Saxofonul mă cheamă în deșertul cu fluturi de gheață,
dar rezist eroic oricărei sfori aruncate către păcatul meu,
munca părului negru a acoperit ochiul lacom de cuvinte,
nu fac decât să mă lovesc în mâna adevărului agresat.
Televizorul cu ecranul spart, mă înghite la micul dejun
și bulionul acrit iese prin porii sticlei plictisite,
eram menită să gust din castravetele arterei nocturne,
fără să observ căderea Turnului Eiffel în paharul cu șpriț.