Imi pare sincer rau pentru intarziere, dar am avut o zi foarte nasoala -__ - ...
!!! E posibil ca o parte dintre voi sa nu fi citit capitolul 33, pentru ca apare postat inainte de cel bonus...deci, cititi-l mai intai pe acela pentru are mare legatura cu 34 :)
Capitolul 34
"Can't get out won't when
Makin me feign, give it to me
I want it all, know what I mean
Your love is a dose of ecstasy"
Black Eyed Peas - Just Can't Get Enough
Maya P.D.V.
De indata ce primele versuri din "Pocketful of sunshine" imi lovesc timpanele, imi deschid larg ochii si inlatur cearsaful de pe mine cu o miscare grabita. Sarind in picioare si facand cateva intinderi usoare, buzele mi se curbeaza automat intr-un zambet.
- Christian, e dimineata, spun abtinandu-ma din greu sa nu chicotesc.
Inca cu fata spre perete, Christian nu da niciun semn ca are de gand sa paraseasca patul prea curand. Maraind si facand efortul de a-si intoarce capul, ochii sai obositi ii tintesc pe ai mei cu intensitate.
- Maya pe care o cunosc eu refuza sa se trezeasca pentru cel putin douazeci de minute inainte ca chiar sa o faca. Cine esti tu si ce ai facut cu iubita mea? buzele sale capata forma unui zambet cand rostesc intrebarea.
- A primit o slujba si nu vrea sa intarzie.
Christian isi da ochii peste cap si, oftand fara prea multa vlaga, se ridica in sezut, lasandu-si la vedere jumatatea superioara din corpul lucrat si gol. Instantaneu, culoarea mi se aduna in obraji si imi intorc subtil capul, ferindu-mi privirea de tentatie. Jur ca nu conteaza de cate ori il vad dezbracat, pentru ca oricum reactionez la fel.
Hotarandu-ma sa evit acel ceva care mi-ar putea distrage atentia in aceasta dimineata, imi fac de lucru cu a-mi descalci parul in fata oglinzii, trecandu-mi absenta degetele prin el. Zgomotul cauzat de foirea asternuturilor, precum si al pasilor sai pe parchet imi atrag atentia, dar cu toate astea, nu imi intorc privirea de la oglinda mare de pe perete. O clipa mai tarziu, bratele sale imi inconjoara mijlocul intr-o imbratisare blanda si buzele sale traseaza o linie fierbinte de-a lungul gatului meu expus. Un zambet larg si vinovat imi captureaza buzele in timp ce imi intorc capul pentru a-i oferi mai mult acces. Odata ce mi-a umplut intreaga piele a gatului si umerilor de saruturi tandre, buzele sale le gasesc pe ale mele cu un val de dorinta antrenanta.
- Buna dimineata, sopteste lipindu-ne fruntile si zambind jucaus.
- Chiar este, raspunsul meu abia rasuna slab din cauza respiratiei mele accelerate.
Chicotind, Christian imi da drumul si se indreapta din nou spre pat pentru a-si recupera telefonul. Aruncand inca o privire pe fuga la oglinda, ma decid ca ar fi mai bine sa ma grabesc cu dusul, asta daca inca mai vreau sa ajung mai devreme.
- Esti sigura ca vrei sa faci asta?
Intrebarea sa reuseste sa ma opreasca in loc, chiar inainte sa fac primul pas pe gresia stralucitoare a baii. Mi-a pus aceeasi intrebarea de-a lungul celor cinci zile de cand am fost informata de slujba. Cu doua zile in urma am fost chiar si am facut un tur al clinicii impreuna cu noul meu sef, Tomas Dendel, care s-a dovedit a fi o persoana incredibil de cumsecade si prietenoasa. Clinica a reusit chiar sa ma surprinda mai mult decat as fi crezut, asa ca entuziasmul de a lucra acolo mi s-a dublat, si la fel si incapatanarea de a nu ceda rugamintilor lui Christian de a refuza. Folosind scuza ca asa vom avea si mai putin timp pentru a fi impreuna, precum si facand fete posomorate de fiecare data cand deschideam subiectul, a incercat sa ma convinga ca macar sa mai aman decizia pentru un timp -care el spera sa se transforme in pentru totdeauna-, dar asta pentru mine e un mare nu. Cum i-am mai repetat de nenumarate ori, urasc ideea de a fi intretinuta si de a sta toata ziua degeaba si, mai ales, imi ador profesia, si imi doresc sa o practic.
