Spiritul îmbrățișărilor tale știrbe,
își păstra verdeața cuțitului sângeros
în coasta ofilită a florilor mele,
și minimalismul dragostei era iritat
când butoanele înțelegerilor se strâmbau.
Sădeam semințe de apă stătută
în poala roditoare a pământului,
otrava cartonului și merele mierii,
vindecau mânzgăliturile închinate tăcerii.
Dădeam drumul în cosmosul pasiunilor,
tuturor celor opt zile de august canicular
și regăseam amândoi creionul penelor,
în coșul vântului perpendicular al genelor.