De când e lună plină cavalerul flirtului eșuat
dansază cu zâna imaginației printre margarete,
și își strâng degetele în grămada de scări cochete
fără să bănuiască că spionul brutalităților este anihilat.
Când limbile ceasului de unsprezece noaptea eclozează
bacteria ouălelor de mizerie se proptește în drapelul mort,
pasagerii fără bajaje grele pe conștiință, aleargă către port,
să prindă luxul vaporului înaintea gerului de Bobotează.