- Pentru a mia oara, da! Sunt cat se poate de sigura ca vreau sa fac asta.
Christian ofteaza si isi incruciseaza bratele la piept. As minti daca as nega ca nu m-am holbat aproape salivand la modul in care muschii bratelor i s-au incordat in cel mai atragator mod. Reusind intr-un final sa imi desprind privirea pacatoasa, ii reintalnesc ochii amuzati care poarta amprenta arogantei. Nesuferitul. Bineinteles ca stia ca o sa ma holbez. Mereu fac asta, doar ca pe ascuns.
- Iei pranzul cu Ryan si fetele azi, nu?
Faptul ca el o va face cu cativa asociati noi l-a sacait pentru un timp, dar am reusit sa mai calmez apele cand am sugerat sa luam cina impreuna, singuri, acasa.
- Da, desi inca sunt surprinsa ca Ryan ar accepta sa ia pranzul cu un grup galagios de fete, dar nu te ingrijora. Il voi lovi in picior pe sub masa la fiecare cinci minute, ca sa il invat minte, spun hotarata si afisand un zambet convingator.
Clatinandu-si capul amuzat, Christian face un pas in directia mea, iar simturile imi sunt brusc alertate. Imi arcuiesc o spranceana curioasa, dar refuz sa imi iau ochii de pe el. Imi privesc pradatorul de parca nu as simti adrenalina pulsandu-mi furioasa in vene.
- Asta inseamna ca nu o se ne vedem toata ziua, vocea sa intensa accentueaza fiecare cuvant cu o apasare care imi da furnicaturi pe piele.
Nereusind sa fortez macar cateva cuvinte printre buzele mele intredeschise in asteptare, ridic din umeri cu un zambet strengar. Deodata, materialul subtire al pijamalelor mele confortabile pare ca imi strange corpul ca o funie aspra.
- Atunci trebuie sa profitam din ce mai avem din dimineata.
Abia apuc sa mai inspir o gura mare de aer inainte ca buzele sale sa se izbeasca violent de ale mele si respiratia sa-mi inghete in piept. Prinzandu-i gatul intr-o stransoare rapida si incolacindu-mi picioarele in jurul taliei sale, chicotesc in timp ce Christian se indreapta cu pasi grabiti spre dus.
***
- Iti amintesti ce am discutat?
Consider ca sunt norocoasa ca fata imi este orientata spre geam, ori Christian m-ar fi vazut dandu-mi iar ochii peste cap.
- Bineinteles ca imi amintesc cele trei reguli de aur. Stai departe de probleme, stai departe de barbati si, nu in ultimul rand, trebuie sa te sun sau sa iti trimit mesaje in fiecare ora, repet totul cu o voce ironica, care nu pare sa il prea multumeasca pe Christian.
- Pisicuta, maraie el cand ma pregatesc sa deschid portiera masinii fara pic de ezitare.
Abtinandu-mi un zambet, ma intorc cu o miscare rapida si plasez un sarut scurt pe buzele sale stranse intr-o grimasa. Nu mai astept sa ii vad reactia, pentru ca in urmatorul moment sunt afara pe usa si in drum spre intrarea personalului a noului meu loc de munca. Am reusit sa retin cat de cat cam unde ar trebui sa ma duc si ce sa fac cand am facut turul, dar, cunoscandu-ma pe mine, am destule sanse sa incurc lucrurile. Mergand cu pasi siguri de-a lungul holurilor pustii si tacute, reusesc intr-un final sa gasesc vestiarele.
- Hei, tu trebuie sa fii Maya, vocea calda a uneia din fetele care isi imbraca halatele in interiorul vestiarului pentru femei ma intampina prietenoasa. Eu sunt Emma si acestea sunt Chloe si Lara.
