Căsătorie aranjată

71. Întoarcerea

După câteva zile...

Îl văd pe Toby venind spre mine grăbit şi intrăm în cameră.

- Ce este?
- Trebuie să plecăm de aici.
- Poftim?
- Îți vrei viața înapoi?
- Bineînțeles că da.
- Atunci nu pune întrebări. Pune asta pe tine.
- De ce aş avea nevoie de o vestă?
- Nu vreau să pațeşti ceva.

Ieșim pe uşă şi Toby se asigură ca nimeni să nu ne vadă. Intrăm în garaj şi urc pe bancheta din spate. El urcă pe scaunul şoferului şi se întoarce spre mine.

- Să te laşi în jos când trecem pe lângă portari. Nimeni nu trebuie să te vadă.
- Unde mă duci?
- Acolo unde trebuia să fii dintotdeauna.

Pornește mașina şi trecem fără nici o problemă de paznici. Mărește viteza şi văd că ajungem pe un câmp. Un elicopter ne aştepta acolo şi îi spun lui Toby să oprească.

- Unde mă duci?
- În orașul tău. Te duc acasă.

Pornește şi ajungem lângă elicopter. Ne dăm jos şi mergem spre cei doi care ne așteaptă. Se pare că este tipa de acum câteva zile şi încă un bărbat. Bărbatul vine spre mine şi mă strânge tare în brațe. Mă desprind de el şi pare confuz.

- Cine ești?
- Tu chiar nu-ți amintești nimic. Sunt Eduard. Sunt cumnatul tău. Sunt prietenul tău.
- Eşti frate cu Giuliano?
- Nu.
- Atunci nu înțeleg nimic.
- Luați-o de aici. Nu ştiu cât va dura până vor afla că nu mai este.

Îl aud pe Toby şi nu-mi vine să cred ca spune. Eu chiar trebuie să plec cu ei? Nici măcar nu ştiu cine sunt.

- Tu nu mergi cu mine?
- Nu pot.
- Fără tine nu plec. Eşti singurul în care am încredere.
- În ei aveai mai multă încredere. Sunt prietenii tăi. Sunt familia ta.
- Nu-mi aduc aminte de ei. Fără tine nu plec. Îți spun pentru ultima dată.
- Dacă plec, Giuliano va bănui că te-am ajutat. Vreau să evit asta.
- Ce aveți cu el?
- Tipul ăla a făcut ca tu să-ți pierzi memoria.

Spune tipul de lângă mine şi chiar că nu înțelegeam nimic.

- Ce e cu toată încărcătura asta?
- Du-te cu ei. Doar acolo vei putea să-ți reamintești.
- Doar pe tine te cunosc. Ți-am spus că nu plec fără tine.
- Aimee, hai să mergem.
- Aimee? De ce-mi spune tipul ăla Aimee?
- Pentru că este numele tău adevărat. Nu ai nici o soră geamănă cu numele de Aimee. În schimb ai o soră şi trei frați. Ai o familie. Trebuie să fi cu ea.
- Am o familie.
- Şi doi copii. Acei copii de care ți-ai adus aminte sunt copii tăi.

Câteva lacrimi se adună în ochii mei şi nu puteam să cred ce aud. Am o familie şi doi copii. Ies din transă şi nişte zgomote încep să se audă. Maşini mari şi negre se îndreaptă cu viteză spre noi şi sunt trasă de către Toby în elicopter. Urcăm cu toții şi imediat focuri de armă se trag spre noi. Ne depărtăm de sol şi pornim cine ştie spre ce destinație.

- Parcă spuneai că nu mergi.
- Doar nu vroiai să mă umplu de gloanțe. Eram ca şi mort acum.
- Cine este cu adevărat Giuliano?
- Este un tip rău. Ne va căuta până ne va găsi. Nu va renunța.
- Ce are cu noi?
- Este o poveste lungă. Cu timpul îți vei aduce aminte şi vei înțelege.
- Nu vreau să mă laşi.
- Voi sta cu tine până îți vei reaminti.
- Bine.

* Christian

Sunt cu Sam la cumpărături şi aştept să probeze nişte rochii largi. Sarcina începe să se vadă şi hainele nu îi mai vin cum trebuie. Primesc un telefon şi văd numărul lui Eduard. Mă îndepărtez de cabină şi răspund.

- Eduard...
- Misiune îndeplinită.
- Este acolo cu tine?
- Da.
- Şi cum este?
- Nu-şi aduce aminte de nimic.
- I-ai spus de mine?
- Încă nu. Mă gândeam că tu trebuie să o faci.
- Bine.
- Tu ce faci acum?
- Sunt cu Sam la cumpărături.
- Am înțeles. Te anunț când ajungem.
- Bine.

Închid apelul şi rămân pe gânduri. O mână mă atinge pe spate şi tresar.

- Cine era?
- Fratele meu.
- Şi de ce a sunat?
- Nimic important.
- Nu este nimic important şi totuși te-a afectat.
- Sunt bine.

Sam pleacă şi mă gândesc la o soluție pentru ce va urma. Totul pare scos dintr-un film sau o carte.

......................................................

- Am ajuns?
- Aşa este.
- Deci voi sunteți?
- Frații soțului tău.
- Ai spus că nu eşti frate cu Giuliano.
- Păi nu sunt.
- Atunci?
- Pe soțul tău îl cheamă Christian şi este fratele nostru. Ştiu că eşti confuză, dar nu pentru mult timp. Te vom duce la un doctor să vedem ce va spune.
- Şi am doi copii?
- Aşa este. Valentin şi Valentina te așteaptă de luni bune. Le este dor să îşi vadă mama.
- A ajuns maşina. Hai să mergem.

Ne urcăm toți în mașină şi şoferul tot se uită la mine prin oglindă.

- Ce tot se uită tipul ăsta la mine?
- Sunt doar fericit să vă revăd.
- El cine este?
- A fost şoferul părinților tăi mult timp. De mică te-a văzut crescând.
- Acum înțeleg.

După câteva minute bune ajungem în fața unei case uriașe şi înghit în sec.

- Asta este casa ta. Aici ai crescut mai bine de douăzeci de ani.

Doi oameni mai în vârstă vin spre noi şi odată ce ajung mă iau în brațe.

- Slavă Domnului că eşti bine. Câte griji ne-am făcut.
- Şi ei cine sunt?
- Cum adică cine suntem? Este o glumă sper.
- Nu-şi aduce aminte nimic. Sunt părinții tăi.

Îi privesc pe cei doi şi observ că semăn foarte mult cu tatăl meu.

- Aş vrea să spun că mă bucur să vă văd, dar nu-mi amintesc de voi.
- Mami...

Mă uit în spatele meu şi văd doi copii venind cu viteză mare spre mine. Mă cuprind cu brațelor lor mici şi câteva lacrimi se adună în ochii mei. Sunt fericită să-i revăd şi totodată tristă că nu-mi pot aminti de ei.