Căsătorie aranjată

74. Confruntarea

Analizez modul de exprimare şi văd că o deranjează prezența mea.

- Tu ce cauți aici? Nu ți-e rușine să te întorci după ce ai plecat şi ți-ai abandonat copii?
- Sam, taci din gură.
- Ce pretinzi cu întoarcerea ta? Te-ai întors după Christian? Ai venit să-mi iei bărbatul pe care îl iubesc?

O priveam pe cea din fața mea şi nu înțelegeam nimic din ce spune. Despre ce vorbește oare?

- De asta nu ai vrut să divorțezi de ea? Ştiai că s-a întors.
- Ți-am spus să taci. Nu vom discuta asta de față cu ea.
- Şi de ce nu? Este momentul potrivit să dăm cărțile pe față.

Îşi întoarce privirea spre mine şi o văd plină de ură şi gelozie.

- Eram fericită când ți-ai luat lucrurile de aici şi ai plecat. Am început să mă îndrăgostesc de tipul ăsta care este aici şi am ajuns să-l iubesc. Nu îți voi permite să te întorci aici şi să-mi distrugi ce am format.
- Nu ştiu cine eşti şi nici despre ce vorbeşti.
- O faci pe proasta acum?
- Nu.
- Aimee şi-a pierdut memoria. Taci din gură sau o să ne certăm.
- Așadar ți-ai pierdut memoria. Nu-ți mai aduci aminte de nimic. Pentru ce ai venit aici?
- După răspunsuri.
- Păi îți spun eu ce se întâmplă. Ai plecat şi ți-ai lăsat copii singuri. L-ai abandonat pe Christian şi ai plecat cu Giuliano. Cât timp ai fost plecată eu şi el am început o relație. Acum sunt însărcinată şi nu voi permite ca întoarcerea ta să-mi afecteze relația.

Mi se pare ireal ce-mi spune femeia asta şi o durere îngrozitoare de cap mă cuprinde. Tot felul de imagini se fac prezente şi îmi pun mâinile pe cap.

- Aimee?

Cu greu ies din casă şi mă îndepărtez. Îl văd pe Toby şi ajung lângă el. Picioarele mele cedează şi văd negru în fața ochilor.

* Christian

O văd pe Aimee cum îşi pune mâinile pe cap şi încep să mă îngrijorez. O privesc urât pe Sam şi pare speriată de reacția pe care o are Aimee. O privesc cum iese pe uşă şi fug în spatele ei. Ies pe uşă şi o văd leșinată în brațele lui Toby.

- Ce s-a întâmplat?
- Tu să-mi spui.

O privește pe Sam şi acum înțelege motivul. O urcă pe bancheta din spate a mașinii şi pornește spre spital. Intru în casă să îmi iau cheile de la maşină. O privesc pe Sam şi îmi vine să-i dau o bună bătaie pentru gafa pe care a provocat-o.

- Dacă din vina ta pățește ceva ai încurcat-o cu mine.
- Nu este vina mea că a venit aici.
- Ca orice om fără memorie a venit după răspunsuri.
- Şi i le-am dat.
- Răspunsuri pe care nu trebuia să le primească. Dacă ce tocmai i s-a întâmplat este o criză şi starea sa de sănătate se va agrava nu vei avea zile să te pot ierta.
- Atât de importantă este pentru tine?
- Da, este. Acum că ştiu de ce a plecat o iubesc mai mult ca înainte. Să-ți fie clar. Dacă stau departe de ea o fac pentru binele său.
- Atunci unde rămâne relația noastră?
- Nu mai este o relație între noi. Aştepți un copil al meu şi îmi voi asuma răspunderea. Doar el este cel care ne mai leagă.
- Totul a fost o minciună? Niciodată nu m-ai iubit?
- Am fost atras de tine. Dar nu cred că pot spune îndrăgostit.
- Ți-ai bătut joc de mine. M-ai făcut să mă îndrăgostesc de tine ca apoi să mă laşi.
- Nu este adevărat.
- Ba este. Poți să-ți iei adio de la acest copil.
- Ce?
- Ai auzit bine.
- Nu poți face aşa ceva. Este şi copilul meu.
- Este doar al meu.

Sam pleacă şi rămân singur. Ce tocmai a spus m-a pus pe gânduri. Vrea să-mi ia copilul. Nu voi permite aşa ceva. Iau cheile de la maşină şi ies afară. Urc şi în câteva minute ajung la spital. Îl văd pe Toby şi mă duc spre el.

- Cum se simte?
- Încă nu ştiu. Nu m-au anunțat.
- Este doar vina mea.
- Cine era ea?
- Samantha. Am avut o relație cu ea când Aimee a fost plecată. Este însărcinată. I-am spus zilele trecute că nu vreau să divorțez de Aimee şi azi când a văzut-o a început să-i reproșeze lucruri din trecut.
- Femeia aia este nebună?
- Nu aş fi crezut că ar ajunge în acest stadiu. După ce i-am spus că încă o iubesc pe Aimee a spus că îmi va lua copilul.
- Ai o problemă gravă. Tare îmi este frică că Aimee îşi va aminti mai repede decât ne așteptăm.

O asistentă vine şi ne spune să o însoțim. Ajungem în fața unui salon şi de acolo iese Martin.

- Cum se simte?
- A suferit o mică criză. Îi vom face toate analizele necesare. Cum s-a întâmplat?
- Sam...
- Sora asta a mea s-a schimbat mult în ultima perioadă. Nu o mai recunosc.
- Nu eşti singurul.
- Are o obsesie pentru tine.

- Nu.....

......................................................

Simt furnicături prin tot corpul şi îmi aduc aminte de Giuliano. Stăteam într-un scaun legată de mâini şi de picioare. Îl văd apropiindu-se de mine şi încep să țip.

- Nu....

Mă trezesc şi observ că sunt într-o cameră de spital. Un doctor intră în cameră imediat şi vine lângă mine. Încearcă să mă atingă şi țip.

- Nu mă atinge.
- Încearcă să te calmezi.
- Nu îmi fă rău. Nu mai vreau să fiu rănită.
- Nu-ți voi face nimic. Vreau doar să te ajut.
- Nu am nevoie de ajutor. Pleacă.
- Aimee...
- Pleacă.

Alte două asistente intră şi încearcă să mă calmeze. Tipul îmi pune ceva în branulă şi încep să mă calmez. Totul se învârte cu mine şi închid ochii.