Desi sunt luata prin surprindere de prezentarile bruste, zambesc cat mai sincer catre bruneta pe nume Emma, salutandu-le apoi si pe satena si pe blonda care incuviinteaza zambind usor. Toate sunt surprinzator de tinere, de fapt, cred ca avem cam aceeasi varsta, ceea ce e de mirat pentru o clinica atat de renumita, dar nu nemaintalnit. Doar pentru ca medicii sunt tineri, asta nu inseamna ca nu sunt eficienti.
- Domnul Dendel m-a numit pe mine supraveghetorul tau pe aici pana te obisnuiesti, asa ca daca ai nevoie de ceva, nu ezita sa imi spui, Emma spune terminandu-si de incheiat halatul.
Aceasta Emma arata nici mai mult, nici mai putin ca o adolescenta in ultimii ei ani de liceu. Este chiar mai scunda decat mine -ceea ce mi se pare incredibil, din moment ce eu ma consider scunda, desi am o inaltime normala- si trasaturile delicate ale fetei ii dau un aer copilaresc si inocent. Suvitele blonde care se imbina elegant cu culoarea naturala, inchisa a parului ei reusesc insa sa mai adauge putina maturitate imaginii ei de adolescenta imbracata in haine nepotrivite varstei.
- Sigur. Paai, ar trebui sa ma pregatesc, nu? intreb deja asezandu-mi geanta pe una dintre mese si scotandu-mi jacheta.
- Perfect atunci, te asteptam afara, Chloe isi fixeaza buclele satene intr-o coada de cal stransa si iese pe usa, urmata de o Emma zambitoare si o Lara vesela.
" Pai, pana acum totul a mers bine."
In mai putin de cinci minute sunt afara din vestiar, in noua mea uniforma cu emblema clinicii, fiind chiar entuziasmata ca in sfarsit pot sa fac din nou ce imi place. Emma afiseaza un zambet aprobator si incepe sa imi prezinte programul nostru pentru ziua de azi. Majoritatea sunt consultatii, deci prima mea zi de lucru se anunta a fi relativ usoara.
- Haide, trebuie sa ii cunosti si pe restul.
Ridic o spranceana confuza, dar continui sa o urmaresc de-a lungul salilor goale de consultatie. Cand in sfarsit se opreste in dreptul uneia, Emma isi aranjeaza tinuta de parca s-ar pregati de o inspectie severa si abia dupa apasa clanta usii misterioase.
- Hei toata lumea! striga ea de indata ce face primul pas in incapere.
Ridic din umeri si intru dupa ea, ignorand faptul ca sunt mai confuza ca niciodata. Primul lucru cu care ochii mei fac contact este grupul de medici adunati in jurul unui birou, majoritatea avand in maini dosare sau cesti de portelan umplute cu cafea. Oh, deci la asta se referea cu "restul". Populatia masculina din spital. Observand ca toti ochii sunt pe mine, ma inrosesc profund si ridic stangace o mana in semn de salut. Toti incuviinteaza si zambesc usor, dar unul dintre ei merge mai departe, aruncandu-mi chiar o privire mai insistenta.
Acordandu-mi cateva secunde sa il analizez mai atent, corpul sau atletic, precum si trasaturile atragatoare il dau de gol. Afemeiat. Ranjetul ii este unul misterios, de parca ar incerca sa ma atraga intr-o capcana, in timp ce ochii sai albastri ma fixeaza cu intensitate si amuzament. Fara indoiala un afemeiat.
- Oh, dar nu stiam ca tipa noua va fi atat de..-privirea lui ma masoara din cap pana in picioare cu o viteza lenta intentionata- ...de wow...
Este nevoie de mult control din partea mea ca sa nu imi dau ochii peste cap si sa nu ii spun ca nici eu nu ma asteptam ca personalul sa fie in calduri pe aici. Ma rezum la a ridica o spranceana amuzata si la a-mi incrucisa bratele la piept chicotind.
- Sunt Alex Mikaelson, dar tu poti sa imi spui viitorul tau iubit. Acum, ce nume are onoarea de a fi purtat de tine?
Emma isi clatina capul pufaind resemnata in timp ce eu izbucnesc intr-un ras energic. Nici macar nu m-a surprins replica lui. Adica sa fim seriosi, am petrecut destul timp in compania lui Ryan incat sa cunosc toate replicile de agatat inventate vreodata.
