Căsătorie aranjată

24. Povestea

Intrăm în birou şi închid uşa în urma mea. Mă duc lângă Willy şi mă gândesc la cum se va termina discuția asta.

- Nu înteleg. Cum ai putut să-i faci una ca asta lui Christian?
- Vreau să mă asculți întâi. După poți să spui orice. Vreau să-mi asculți povestea.
- Ascult.
- Să ne așezăm jos. E mult de vorbit.

Ne așezăm pe canapea şi trag aer în piept.

- Când eu începeam să ies cu Christian, mama şi fratele meu m-au făcut să cred că Luis este doar un hoț ce a vrut doar să îmi distrugă viața. A fost acuzat de o crimă. După câte a făcut Christian pentru mine şi familia mea, am decis să-l accept. Aflasem că mama şi el au făcut un pact. Practic Christian m-a cumpărat şi eu fară să gândesc m-am lăsat vândută. Am ajuns la nuntă, m-am măritat şi atunci prietena mea mi-a spus că Luis mă așteaptă la locul nostru. Când am ajuns acolo am înțeles că i-au întins o capcană. Eram dispusă să fug, dar Christian a aflat de Luis. Am ajuns la moşie şi tot ce simțeam pentru el era o ură enormă şi un dispreț imens. Ca cuplu nu ne înțelegeam deloc. Am încercat să fug de multe ori, să scap de el, dar mereu m-a oprit. La una din încercări mi-a spus că Luis este mort şi că aş face bine să nu mai încerc să fug de el pentru că sunt lipită de el pe viață. A doua zi la moşie a apărut Luis. Impactul a fost imens să-l văd acolo deşi ştiam că este mort. Am fost surprinsă că Christian nu ştia cum arată. Am tăcut. Seara m-am dus să-l văd şi mi-a spus prin câte a trecut ca să vină aici. A fost urmărit şi a fost pe punctul de a muri. M-a făcut să cred că Christian era vinovatul. El era singura persoană care l-ar fi vrut mort.
- Christian nu ar face asta.
- Ştiu. Din acea zi am început să-l urăsc şi mai tare. După câteva zile a avut accidentul. Văzându-l acolo rănit cu pata de sânge pe piept, am simțit ceva straniu în interiorul meu. Deşi îl uram din tot sufletul meu îmi păsa sănătatea sa. Nu vroiam să moară. A adus câteva persoane şi mi-a dovedit că el nu este vinovat de ce a pățit Luis. Fără să ştiu încetul cu încetul mă îndrăgosteam de Christian. Luis m-a mințit în legătură cu el doar de teamă. Îi era teamă să nu mă îndrăgostesc de Christian. Zilele treceau şi mă simțeam cât mai rău. Aveam bănuiala că sunt însărcinată. După ce mi-am confirmat asta ştiam că trebuie să iau o decizie. Nu am avut mult de gândit. Începusem să simt ceva ce niciodată nu am simțit pentru nimeni, nici măcar pentru Luis. Ştiam că Christian era alesul meu şi că toate cele întâmplate nu au fost o coincidență. Au vrut să îmi deschidă ochii. Am încercat să-l alung şi i-am spus să plece de la fermă. Am plecat la părinții mei. El avea treabă la firmă şi eu am rămas cu ei. Nu ne simțeam bine niciunul şi am rămas la casa de pe plajă. Acolo ne-am împăcat şi a doua zi ai apărut tu. Am ajuns la spital şi a aflat de sarcină. Când ne-am întors la fermă am purtat o discuție cu Luis. A acceptat că l-am uitat şi că m-am îndrăgostit de Christian. Acum a plecat şi tot ce vreau este să fiu fericită. Ştiu că eşti prietenul său, dar te rog să nu-i spui nimic.
- Nu-i voi spune eu adevărul, dar va afla. Atunci va trebui să-l înfrunți.
- Vreau să-i spun, dar nu-mi fac curaj. Mi-e teamă de reacția lui.
- Te sfătuiesc să-i spui. Mai bine află de la tine decât de la altcineva. Îl cunosc pe Christian. Nu e un lucru mic ce i-ai ascuns.
- Am încredere că nu-i vei spune?
- Nu pot să-mi rănesc prietenul. Nu-i voi spune nimic. Condiția este să-i spui cât mai curând. Trebuie să-i spui că Luis şi Gabriel sunt aceiași persoană.
- Am nevoie de puțin timp. Trebuie să mă gândesc cum îi voi spune.
- Bine.
- Acum trebuie să vorbesc cu el despre documente. Ne vedem mai târziu.

Willy iese din birou şi rămân singură. Analizez situația şi nu ştiu cum să-i spun lui Christian adevărul. Nu este uşor. Nu e ca şi cum i-ai spune că nu ai mâncat nimic azi.

Ies din birou şi aud un zgomot. Mă uit şi în stânga şi în dreapta şi nu văd pe nimeni. Cred că fusese doar vântul. În salon o văd pe Lucia foarte zâmbitoare. Trec pe lângă ea şi nu spune nimic. Până a nu ieşi din salon spune:

- Zilele dumneavoastră sunt numărate în acest loc.
- Ce tot spui acolo?

O întreb şi pleacă. Rămân cu gândul la ce s-ar fi putut referi şi o neliniște mă cuprinde. Femeia asta este nebună. Multe îi trec prin cap şi de multe este capabilă. Mă plimb de colo colo şi caut o ocupație. Este greu să găsești una mai ales acum că sunt însărcinată. Singura ocupație pe care aş putea să o găsesc este să citesc o carte. Stau puțin, mă gândesc şi plec spre birou. Caut prin rafturile dulapului o carte cu un titlu care să îmi atragă atenția. De mică îmi plăcea să citesc. De 2-3 ani m-am cam lăsat dar azi îmi reiau obiceiul pe care l-am avut odată. Găsesc o carte groasă roșie şi o iau în mână. O privesc şi mă uit la titlul mare de pe copertă. *Sărutul de foc* era numele acestei cărți grele. După nume îmi spune că nu mă voi plictisi.