Ajung la spital şi mă duc la recepție. Am venit să-mi fac un control de rutină şi sunt rugată să aştept. Îi mulțumesc asistentei şi merg să mă așez jos. Mă uit bine şi îl văd pe Christian pe unul din scaune. Încerc să nu fiu văzută, dar este imposibil. Îşi ridică privirea şi mă fixează cu ochii. Mă îndrept spre el şi se ridică de jos.
- Hei...
- Bună.
- Ce cauți aici?
- Exact asta vreau să te întreb şi eu pe tine. Am venit la un control.
- Sam are nişte probleme. Am găsit-o inconștientă în casă şi am adus-o la spital.
- Îmi pare rău.
- Acum aştept să-mi spună cineva cum se simte.
- O să te anunțe.
- Tu ce faci? Cum te mai simți?
- Sunt bine.
- Am auzit că ai avut o criză.
- Şi tu că te vei căsători.
- Eu...
- Nu am nevoie de explicații.
Sunt chemată de către asistentă şi îl las pe Christian în sală. După ce îmi fac toate examenele mă duc la recepție şi plătesc factura. Mă uit după Christian şi se pare că a plecat sau este cu Sam. Analizele mele vor fi gata peste două zile şi sper să nu am nimic grav. Traversez strada şi aud o mașină din partea dreaptă. Vine cu viteza spre mine şi simt cum fac contact cu pământul. Îmi pun mâna la spate şi gem de durere. Mă uit în jur şi zăresc o siluetă lângă mine.
- Eşti bine?
- Christian...
Îl iau în brațe şi îl strâng cât de tare pot. Mi-a salvat viața. Tipul acela era dispus să mă trimită în sală de operații sau la morgă.
- Ce s-a întâmplat?
- Este o avertizare.
- Ce?
- Giuliano...
- Trebuie să anunțăm poliția. Ai nevoie de protecție.
- O să vorbesc cu Eduard. Mulțumesc. Mi-ai salvat viața.
- Şi aş face-o de fiecare dată.
După ce plec de lângă Christian urc în mașină şi pornesc spre casă. Tot drumul m-am uitat în oglindă să nu fiu urmărită. Ajung şi îl sun pe Eduard. Ajunge şi îl invit în birou.
- Mi-a spus Christian ce s-a întâmplat. O să-ți pun protecție atât ție cât şi copiilor.
- Vreau să duc copii la fermă. Giuliano nu ştie unde este şi cel mai bine ar fi să îi duc la adăpost. Ştie că ei sunt slăbiciunea mea şi va încerca să atace.
- Este o idee bună.
- Mă bucur că intră în vacanță. Aşa nu mai au probleme cu şcoala.
- Cu ce te pot ajuta mai exact?
- Cu nimic. Voi sta cu ei câteva zile şi după mă întorc. Pe mine mă vrea, dar pentru binele copiilor prefer să nu stea în preajma mea.
- Foarte bine gândești. Oricum când te vei întoarce îți voi trimite pază.
- Bine.
- Am auzit că Christian se însoară. Mi-a căzut fața când am aflat.
- Sam așteaptă un copil al lui. Este normal să se căsătorească.
- Dar te iubește pe tine.
- Dar nu eu îi voi oferi un copil. În plus, nu pot uita felul în care a procedat. Am plecat cu Giuliano să-i ştiu pe toți în siguranță inclusiv pe el şi mă întorc fără memorie şi cu relația pe care o avea cu femeia care cândva mi-a fost prietenă. Nu pot trece cu vederea peste asta.
- Ai dreptate. Nu a procedat cum trebuia. Te las. Am nişte lucruri de rezolvat.
- Bine.
Eduard pleacă şi mă așez din nou pe scaun. Iau poza tatei în mână şi o strâng tare de tot la piept. Deşi nu a fost tatăl meu biologic, el m-a crescut şi mi-a oferit o viață de prințesă.
- Ce aş avea nevoie de sfatul tău acum. Mereu ai ştiut ce să-mi spui.
- Poate te ajut eu.
- Tată...
- Poate nu te-am crescut, dar eşti fiica mea.
- Tată...
- Ştiu că niciodată nu voi putea să-i ocup locul, dar încerc să fiu un tată bun.
- Mă laşi şi pe mine să vorbesc? Nu ți-am reproșat nimic. Nu este vina ta că ai fost absent. Eşti tatăl meu indiferent de cum s-au întâmplat lucrurile. El mi-a fost tată, tu îmi eşti tată, amândoi sunteți. Nu fac diferențe între voi.
- Iartă-mă. Toate astea m-au cam amețit. Mă simt vinovat pentru absența mea în viața ta. Trebuia să o caut pe mama ta şi să-i spun în față ce se întâmplă. Am ales să plec şi să nu dau ochii cu ea.
- Toate fac parte din trecut. Important este că ai scăpat de acea femeie şi că eşti cu noi. Mama s-a schimbat de când v-ați împăcat şi ştiu că sprijinul tău o ajută foarte mult. Mai bine târziu decât niciodată. Eşti tatăl meu şi te iubesc.
- Şi eu te iubesc.
Îl strâng pe tata în brațe şi îi simt căldura pe care o emană. O îmbrățișare ce vine din partea unui părinte diferă de toate celelalte. Este complet diferită şi foarte specială.
După câteva zile.....
Ajung în fața firmei şi o privesc pentru câteva secunde bune. Am renunțat la postul de președinte cu ceva timp în urmă şi banii pentru întreținere îi obțin din acțiunile pe care Christian a insistat să mi le dea. Am încercat să îl refuz, dar ştiam că este inutil şi tot ce va vrea el se va întâmpla. Intru înăuntru şi sper să nu mă întâlnesc cu Christian. Chiar nu vreau să îl văd în momentele astea. Trec prin fața biroului său şi mă opresc când aud vocea Samanthei.
- Aşa cum ți-am spus a crezut tot.
- ...
- Nu are cum să bănuiască. Crede că am probleme cu sarcina.
- ...
- Nu-ți fă griji. În câteva săptămâni va fi soțul meu şi tu vei putea să intri în acțiune.
- ...
- Aimee i-a dat cu piciorul. Acum nu voi rata şansa de a-l avea pe Christian doar pentru mine.
- ...
- Asta niciodată. Christian trebuie să creadă în continuare că acest copil este al său. Dacă află că l-am mințit pot să-mi iau adio de la el.