- Sunt Maya Evans. E o placere, incerc sa imi pastrez tonul cat mai normal, considerand ca inca sunt tentata sa rad.
- Maya, deci. Ce ai zice daca tu si cu mine am iesi in seara asta la cina sa ne cunoastem mai bine, huh? Promit ca va fi o intalnire de neuitat.
Acum nu mai ezit in a-mi da ochii peste cap si, dupa ce ii arunc o privire amuzata Emmei, adopt o voce mai pitigaiata si sacaitoare:
- Nu stiu, va trebui sa imi intreb iubitul, dar sunt sigura ca e liber in seara asta.
Toata camera izbucneste acum in ras, iar Alex isi clatina capul in semn ca a fost invins. Ridica din umeri inca ranjind si isi scutura umerii halatului alb de particule de praf inexistente.
- Pacat. Nici nu stii ce pierzi, vocea sa ma tachineaza cu aceeasi urma de umor.
- Pierderea mea, ridic din umeri si imi intorc privirea spre restul tipilor din spatele lui Alex.
- Jasper.
- Mark.
- Si eu sunt Jake.
Le zambesc tuturor pe rand, deja simtind ca nu voi avea probleme in a ma intelege cu vreunul dintre ei. Nici nu ma mai surprinde ca si ei par foarte tineri, pentru ca pana acum am intalnit numai chipuri zambitoare si deosebit de tinere in tot spitalul. Singurul care ma ingrijoreaza in privinta bunei intelegeri si lucratului fara probleme in echipa este Alex, insa la cata experienta am cu barbati afemeiati, stiu exact cum sa il pun la punct de cate ori sare calul.
- Acum ca ai traumatizat-o pe biata Maya, ce ai zice daca chiar ne-am apuca de treaba? Chloe intervine intinzadu-i lui Alex unul dintre dosare.
Acesta priveste amuzat, cand la dosar, cand la mine. Brusc sunt curioasa ce planuieste, dar intentiile ii sunt evidente cand vine in dreapta mea si ma priveste ranjind arogant.
- Ce zici, fata noua? Esti gata de putina actiune? intreaba chicotind si intinzandu-mi dosarul.
- Mai mult decat ai crede, raspund neintimidata si iau dosarul cu hotarare si fermitate.
Arunc o privire rapida peste filele pacientilor din dosar, recunoscand imediat o parte din datele notate pentru tratamentul lor. Doamne, cat mi-a lipsit asta!
- Sa mergem atunci, Alex inainteaza spre usa si o deschide cu zambetul inca pe buze.
Incuviintez si ies pe ea in pas grabit, urmata de aproape de el si Emma.
***
Cand in sfarsit este si ora pranzului, sunt singura care nu este foarte dornica sa intre in pauza. Lara a urmarit ceasul cu ochi de vultur in ultimele cincisprezece minute din program, in timp ce Emma a sarit ca arsa de pe scaun cand ceasul a batut fix.
Amintindu-mi ca Ramon ma asteapta deja probabil la masina, imi scot uniforma grabita si imi adun lucrurile cu viteza si precizie. Nu vreau sa ii dau satisafactia lui Cassey de a ajunge inaintea mea, chiar daca are sanse sa o faca numai pentru ca o aduce Ryan, avand in sfarsit pe cineva care sa o grabeasca la fiecare pas.
- Hei, Maya! Nu vii cu noi? Stim un restaurant foarte bun destul de aproape, Emma propune chiar inainte sa am sansa sa ies pe usa vestiarului.
- Imi pare rau, dar mi-am facut deja planuri pentru pranz cu cativa prieteni. Ramane pe maine?
- Sigur. Desi speram ca vei veni ca sa fie cineva care sa ii inchida mereu gura aia mare a lui Alex, chicoteste incaltandu-si tocurile mult prea inalte pentru trupul ei slabut.
- Promit ca voi face asta maine, zic eliberand si eu un suras amuzat. Ne vedem in doua ore.
Le mai fac cu mana Larei si lui Chloe inainte sa parasesc de tot camera si sa pornesc cu pasi accelerati spre iesire. De data asta chiar am retinut unde este usa.
- Unde fugi asa, fata noua?
