La sapte ani, mama si tata m-au dus pentru prima data la un parc de distractii. Era abia deschis si pentru primele doua saptamani, parea sa fi devenit inima orasului. Locul pulsa de oameni, iar ochiii mei de sapte ani nu mai vazusera ceva asemanator vreodata. Imi amintesc cum l-am rugat pe tata sa imi cumpere vata de zahar roz si cum am tras-o de brat pe mama la standurile unde se castigau animalute de plus.
Apoi, la final, cand incercasem aproape fiecare mini-carusel si joc cu masinute busitoare, am vazut ceva ce nu incercasem pana atunci.
Am rugat-o pe mama in fieare zi timp de doua saptamani intregi sa ma lase sa ma urc in Cursa Groazei. Dar aveam sapte ani si acela era un montagne russe pe care nu aveam voie sa il urc decat cu un adult.
Dupa doua saptamani, am convins-o. Imi aduc aminte entuziasmul inainte sa imi pun centura de siguranta. Imi aduc aminte golul din stomac cand incepuse sa se puna in miscare. Apoi, imi aduc aminte cum golul din stomac se adancea pe moment ce caruselul urca sus, sus, sus. Iar in varf, ochiii mei au trecut pentru o fractiune de secunde peste lumea de jos.
Stomacul mi s-a strans, iar urechile au inceput sa imi vajaie. Caruselul o lua in jos, in jos, in jos, iar eu nu am scos niciun tipat pentru ca un nod parea ca mi se pusese in gat, iar un gust de metal imi umplea gura.
Sentimentul ca picam in jos si ca in secundele acelea infinite, cursa parea ca nu se termina vreodata m-a paralizat. Mama era langa mine, dar nu o vedeam. Ochii mei erau stransi la fel de tare ca degetele mele care se albeau pe centura de siguranta si-mi aduc aminte ca tot ce voiam in momentul acela era sa ma trezesc in patul meu dupa un cosmar ca asta.
Dupa ziua aceea, am ramas ingrozita de carusele.
Pentru ca pana atunci nu mai simtisem niciodata o spaima asemanatoare cu aceea. Anticiparea ca te arunci de buna voie fara sa stii unde o sa aterizezi. Nodul din gat cu o secunda inainte sa te arunci si apoi caderea. Iar si iar si iar.
Ca o bucla continua de groaza.
Pentru fetita de sapte ani de atunci, cursa aceea chiar fusese Cursa Groazei.
Dar pentru fata de saptesprezece ani de acum, ziua aceea mi se parea o gluma. Pentru ca in momentul acela, simteam golul din stomac micsorandu-se pana cand s-a transformat intr-un nod strans, iar gustul metalic din gura parea sa nu treaca nici dupa cele patru pahare cu apa pe care le bausem inainte sa ma urc in masina baietilor.
Drumul de acum era echivalent cu cele patru secunde cand caruselul se urca in varf. Urma sa ma intalnesc cu Kyle si probabil aveam sa fiu si fata-n fata cu tata despre care tocmai ce aflasem ca era si el implicat in toata povestea asta. Iar asta era anticiparea ca ma aruncam singura intr-o prapastie fara sa stiu ce ma asteapta jos.
Eram pe bancheta din spate, lipita de usa masinii si de Jace. Mana lui enorma o strangea pe a mea, dar nivelul de adrenalina din vene imi crestea cu fiecare mangaiere a degetelor lui peste nodurile mainii mele, iar senzatia pe care mi-o lasa disparea la fel de repede cum aparea.
Stiam ca era acolo, langa mine, asa cum probabil fusese de la inceputul povestii asteia, fara poate macar sa observ. Stiam ca ma privea inca atunci, desi ceilalti se oprisera din a se holba la mine in momentul cand au realizat ca nu aveam de gand sa vorbesc.
Dupa ce le-am dat confirmarea ca vin cu ei ca sa ma intalnesc cu Kyle, tot ce-am facut dupa a fost sa ma schimb in niste haine mai calduroase, sa beau apa si apoi ne-am urcat cu totii in masina lui Tyler. Chiar daca eram deja in luna mai, noaptea parea mereu de zece ori mai racoroasa decat ziua. Dar primeam racoarea cu bratele deschise. Orice ca sa ma faca sa realizez ca nu aveam un cosmar in momentul acela.
