Căsătorie aranjată

66. Un nou nume

După câteva luni...

Mă aşez pe scaunul din fața oglinzii şi încep să-mi perii părul. Mă privesc şi nu ştiu cine sunt. Din câte mi s-a spus am avut un accident şi mi-am pierdut memoria. Locuiesc cu soțul meu într-o casă imensă şi mă bucur de iubirea pe care mi-o oferă. Ciudat este că nu mă simt comodă în acest loc şi cu el în preajma mea. Să nu îmi aduc aminte de trecut este greu. Am atâtea întrebări la care vreau să primesc răspunsuri şi nu pot.

- Diana?
- Intră.
- Te-am văzut supărată la masă. Eşti bine?
- Spune-mi un lucru.
- Orice?
- Îl iubeam pe fratele tău?

Îl privesc pe Toby şi aştept un răspuns din partea sa.

- De ce mă întrebi?
- Pentru că este prea ciudat. Se presupune că l-am iubit, că îl iubesc. Dar nu simt nimic.
- Ți-ai pierdut memoria. Este normal.
- Eu nu cred.
- Nu mai da importanță lucrurilor astea. Nu îți fac bine.
- Vreau să aflu mai multe despre trecutul meu. Giuliano mi-a spus că nu am familie şi că tu eşti fratele său. Dar nu îmi este de ajuns. Mi-a spus că ne iubim şi că ne-am făcut planuri mari, dar e ceva în mine care mă face să nu cred în cuvintele sale.
- Giuliano te iubește. Accidentul a fost recent şi este normal să te simți aşa.
- Poate ai dreptate. Măcar convinge-l să mă lase să ies în oraş. Poate aşa îmi aduc aminte.
- Voi vorbi cu el.
- Mersi.
- Pentru nimic.

* Giuliano

- Cum ai văzut-o?
- E bine. Vrea să cunoască orașul.
- Ce bine că am plecat de acolo înainte de a se trezi. Du-te tu cu ea.
- Bine.
- Şi la orice chestie pe care şi-o amintește ştii ce ai de făcut.
- Îi spun că nu este adevărat şi îi dau medicamentele.
- Este esențial să le ia. Nu pot permite să-şi aducă aminte.

......................................................

* Christian

- Nu ştiam că ai o relație cu Samantha.
- Este ceva recent. Mă iubește şi am fost alături de ea când a pierdut sarcina. Este o femeie deosebită.
- Dar tot la Aimee te gândești.
- Nu ştiu cum de a fost capabilă să plece şi să-şi lase copii. Sunt sigur că este fericită. Cred că deja a născut.
- Cel mai probabil.
- Mi-a distrus viața. Cel mai mult mă gândesc la copii. Le este dor de ea. Vor să o vadă. Nu ştiu ce să mai inventez. Este un coșmar.
- Încă nu am găsit nimic care să ne ducă la Giuliano. Tipul este dispărut. Cred că deja este departe de orașul ăsta.
- M-a atacat unde mă durea cel mai tare. A fost inteligent.
- Ai vorbit cu Spencer?
- Nu. Ultima dată a fost săptămâna trecută.
- Am înțeles. Trebuie să plec.
- Unde te duci?
- Să caut indicii. Mă duc să cercetez camera lui Aimee. Încă sper să găsesc ceva.
- Succes. Mă îndoiesc că vei găsi ceva.
- Trebuie să încerc. Ne auzim.

Fratele meu pleacă şi rămân singur. Primesc un telefon şi văd numele Samanthei pe ecran.

- Da?
- Ce face cel mai frumos bărbat de pe această planetă?
- Bine.
- Pari supărat.
- Sunt bine.
- Nu te cred. Am o idee pentru a te inveseli.
- Surprinde-mă.
- Te aştept în seara asta pe la mine. Nu vei regreta.
- Ne vedem diseară.

Închid telefonul şi mă gândesc la mine. Trebuie să accept realitatea şi să uit de Aimee. Singura persoană care mă poate ajuta este Samantha.

......................................................

* Eduard

- Mă bucur să te revăd.
- Şi eu pe dumneavoastră. Ce faceți doamnă Sofia?
- Bine.
- Mă bucur că v-ați întors. A fost dorința lui Aimee.
- Ai aflat ceva de ea?
- Încă nu. Pentru asta sunt aici. Aş vrea să îi verific puțin camera.
- Desigur.
- Mă scuzați.

Urc scările şi ajung în fața camerei lui Aimee. Deschid uşa şi un val de amintiri îmi străbat gândul. Încep să caut indicii, dar fără rezultate. Mă așez pe pat şi observ laptopul lui Aimee pe birou ascuns sub nişte hârtii. Îl iau în mâini şi observ că nu are baterie. Caut încărcătorul şi îl cuplez la laptop. Aştept să se deschidă şi rămân uimit de imaginile care îmi apar pe ecran. Iau telefonul în mână şi spun:

- Eduard?
- Îți aduci aminte de parcarea unde ai găsit mașina lui Aimee?
- Da.
- Du-te acolo şi caută camere cu vederea spre ea.
- De ce?
- Fă ce-ți spun. După îți explic.
- Bine.

Închid apelul şi mă uit la fiecare filmare. Acum înțeleg totul. Giuliano a şantajat-o pe Aimee în tot timpul ăsta. Acum înțeleg de ce a scris în acea scrisoare acele lucruri. A vrut să ne protejeze pe noi toți.

......................................................

Mă plimb cu Toby prin oraş şi nimic nu îmi este cunoscut. Speram că ieșirea asta mă va ajuta să-mi aduc aminte, dar nimic. Tot trecutul meu se află după un zid imens de care nu pot trece. Trebuie să aflu tot despre mine. Simt că ceva lipsește în toată povestea asta. Nu pot fi singură pe lumea asta. Nu pot să îl am doar pe Giuliano. Pare ireal.

- Ți-ai amintit ceva?
- Nu. Totul este la fel.
- Îți vei aminti cândva.
- Asta sper. Mi-e greu să trăiesc în întuneric. Vreau să ştiu mai multe despre mine. Vreau să îmi aduc aminte de Giuliano, de tine.
- De mine cu siguranță nu îți vei aduce aminte.
- De ce spui asta?
- Pentru că am apărut în viața ta recent. Cu puțin timp înainte de accident.
- Serios?
- Da.
- Şi unde ai fost plecat?
- Nu departe. Dar nu prea aveam contact. Nu prea comunicam.
- Ce ciudat. Ne înțelegem destul de bine. Mi se pare că eşti un tip super în care pot avea încredere.
- Aparențele înșeală mai mereu.
- Dar nu cred că ai face-o. Pari băiat bun.
- Crezi?
- Da, doar că te laşi manipulat de Giuliano şi nu este prea bine.
- El e şeful.
- Este fratele tău mai mare, nu este şeful tău.
- Este ca şi cum ar fi.
- Eşti ciudat. Şi Giuliano se comportă la fel. Ar trebui să aflu ceva?