Ma intorc luata prin surprindere si aproape alunec pe podeaua proaspat spalata. Scot un mic tipat ascutit inainte sa imi recapat echilibrul si sa imi simt spatele lipindu-se de o suprafata tare si calda. Imi inalt privirea confuza, si intalnesc o pereche de ochi albastri si jucausi urmarindu-ma cu interes.
- Stiam eu ca abia asteptai sa te arunci pe mine, fata noua.
Grrrhh, ce e cu porecla asta, "fata noua"? La inceput credeam ca o face doar ca sa ma enerveze, dar acum ma calca serios pe nervi.
- Sigur Alex, abia asteptam sa ma sperii ca sa ma pot arunca pe tine in cel mai subtil mod posibil, tonul meu sarcastic rasuna oarecum aspru in timp ce imi recapat complet echilibrul si ma indepartez de el cu un pas larg.
- Acum, daca ma scuzi, trebuie sa fiu undeva, strig deja iesind pe usa de sticla afara, fara ca macar sa ii arunc o ultima privire.
- Ai grija sa nu aluneci, fata noua!
" Chiar trebuie sa ii gasesc si eu o porecla..."
***
- Ai intarziat! Cassey exclama cu maximum de entuziasm cand ma asez pe scaun rasufland extenuata.
Imi dau ochii peste cap si ma prefac ca nu i-am observat triumful si nici ranjetul larg de pe fata. Ryan chicoteste concomitent cu ea si imi arunca o privire amuzata. Ma intorc spre Selena pentru sustinere, dar ea pare ca a fost deja atrasa de partea intunericului de Cassey si Ryan. Asta, sau laptopul ei e mult mai interesant decat venirea mea intarziata.
- Fie, am intarziat! strig resemnata si imi las spatele sa se sprijine de spatarul scaunului.
- Doamne ce incapatanata esti uneori, Cassey isi clatina capul, unduindu-si fara sa isi dea seama buclele aurii in valuri usoare.
Ca intotdeauna, arata superb. Desi este imbracata comod -dupa pranz intorcandu-se inapoi la lucru- hainele nu fac altceva decat sa scoata in evidenta faptul ca este o frumusete naturala, aratand incredibil in orice. Aproape tresar cand observ bratul lui Ryan infasurat posesiv in jurul taliei ei, dar ma abtin in a redeschide subiectul. Desi petrec o gramada de timp zilnic unul cu celalalt si se afiseaza peste tot impreuna, cei doi inca nu au oficializat relatia. Daca o intreb pe Cassey ce este intre ei imi raspunde simplu "Doar iesim din cand in cand." si daca il intreb pe Ryan, el nici nu se oboseste sa imi dea un raspuns normal, ci doar face o noua aluzie la lipsa mea de experienta in legatura cu ce ar putea face ei cand sunt singuri.
Oftatul prelung al Selenei ma face sa ma intorc confuza spre ea si sa o fixez cu privirea pana ce in sfarsit si-o ridica pe a ei din laptop.
- La dracu'! Am o tona de probleme de rezolvat pana maine si singura pauza de care voi avea parte in urmatoarele douazeci si patru de ore este asta!
- Zi grea la lucru? intreb desi stiu deja raspunsul.
- Defineste "grea", tonul ei gol si lispit de emotie ma tenteaza sa rad. Of, nici eu nu stiu exact despre ce e vorba, doar ca cineva important ar fi interesat sa devina partener in conducere si ca sefa mea a luat-o razna de cand a aflat.
Abia acum observ cearcanele evidente din jurul ochilor ei castanii si parul strans in graba intr-un coc neglijent. Selena, posesoarea unui par atat de rar si de superb datorita culorii lui aprinse, precum si a unui corp bine proportionat si atragator, arata acum de parca abia a iesit din depresie si de parca nu a mai avut privilegiul unui dus de saptamani intregi.
- Banuiesc ca nu te putem ajuta in niciun fel?
Expresia ii devine si mai serioasa ca inainte si dupa ce rasufla incet si prelung, isi lasa capul sa se sprijine de unul dintre brate pe masa.
- Nu. Va trebui doar sa astept sa treaca nebunia de la serviciu si voi fi bine.
- Ca tot veni vorba de munca, cum a fost prima zi, Maya? Ryan intervine si imi atrage atentia.
