37. Planurile

4.7K 132 4
                                    

După câteva zile....

- Cum te simți?
- Nici eu nu ştiu. Mi-e greu să cred că ea este mama mea.
- Femeia asta a suferit din cauza tatălui tău. Nu trebuie să fii atât de dur cu ea.
- Putea să-mi spună. Putea să ne spună.
- Şi eu aş fi tăcut dacă aş fi fost în locul ei. A lipsit 27 de ani din viața voastră. Nu putea să se întoarcă ca şi cum nimic nu s-a întâmplat.
- Nu e o scuză.
- Eduard şi Spencer au reacționat mai bine decat mă așteptam. Tu văd că privești doar partea rea.
- Putem să nu mai vorbim despre asta? De ce nu vorbim mai bine de vacanța noastră. Când vrei să plecăm?
- Am nişte treburi de rezolvat, dar îți promit că imediat ce termin plecăm.
- Abia aştept să plec departe de aici. Vreau să mă bucur de tine şi de Valentin. Vreau să fim doar noi trei, ca o familie adevărată ce suntem.
- Fără trecut şi fără minciuni.
- Trăind prezentul şi privind spre viitor.

Mă aşez pe pieptul lui şi închid ochii. Îl strâng tare în brațe şi adorm imediat.

...

" - Aimee, Aimee, Aimee...
- Cine eşti? Ce vrei?
- Ai uitat de mine?
- Poftim?
- Sunt coșmarul tău. Mereu te voi urmări.
- Pleacă. Nu te apropia de mine. Nu mă atinge."

- Nu mă atinge...

Tresar deodată şi deschid ochii. Realizez că sunt în pat singură şi că totul a fost doar un vis. Mă ridic şi mă uit la cel mic. Îl văd că doarme liniştit şi ies ușor pe uşă. Mă duc la bucătărie şi îmi iau un pahar de apă. Beau puțină şi las paharul pe masă. Îl caut pe Christian, dar nu îl găsesc. Unde s-ar fi putut duce la ora asta? Ies pe balcon şi privesc spre mare. Zăresc o siluetă stând pe plajă şi ştiu că acela este Christian. Îmi iau ceva pe mine şi ies afară. Ajung lângă Christian şi mă așez lângă el.

- Hei...
- De ce nu dormi?
- Am avut un coșmar. De ce ai ieșit la ora asta?
- Nu puteam să dorm.
- Christian...
- Te-ai gândit vreodată cum ar fi fost viața ta dacă nu era mama ta?
- Cu siguranță ar fi fost una mai bună. Dar nu regret nimic. Dacă nu era ea, poate nici nu te-aş fi cunoscut.
- Aproape 28 de ani au trecut de când mama mea a dispărut. Şi doar 3 zile de când am aflat că ea trăiește. Aş vrea să mă duc la ea şi să-i cer niște explicații. Aş vrea să-mi spună de ce nu mi-a spus adevărul în prima zi când m-a văzut.
- Şi de ce nu te duci să o întrebi?
- Ceva nu mă lasă să o fac.
- Nu trebuie să fii atât de dur. Important este că ai găsit-o. Mama ta trăiește şi poți recupera timpul pierdut. Ştiu că nu va fi la fel, dar nu este prea târziu să recuperezi o parte din el.
- Poate ai dreptate.
- Nici nu ştii când inima unei persoane dragi încetează din a mai bate. În orice moment se poate întâmpla ca cineva drag nouă să părăsească lumea asta. După ajungi să te întrebi dacă ai putut să-i arăți cât de mult ai ținut la ea. Nu este seară în care să nu mă gândesc la tatăl meu. Mereu mă întreb dacă am făcut destule pentru el.
- Tatăl tău a fost un om minunat.
- Aşa cum este şi mama ta. Nu refuza şansa de a o cunoaşte. O să-ți pară rău mai târziu.
- Admir felul cum gândești. Ştii asta?
- Acum aud pentru prima dată.
- Nu cred că am avut ocazia să cunosc o persoană aşa ca tine. Eşti diferită de restul femeilor.
- Sunt pentru că privesc viața din toate părțile. Hai să mergem în casă.

Ne ridicăm de pe nisip şi ne unim mâinile. Pornim spre casă într-o tăcere imensă unde doar valurile mării care se ciocneau între ele se mai auzeau. Luna ne luminează drumul şi briza mării face ca totul să pară o secvență dintr-o poveste.

...

* Christian

Odată ce semnez actele, Willy vine şi se aşează pe scaunul din fața mea.

- Am venit după acte.
- Tocmai ce le-am semnat. Poftim.
- Mulțumesc. Pot să îți spun ceva dar fără să te superi?
- Spune.
- Christian, eu simt ceva pentru sora ta.
- Nu înțeleg. Fii mai explicit.
- M-am îndrăgostit de Spencer.
- Şi de ce ar trebui să mă supăr? Willy ești prietenul meu de-o viață. Nimic nu m-ar face mai fericit decât să vă văd împreună pe tine şi Spencer.
- Aici este problema. Pentru sora ta sunt doar un bun prieten. Nu însemn nimic pentru ea.
- De ce spui asta?
- Pentru că am văzut-o sărutându-se cu Oscar.
- Sunt fără cuvinte. Sora mea şi Oscar? Nu îmi vine să cred.
- După atâția ani ajung să mă îndrăgostesc din nou şi acea persoană simte lucruri pentru alta.
- Stai puțin. E ceva ce nu se potrivește. Oscar umbla după Aimee. De ce ar vrea să fie cu sora mea dacă simte ceva pentru Aimee?
- Nu ştiu ce vrea să facă. Pune ceva la cale. Sunt sigur.
- Voi vedea ce pot face. O să vorbesc cu sora mea.
- Chiar te rog. Acum trebuie să plec.

......................................................

- Bună, Aimee.
- Oscar..
- Am întârziat?
- Tocmai am ajuns.
- Ce bine. Ai adus actele?
- Aici sunt.
- De ce nu le-ai semnat?
- Nu cred că este bine să fiu asociata ta.
- Şi de ce nu? Este moșia familiei tale. Nu vrei să vezi cum progresează de-acum încolo?
- Normal că vreau, dar pot să văd şi dacă nu sunt asociata ta.
- Îți las şansa ca într-o bună zi să o poți recupera. Chiar vei refuza oferta? Gândeşte-te bine.
- Mai bine este să nu semnez.
- Ți-e frică de Christian?
- Ce legătură are el?
- Se vede că îți este teamă de reacția sa când va afla că suntem asociați.
- Nu este adevărat.
- Atunci semnează.
- Bine. O fac doar ca să vezi că nu îmi este teamă de nimeni şi de nimic.

Căsătorie aranjată Where stories live. Discover now