripturii de pui aburinde din farfurie.

- Oh, imi pare rau, nu stiam ca tii la silueta...

                Nu stiu ce m-a enervat mai tare, remarca in sine sau modul superior in care a spus-o. Brusc ma trezesc ridicandu-ma furtunos in sezut si aruncandu-i o alta privire manioasa. Sunt surprinsa ca ma simt atat de jignita de simpla comparatie cu tipele care isi traiesc viata dupa o dieta drastica, doar pentru a se lauda ca poarta cea mai mica marime. Am mai mult creier de atat! In plus, inca ma socheaza ca se oboseste sa ma hraneasca. Nu vad niciun motiv pentru care ar trebui sa se chinuie atat de mult sa ma mentina catusi de putin sanatoasa.

- Sunt vegetariana, desteptule!

        Insulta mea nu pare sa il afecteze prea mult, dar dezvaluirea da. Nu m-am obosit sa ii explic in aceste ultime doua zile ca nu am de gand sa mananc cata vreme imi trimite feluri de mancare pe baza de carne, dar nici nu intentionam sa pastrez asta un secret. Pur si simplu nu am vrut sa ii vorbesc. De ce as face-o? Este evident ca il urasc neconditionat pentru rolul sau in toata treaba asta.

        Strang din buze si ma intind inapoi pe saltea. Tot ce as vrea este sa ma lase singura, sa plece si sa incuie ca de obicei, usa in spatele sau, sa imi acorde linistea si pacea de care am nevoie sa imi consum gandurile. Chiar daca am plans de cand a inceput toata tarasenia asta, nu am facut-o niciodata in prezenta sa. Am refuzat cu vehementa sa dau dovada si de cel mai mic semn de slabiciune in prezenta lui.

The One-Night StandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum