Căsătorie aranjată

64. Amenințarea

* Christian

Zilele treceau şi eu nu mă pot obişnui cu ideea că Aimee este însărcinată cu Giuliano. Ştiu că nici ei nu îi este ușor.

- Hei...
- Hei...
- De câteva zile esti aşa. Nu vrei să vorbești?
- Nu am ce.
- Nu îmi place să te văd aşa.
- Nu pot fi altfel. Ultima şansă pe care o mai aveam cu Aimee s-a dus.
- De ce spui asta?
- Pentru că este însărcinată şi tatăl copilul nu sunt eu.
- Nu mă așteptam la asta.
- Totul este un coșmar.
- Nu ştiu ce să-ți spun. Sunt aici şi te sprijin.
- Mulțumesc. Apreciez mult asta.
- Aş vrea să îți cer două zile libere.
- Pentru?
- Sarcina îmi dă bătăi de cap.
- Poți să stai câte zile vrei. Important este ca acel copil să se nască sănătos.
- Mulțumesc.
- Pentru nimic.

......................................................

Timpul trecea şi totul mi se părea încă ireal. Tot timpul mă gândesc la Christian şi la ce putea fi între noi acum dacă nu eram însărcinată. Să fiu mamă încă o dată este minunat, dar dacă tatăl era Christian, lucrurile ar fi stat complet diferit.

Primesc un telefon de la un număr necunoscut şi ezit să răspund până la momentul în care văd că insistă prea mult.

- Da?
- Bună iubire.
- Giuliano?
- Ți-a fost dor de mine?
- De ce mă suni? Ce vrei?
- Vreau să ne vedem.
- Tu eşti nebun? Nu vreau să te mai văd niciodată.
- Ascultă-mă dacă nu vrei să avem probleme.
- Ai făcut destul rău. Ce mai vrei?
- Pe tine. Şi desigur să mă răzbun pe Christian. Mai bine îl lăsam mort acolo pe plajă.
- Ce vrei să spui?
- Că eu am provocat accidentul lui Christian. Eu l-am băgat opt ani în comă. Şi o pot face încă o dată dacă nu te întorci la mine.
- Eşti nebun.
- Am oameni urmărindu-l pe Christian toată ziua. Aşa cum am oameni care îți urmăresc fratele şi noua familie.
- Să nu te atingi de ei. Nu au nici o vină.
- Atunci fă-ți bagajele şi vino cu mine. De tine depinde viața celorlalți.
- Şi dacă nu o fac ce se va întâmpla?
- Aprinde laptopul şi vei vedea singură.

Fac ce spune şi îl deschid. Intru în panică când văd filmări cu Christian şi familia mea. Pe toți îi are sub supraveghere. Pe toți îi urmărește.

- Ce spui?
- Nu le fă nimic. Ai câștigat.
- Bună fată. Să nu faci prostia să implici poliția. Un singur bip, mesaj sau telefon poate să-i omoare pe toți.
- Fac ce spui cu condiția să îi laşi în pace.
- Ok. Ca să nu zici că sunt rău te voi lăsa să îți iei rămas bun de la toți.
- Cum rămâne cu Valentina şi Valentin? Nu îi pot lăsa singuri.
- Va trebui. Nu am de gând să îi suport. Au acelaşi sânge ca nenorocitul de Christian.
- Nu ai inimă.
- Pot să îi omor şi pe ei dacă asta dorești.
- Mie fă-mi ce vrei, dar nu te atinge de ei.
- Văd că ne înțelegem. Te sun mâine să stabilim cum şi unde vei veni. Bucură-te de libertatea pe care o mai ai.

Închid telefonul şi încep să plâng. Totul este un coșmar îngrozitor. În ce moment viața mea s-a transformat într-un iad nu ştiu. Nu pot permite ca nimeni să fie rănit. Trebuie să plec chiar dacă o fac cu toată durerea în inimă.

După câteva ore....

- Nu ştiam că eşti aici.
- Am venit să îi vad. Eşti bine?
- Da, de ce întrebi?
- Pentru că ai plâns. Totul este în regulă?
- Da. Aş vrea să vorbesc cu copii mei.
- Ne vedem mai târziu copii.
- Pa tati.

Christian iese pe uşă şi încep să îmi imaginez cum va primi vestea că am plecat. Cu siguranță va crede că sunt o mamă îngrozitoare.

- Eşti bine mami?
- Trebuie să vorbesc cu voi.
- Ce este?
- Vreau să vă spun un secret, dar trebuie să rămână între noi.
- Bine.
- Mami trebuie să plece pentru o perioadă de timp.
- Unde? De ce?
- Pentru că trebuie să fac dreptate. Odată ce se întâmplă voi veni înapoi şi vom fi împreună pentru totdeauna. Vom păstra legătura mereu.
- Te vei întoarce?
- Promit. Nimeni nu trebuie să ştie că păstrăm legătura. Vreau să îl ascultați pe tatăl vostru şi să fiți cuminți.
- Aşa vom face.
- Veniți aici.

După ce îmi îmbrățișez copii părăsesc camera şi dau nas în nas cu mătușa mea.

- Hei.
- Când ai ajuns?
- Mai devreme. De ce plângi?
- Am vorbit cu mama ta.
- A sunat?
- Da. A vrut să ştie ce faceți.
- Data viitoare spune-i să se întoarcă.
- Ce se întâmplă cu tine?
- Dacă ea se întoarce, relația cu tata se poate relua şi vor fi fericiți amândoi. Înțeleg în mare parte motivul pentru care ea a devenit această persoană. Nu o judec. Am renunțat să o mai fac. Nu vreau ca ea să stea departe de familia ei. Vreau să fie aici cu voi.
- De ce spui cu voi de parcă tu nu ai fi aici?
- Vorba vine.
- Ce se întâmplă cu tine? Te porți ciudat.
- Nu am nimic.
- Te cunosc de mică.
- Tu ştiai că tata nu era tatăl meu şi a lui Damian?
- Nu am ştiut până când voi ați început să mergeți la şcoală. Chiar tatăl tău mi-a spus.
- Şi?
- Şi am rămas surprinsă. Nici fratele bunicului tău nu a putut face copii. Este posibil să fi moștenit asta.
- Încă mi-e greu să cred.
- Pentru fratele meu nu a contat dacă aveați sau nu același sânge. Va crescut şi va iubit din toată inima lui.
- A fost un om mare. Mereu va fi tatăl meu.
- Şi tu mereu vei fi fata lui. Stai puțin. Tu schimbi subiectul acum.
- Nu este adevărat.
- Aimee...
- Sunt bine. Nu vreau să vorbesc despre ceva ce nu îmi face bine.
- Poți să-mi spui orice.
- Ştiu.
- Bine. Eu mă duc puțin la copii şi după o să mă culc. Noapte bună.
- Noapte bună. Să ai grijă de ei.
- De ce-mi spui asta?
- Mereu o fac.
- Da, ai dreptate.