Privirea mea nu se dezlipea de pe geamul perfect curatat al masinii. Vedeam siluetele caselor si copacilor deformandu-se ca si cum cineva ar fi venit si ar fi dat cu pensula peste ele.
Vartejul de culori se intuneca pe moment ce soarele disparea de pe cer si in scurt timp, totul din jurul meu era negru si gri.
Eaxct ca gandurile mele din acel moment.
Probabil ca trecusera in jur de doua ore de cand Tyler conducea si incetasem de mult sa mai recunosc imprejurimile. Nu stiam unde locul era unde aveam sa ne intalnim cu Kyle, dar era clar ca nu era acelasi locul unde ma dusese Jace acum atat de mult timp.
Tacerea din masina era probabil inconfortabila pentru ceilalti, dar pentru mine era perfecta. Vocea lui Carter din fata se mai auzea din cand in cand zicandu-i ceva unuia dintre baieti, dar mintea mea nu inregistra cuvintele.
Gatul imi amortise pentru ca il tinusem doar indreptat in partea stanga spre geam si parea intepenit asa.
O respiratia calda pe partea dezgolita a gatului meu m-a fortat sa-mi misc intr-un final capul. L-am gasit pe Jace aplecat spre mine, cu o privire pe care o gaseam greu de descifrat in momentul acela.
- Mai avem putin.
Vocea lui era indeajuns de joasa incat sa fie acoperita de zumzetul motorului si de radioul incet pe care nici nu-l observasem ca era pornit.
Dar l-am auzit perfect. Am dat din cap in semn ca am inteles si eram pe cale sa imi intoc iar privirea pe fereastra, insa degetele lui mi-au prins barbia si mi-a intors-o spre el. Vocea lui mi-a rostit numele ca si cum m-ar fi cautat intr-o multime, iar pentru ca volumul vocii lui nu mai era asa scazut, atentia tuturor celor din masina parea acum atintita asupra noastra.
Mi-am ignorant gatul uscat si mi-am lasat ochii si atentia sa se fixeze doar pe cenusiul aproape incandescent din privirea lui Jace.
- El vrea sa te vada in starea asta, Riv. Nu-i face pe plac.
Am despartit buzele, dar nu am format niciun cuvant. El a continuat, folosind de data asta vocea joasa de mai devreme, atentia baietilor disparand acum de pe noi.
- Esti mai puternica de-atat, printesa.
I-am oferit un zambet slab si mi-am rezemat capul de umarul lui. Degetele lui trasau forme la intamplare in palma mea, in timp ce eu simteam nodul din stomac strangandu-se din ce in ce mai tare.
Gatul imi ardea cu fiecare respiratie sacadata pe care o dadeam, iar urechile pareau sa imi vajaie.
Cand masina s-a oprit, simteam cum caruselul meu a ajuns in varf. Iar acum, urma caderea.
* * *
Raceala noptii de acum cinci minute inainte sa intram in cladire nu imi fusese de prea mare ajutor. Desi acum, cand inspiram aerul inchis si inecacios din interior, imi doream cu putere sa fiu din nou afara.
Holurile luminate slab ma faceau sa ma intreb daca voiau cumva sa faca economie la lumina, dar costumele scumpe purtate de cei pe care ii vedeam in camerele pe langa care treceam ma faceau sa cred ca banii nu erau o problema pentru ei.
O cacofonie de voci si strigate plutea in aerul inabusit din jur si desi nu era frig, simteam cum mi se zbarleste pielea de fiecare data cand treceam pe langa o usa inchisa, nedorindu-mi sa stiu cine sau ce era in spatele ei.
Doi barbati imbracati in negru erau in fata noastra conducandu-ne spre locul unde ne astepta probabil Kyle. Sau ar trebui sa spun oare, ma astepta?
Dupa cinci minute de mers, cei doi barbati s-au oprit in fata unei usi inchise de la spatele coridorului. Usa era pazita de alti doi oameni imensi imbracati in uniforme negre.
I-am vazut soptindu-si ceva unul altuia si vorbind probabil in castile din urechi, iar pentru o secunda, ochiii mi-au cazut peste locul unde stiam ca isi tineau arma si am tremurat usor.
