Mutilai cu sărutările-ți goale marmura spiritului meu,
când antena moliei mă așeza între stuful sprâncenelor tale,
placa de surf a ostilităților îndrăznea să facă plajă în noi,
tocmai când oja roșie îți arăta relieful prăjiturilor acre.
Și motorul imaginației își insinua vibrația literei în aer,
culpabilizam dealurile patetismului de vârtejul ce ne mânca,
hărțile lacrimilor încă neplânse se regenerau în degradare,
plămânii papurei se intoxicau ca spuma laptelui în camera ta.