Am lăsat în împletitura trecutului
ticăitul pătat al sărutărilor nostre,
îmbrățișările sfărmate ale statuilor
mi-au coborât pe linia sprâncenelor,
iar arsurile ploapelor s-au vindecat.
Maturitatea ancorelor s-a desprins de barcă,
vertebrele versurilor se răsucesc în mormânt,
zăpușeala ploilor se stinge în carpeta rubinului,
spiritul turmei a intrat în ADN-ul frunzelor.
Și hornul respiră prin porii chirpicilor schingiuiți,
demolarea pragului de milă ipocrită a încetat,
operarea cariilor din lemn deschide aleea rătăcirilor
și crizantema sângelui învață graiul toamnei.