Bratul lui Jace s-a strans mai mult in jurul meu in momentul cand usa din fata noastra s-a deschis, lasand sa se loveasca de timpanele noastre, zgomotele stridente ale vocilor oamenilor dinauntru.
Camera luminata putin mai mult decat holurile pe care tocmai fuseseram, avea in mijloc o masa rotunda unde un numar de barbati radeau si jucau carti. Si desi masa era rotunda, cumva, Kyle parea sa statea in capul ei, pentru ca atentia tuturor celor de acolo era asupra lui, razand la orice gluma., dand din cap la orice cuvant, imitandu-i expresiile.
Am simtit o senzatie de greata cand am vazut respectul si admiratia din ochii celor de la masa pentru cel din fata lor. Niciun om de teapa lui Kyle n-ar trebui sa fie privit asa.
In fiecare colt al camerei statea teapan ca o statuie cate un barbat imbracat in negru, dar nu am ratat faptul ca in dreapta si in stanga lui Kyle erau alti doi oameni de-ai lui ce pareau ca il pazeau.
Aproape ca am pufnit. Parea la fel de protejat ca un presedinte.
Inca o privire in jur si am observat ca eram singura fata. Nu stiam daca sa rasuflu usurata ca nu am vazut nicio ''prietena'' de-a lor sau sa ma cutremur pentru ca eram singura fata intr-o camera plina de barbati care probabil nici nu ar clipi daca le-ar spune Kyle sa ma omoare.
Trebuia dar sa ma gandesc la faptul ca daca el ar fi vrut sa scape de mine, ar fi putut sa o faca de multe ori pana acum si nu ar fi fost nevoit sa ma cheme pana aici.
Nu am observat ca incaperea s-a asternut dintr-o data in liniste decat atunci cand i-am auzit vocea lui Kyle, iar privirea mea a intalnit-o pe a lui.
Ranjetul de pe fata lui m-a facut sa ma lipesc mai mult de Jace, ceea ce n-a trecut neobservat de catre omul din fata mea.
- Aaah, micuta Riva a ajuns. Cat ma bucur sa te vad!
A batut bucuros o data din palma facandu-ma sa tresar si daca se putea, ranjetul i s-a largit si mai tare.
- Toata lumea afara!
Ordinul lui i-a facut pe toti cei de la masa rotunda sa se ridice de pe scaune si sa plece din camera in mai putin de doua minute. Am simtit privirile fiecaruia dintre ei analizandu-ma din cap pana in picioare, dar am refuzat sa imi intorc capul de la omul care statea acum singur la masa, inconjurat de garzile lui de corp.
- Vino, vino, de ce stai asa departe? Ia un loc, scumpo.
Mi-a facut semn cu mana spre unul dintre scaune si sclipirea din ochii lui ma provoca parca sa il refuz. N-am vrut sa aflu consecintele daca nu il ascultam, asa ca picioarele mele intepenite s-au miscat spre cel mai apropiat scaun din fata mea, care se intampla sa fie si cel mai departe de Kyle.
Am simtit ezitarea lui Jace in a-mi da drumul sa ma asez, dar stia ca nu avea de ales. I-am simtit mana alunecandu-mi de pe talie si m-am simtit dintr-o data dezgolita in fata omului care ma privea scrutator si cu un zambet pe fata.
Scaunul din lemn pe care ma asezasem era cald si m-a facut sa ma foiesc usor in loc simtind nivelul disconfortului crescand pe secunda. (A/N Ok, urasc sa ma asez pe scaun imediat dupa cineva pt ca e incalzit de persoana de dinainte si mi se pare asa scarbos idk)
- Grozav, acum ca te-ai asezat putem incepe. Dar – a ridicat un deget in aer, atentia lui indreptandu-se spre baieti, care stateau tacuti in spatele meu – sunt destul de sigur ca am cerut sa o vad pe Riva, singura.
Puteam sa-l simt pe Jace incordandu-se in spatele meu.
Kyle a continuat facand semn spre usa.
- Asa ca hai, hai, afara!
- Nu, vocea ferma a lui Jace m-a facut sa tresar dar se pare ca tonul amenintator din glasul lui nu l-a facut pe Kyle decat sa se enerveze.
- Nu imi testa rabdarea, Blackburn. Vreau sa vorbesc cu fata si doar cu ea.