Astept pret de cateva clipe ca chelnerita neindemanatica -care clatina o tava plina mult prea aproape de locul meu- sa treaca de masa noastra, si imi ridic umerii intr-un salt plictisit.
- Destul de bine. Locul e super, oamenii sunt de treaba si munca e placuta. Oh, dar este acolo un tip cu care sigur te-ai intelege perfect! E un fel de Ryan, varianta medic veterinar, concluzionez razand.
- Oh deci e o varianta mai veche.
Replica aroganta a lui Ryan ne face pe toate sa izbucnim in ras si pe Cassey sa il impunga delicat cu cotul. Prinzandu-i mana cu o miscare rapida, Ryan ranjeste larg si o trage mai aproape de el, inlaturand de tot spatiul oricum mic dintre scaunele lor.
Imi intorc privirea de la ei si deschid meniul. Ma simt de parca le-as incalca intimitatea intr-un fel sau altul daca continui sa ii privesc cand devin atat de intimi in public. Selena oricum nu pare atenta la altceva in afara de laptopul ei in momentul de fata, deci e normal sa ma simt ca a cincea roata la caruta.
Telefonul imi vibreaza pe masa si un nou mesaj imi apare pe ecran. Incerc sa ignor emotiile care ma cuprind din cauza unei intamplari atat de "neimportante".
*Cum e pranzul?* - Christian.
* Amuzant. Al tau?* tastez in doar cateva clipe, brusc bucuroasa de intrerupere.
*Productiv. Cum e la munca?*
* Productiv.* ii copiez raspunsul in timp ce pe fata imi apare un zambet vesel.
* Suna-ma cand termini.*
De data asta ma abtin sa nu ma stramb. Bineinteles ca nu ar intreba, doar este Christian, el doar ordona ca ceva sa se intample.
*Da, sa traiti!* ii trimit raspunsul meu si imi dau telefonul pe mut.
Mai arunc o ultima privire confuza spre Cassey care pare ca incearca acum sa il sugrume pe Ryan cu cravata si ridic din nou meniul. Mi-e atat de foame incat as fi in stare sa mananc si servetelele de pe masa.
***
Cand zgomotul usii de la intrare deschizandu-se rasuna in apartamentul pustiu, ma rostogolesc in pozitie de sezut pe canapea si imi indrept tinta privirea spre intrare. Isi dezbraca sacoul oftand si il abandoneaza pe spatarul unuia dintre fotolii intr-un mod neglijent. Isi trece degetele prin parul deja deranjat si pieptul i se incordeaza cand inspira adanc si prelung.
- Bine ai venit, spun zambind copilareste si ridicandu-ma in picioare voioasa.
Pare surprins de energia si veselia mea si inainteaza spre canapea privindu-ma curios.
- Sa inteleg ca ai avut o zi buna? intreaba in timp ce un zambet discret ii captureaza buzele.
- Mai mult sau mai putin, zic reluandu-mi pozitia comoda pe canapea.
Christian mi se alatura si imi ridica picioarele, asezandu-le comod in poala sa. Pozitia asta ma face sa chicotesc pentru ca acum aratam atat de mult ca unul dintre acele cupluri obisnuite din reclame, care se plictisesc in fata televizorului.
- Nu sunt foarte hotarata in privinta cinei, asa ca te-am asteptat pe tine sa alegi.
Un fior imi strabate tot corpul cand degetele sale incep sa deseneze absente forme pe pielea picioarelor mele goale. Simt impulsul de a mi le trage inapoi spre mine din cauza valului de electricitate ce imi trezeste furnicaturi pe picioare, dar placerea cauzata de aceeasi senzatie e mai puternica. Imi musc discret buza inferioara, sperand ca nu observa cat de mult ma afecteaza cu un gest atat de nesemnificativ.
- Ma gandeam la mancare italieneasca.
- Perfect, soptesc incet desi nici eu nu stiu daca vorbeam de mancare sau de felul in care pielea mea arde sub atingerea lui delicata.
- Cum a fost prima zi? Nu te-ai razgandit inca? zambeste plin de speranta analizandu-mi atent chipul.