- Iar tu esti mai prost decat credeam daca ai impresia ca am s-o las singura cu tine.
Ranjetul lui Kyle i-a aparut din nou pe chip si era pe cale raspunda, dar am decis sa vorbesc pentru prima data de cand iesisem din masina.
- Jace.
Nu m-am intors sa vad daca ma priveste, stiam deja ca atentia lui era fixata pe mine. Asa cum era a tuturor celor din incapere in secunda aceea.
- E ok, puteti sa plecati.
- Riva-
I-am oprit protestele in acelasi timp cand Tyler i-a asezat o mana pe umar, oprindu-l din a face vreun gest nesabuit.
M-am intors si l-am privit in ochi incercand sa-l conving asa ca voi fi bine, chiar daca nici macar eu nu eram sigura de lucrul asta.
Jace voia sa protesteze din nou, dar Will s-a aplecat sa-i spuna ceva la ureche. Desi nu parea convins si in niciun caz nu parea ca ar pleca de buna voie, a facut-o, iar in mai putin de un minut, Will, Carter, Tyler si Jace plecasera din camera.
Iar eu eram acum singura, fata-n fata cu omul cu care eram sigura ca voi avea cosmaruri dupa ce aveam sa plec de aici. Daca reuseam sa scap cu viata.
Gandul a facut degete imaginare de gheata sa-mi traverseze pe spate si am tremurat.
Privirea lui Kyle ma tintuia in loc – nu ca as fi avut unde sa ma duc – iar vocea lui si-a facut aparitia odata ce tacerea se asternuse din nou asupra incaperii.
- Riva! De cand nu ne-am mai vazut! Observ ca Jace inca te tine prin preajma.
Un chicotit sinistru i-a parasit gatul si m-am strambat.
- Ma bucur, ma bucur pentru voi.
Dar privirea lui imi spunea ca nu dadea doi bani pe Jace si cu mine. Introducerile lui incepeau sa ma sacaie.
Simteam cum cad. Nu aveam de gand sa-mi astept aterizarea fara macar sa pun niste intrebari inainte.
- Ce vrei de la mine, Kyle?
Vocea imi suna joasa, sparta si rece, dar i-a atras atentia din a spune orice tampenie inutila avea de gand sa zica in continuare.
- Eu sunt cel care pune intrebarile aici, scumpo.
Zambetul parea cu o fractiune mai fortat decat acum un minut si privirea lui era dintr-o data mai rece.
- Atunci intreaba pentru ca sunt sigura ca nu m-ai chemat aici sa ne spui urari de bine lui Jace si cu mine.
Zambetul i-a disparut pentru o secunda de pe chip, doar ca sa-i reapara apoi la putere maxima. Stiam ca fortam nota, dar nu parea sa-mi pese prea tare in momentul acela. Aveam un calm sinistru in mine, ca si cum m-as fi impacat deja cu ideea ca aveam sa patesc ceva din cauza lui Kyle si singurul lucru care ma ingrijora in momentul acela era doar ca niciunul dintre baieti sa pateasca ceva odata cu mine.
- Oh, nu-ti face griji! O sa-ncep imediat ce o s-ajunga si celalalt invitat special.
Avea din nou sclipirea oribila in ochi, dar n-am putut sa ma gandesc prea mult la ea, pentru ca usa camerei s-a deschis, iar ochii amandurora s-au indreptat catre intrare.
Am lasat sa-mi scape un suspin adanc, cand l-am vazut pe tata intrand si asezandu-se intr-unul dintre scaune cu o privire taioasa pe chip. Ochii lui nu i-au intalnit nici pentru o secunda pe ai mei si am strans din buze abtinandu-ma sa nu strig la el.
- Ah, iata. Tata si fiica. Intr-un final impreuna. Acum, putem incepe.
Kyle nu m-a lasat sa vorbesc , dar nu era ca si cum mi-as fi putut gasi vocea in momentul acela.
- Riva, nu stiu daca stii dar tatal tau aici de fata este singurul motiv pentru care nu zaci moarta intr-o rapa in momentul asta din cauza a ceea ce ai vazut pe acel stick. Off – a batut iar o data din palma si am tresarit – adolescentii din ziua de azi chiar sunt idioti. Pe vremea mea, nu mi-as fi bagat niciodata nasul in ceea ce nu ma privea.
Ochii lui ma taiau de fiecare data cand clipea si a trebuit sa ma fortez sa nu imi mut privirea.
- Vezi tu, tatal tau, Banks si cu mine incercam de ani de zile sa ajungem la un fel de compromis. Si zilele trecute aproape ca ajunsesem la o intelegere, apoi am aflat de nesabuinta ta si totul s-a dus de rapa. Tatal tau ne-a convins sa nu te exterminam pe loc, dar Banks si cu mine nu am fost foarte fericiti. Vezi tu, pe stick-ul acela era mult mai mult decat ai vazut tu. Acolo sunt fisiere cu proiectele noastre. Nu stiu ce poveste ti-au spus baietii-
- Au spus ca tu si cu Banks va urati si ca el a cerut fisierele tale si ale lui Josh. Nu-nteleg de ca era Josh important in chestia asta, tinand cont ca observ ca voi trei pareti sa conduceti.
Kyle a ranjit .
- Vezi tu, Riva, Josh chiar nu era important. De aceea am si scapat de el odata ce am realizat ca avea de gand sa ma tradeze pentru Banks.
Am inghitit in sec. A scapat de Josh?
- Dar Josh chiar i-a dat stick-ul lui Banks si te-a tradat.
Vocea mea parea mai sparta ca mai devreme, asa ca mi-am dres glasul.
- Oh, stiu, de aceea l-am si eliminat pe idiot. Banks si cu mine am ajuns la un compromis si l-am chemat si pe tatal tau in mica noastra alianta. Vezi tu, Riva, noi trei separati suntem niste oameni foarte... importanti, dar impreuna? Am domina-
- Esti nebun - mi-am aruncat privirea catre tata, care privea neclintit in fata – cu totii sunteti.
Am lasat cuvintele sa inoate in venin asa cum si privirile lui Kyle pareau ca o fac in momentul acela.
Palmele lui s-au trantit cu zgomot pe masa si am tresarit pentru a ce parea sa fi a suta oara de cand intrasem in camera aceea.
- Nu ma mai intrerupe!
Privirea din ochii lui nu facea decat sa imi confirme cuvintele de mai devreme. Chiar era tacanit. Sau poate ca asta era doar setea de putere.
- Kyle.
Vocea ferma a lui tata s-a auzit pentru prima data in ultimele minute, iar ochii lui Kyle au fulgerat spre el.
- Nu te baga in asta, John! (A/N nu mai stiu daca i-am mai zis numele tatalui Rivei, corectati-ma daca gresesc ^-^)
- E fiica mea si am tot dreptul!
Aerul din camera parea sa poarte particule de gheata fiindca simteam dintr-o data cum tot corpul mi se raceste.
- Asa este, John, chiar este fiica ta si este intru totul responsabilitatea ta. Este de asemenea o complicatie pe care am ignorat-o pana acum la cererea ta!
Am observat dintr-o data pistolul negru din mana lui Kyle si respiratia mi s-a oprit.
Caruselul alunca in jos, jos, jos.
Am auzit apoi clicul sigurantei si mi-am strans ochii.
- Ti-am spus eu ca esti prea mica pentru asta, Riva. Adica, pentru numele lui Dumnezeu, se numeste Cursa Groazei cu un motiv!
- Dar, mami!
- Am incheiat discutia! Hai acasa!
Un zgomot puternic mi-a facut urechile sa tiuie dar mi-am tinut ochii strans iar intunericul din jur parea acum infinit.
A/N Okaaaaaaaaaaaay, pareri?
Votati daca v-a placut :D feedback-ul ajuta
Oh, si daca a ajuns cineva pana aici, sunt curioasa ce varsta au cititorii mei deci comentati daca vreti ^-^
Inca o intrebare, daca stie cineva vreo serie de carti in genul Instrumente Mortale as fi foarte recunoscatoare daca mi-ar spune si mie !
Am ajuns la +81k wuuuuuuutt daca am putea ajunge la 100k pana la sfarsitul cartii as fi etern recunoscatoare! Sunt oricum recunoscatoare si va iubesc pentru tot! Multumesc pentru tot ce faceti pentru carte! Eu o scriu, dar voi sunteti cei care dati feedback si o faceti sa fie...acolo lol ok am terminat <3
Pe data viitoare!