- De cate ori sa iti spun ca nu o sa ma razgandesc? imi rotesc ochii si ma scufund si mai adanc in moliciunea canapelei. A fost bine, am intalnit oameni noi, am avut ocazia sa ajut niste animale adorabile si alte chestii care ti s-ar parea neinteresante, termin propozitia cu un hohot energic de ras.
- Barbati?
Hah! Chiar asteptam intrebarea asta. Nici macar nu m-a privit in ochi cand a spus-o, dar stiu ca as fi avut priveliste deschisa spre gelozia din ochii sai daca ar fi facut-o.
- Da, Christian. Lucreaza si barbati acolo pentru ca nu este un teritoriu interzis speciei voastre. Nu e ca apartamentul tau si regula cu femeile...
Comentariul imi scapa printre buze inainte sa apuc sa il reconsider, si realizez din urmatoarea clipa ca m-am jucat cu focul si ca urmeaza sa ma ard. Imobilizandu-mi picioarele cu unul dintre brate, Christian isi apleaca forma masiva deasupra mea si imi captureaza buzele intr-un sarut intens, menit sa pedepseasca. Incerc in zadar sa imi eliberez picioarele pentru a ma ridica si a avea mai mult control asupra sarutului, dar ma retine sub el fara cel mai mic efort. Plamanii mei implora dupa aer cand in sfarsit ne separa buzele, ridicandu-se cu acelasi zambet arogant si expresie mandra. E gresit daca imi place, ca sa nu spun iubesc, ca ma pedepseste mereu asa?
- Apropo, Liam ar trebui sa ajunga maine pe la amiaza si ma intrebam daca nu vrei sa luam toti pranzul impreuna?
- Poftim?!
Imi retrag picioarele aproape violent si imi ridic corpul pentru a avea mai multa stabilitate in sezut. Asta trebuie sa fie o gluma proasta!
- De ce vine Liam aici? reusesc sa imi mai calmez vocea si sa imi fac tonul sa sune cat de cat normal.
- Vine pentru ca este deja partener de afaceri cu cei cu care am luat pranzul azi, si vrea sa ia parte la negocierile de saptamana viitoare.
Ascult cu expresia inca inghetata si corpul incordat. Nu am mai vorbit cu Liam de la "incident", ma rog... "aproape incident" si nici macar nu l-am mai vazut de atunci. Abia am reusit sa trec peste sentimentul de vina si el revine in forta, aducandu-l si pe Liam cu el! Nici nu stiu cum voi gasi tupeul sa il privesc in ochi dupa ce s-a intamplat!
- E vreo problema? tonul sau devine suspect cand imi observa incordarea si expresia bizara.
- Nu, bineinteles ca nu.
"Nici macar una..."
____________________________________________________________
- Chace Crawford as Alex Mikaelson
- Rachel Bilson as Emma ^^
Sa incepem cu vestile bune? Bine. In aceste ultime doua saptamani am postat CINCI capitole in loc de doua, cat era normal. Totodata, tot in timpul asta am reusit sa depasim 100.000 de citiri, in prezent aflandu-ne undeva la 156.000!!! ASTA E PUR SI SIMPLU WOW! Stiu ca v-am mai multumit deja de cateva ori, dar oricum nu ar fi destul indiferent de cate ori as face-o... So: MULTUMESC! ^^
Sa nu uitam ca acum avem si trailer pentru poveste, ceea ce mie mi se pare ca e un mare pas inainte...
VESTILE PROASTE: Dragii mei, miercuri incepe scoala si asta inseamna ca ne intoarcem la regula *un capitol pe saptamana* vineri sau sambata. Repet pentru a mia oara: as vrea sa scriu mai mult, dar timpul nu imi permite...
O veste si mai proasta, este faptul ca intram in perioada tezelor, ceea ce inseamna ca sunt sanse mari sa fie vreo saptamana in care sa nu postez deloc. Oricum, voi nu va panicati, pentru ca daca va fi cazul va voi anunta din timp si voi posta cat de repede voi putea next-ul....
Cred ca am spus tot ce am avut de spus, asa ca vreau doar sa va mai urez un PASTE FERICIT! calduros si sa va multumesc din nou pentru sustinere si incredere.
Paste fericit! :D
Va iubesc! ^^