După trei săptămâni petrecute alături de cel care îmi este soț ajung acasă. Încă este devreme şi copii sunt plecați la şcoală. Le voi face o surpriză când vor veni. Giuliano trebuie să ajungă la firmă, aşa că rămân să îmi aştept copiii.
- Ce bine că ai ajuns draga mea.
- Mătușă...
- Ce dor mi-a fost de tine.
- Şi mie de voi.
- Ai musafiri. Willy te așteaptă de ceva vreme.
- De unde a ştiu că mă întorc azi?
- Eu i-am spus.
- Mă duc să văd ce vrea.
Intru în salon şi îl găsesc pe Willy uitându-se la poze.
- Unde sunt toate pozele cu Christian?
- Sunt bine puse.
- Am încercat să dăm de tine.
- Ştiu. Ce este?
- Nu va fi ceva ușor ce îți voi spune.
- Spune odată.
- Aimee, este posibil ca Christian să fie viu.
- Ce tot spui acolo?
- Trupul găsit pe plajă nu este al lui, este al pilotului. Aimee, Christian poate fi undeva în lume pierdut.
Ce tocmai auzisem îmi vine ca o lovitură în cap. Cad jos în genunchi şi lacrimile se adună în ochii mei. Willy se pune lângă mine şi mă prinde într-o îmbrățișare.
- Nu poate fi adevărat.
- Eduard a vorbit cu echipele de salvare şi au început să îl caute. Pentru asta te-am sunat în ziua nunții. Trebuia să ştii înainte de a face acel pas.
- Christian poate să fie viu?
- Da.
- Dar de ce nu ne-a căutat? De ce nu s-a întors înapoi?
- Este misterul pe care trebuie să îl aflăm.
- Nu pot să cred.
- Chiar tu ai spus-o. Nu ai crezut că a plecat. Tu ştiai că este viu, dar cu apariția acelui cadavru ai început să ai îndoieli.
- Vreau să fiu singură.
Mă ridic de jos şi fug în camera mea. Mă trântesc în pat şi încep să plâng cu toată puterea mea.
- De ce îmi faci una ca asta? De ce acum? De ce tocmai când mi-am refăcut viața?
După câteva ore...
- Unde sunt copii?
- Se uită la cadouri.
- Ce este? Ai ochii roşi. Ai plâns?
- Christian poate fi viu.
- Poftim? Ce prostii spui acolo? Trupul său a fost găsit. Christian este mort.
- Nu era trupul său. Şi nu sunt prostii. Pentru asta a venit Willy. Pentru asta m-a sunat în ziua nunții. A vrut să-mi spună că există posibilitatea ca Christian să trăiască.
- Nu pot să cred ce îmi spui.
- Nici eu nu am putut, dar nu degeaba am simțit că nu este mort şi nu degeaba Valentina l-a visat cu o seara înaintea nunții.
- Iartă-mă că te întreb. Dacă Christian este viu şi se întoarce, ce se va întâmpla?
- Nu am idee. Nu ştiu ce se va întâmpla. Toate sunt amestecate în capul meu.
- Willy mi-a spus să te anunț că Spencer s-a dus la locul unde s-a petrecut accidentul. Acum înțeleg la ce se referea.
- Cum îi voi spune lui Giuliano că este posibil ca el să trăiască. Îți dai seama? Nici nu o să-l pot privi în ochi.
- Nu-i spune nimic până nu apare ceva coerent. Poate chiar este mort. La început toți am crezut că l-a înghițit marea. Poate chiar aşa este.
- Eu nu mai cred nimic.
Iau telefonul în mână şi o sun pe Spencer. Trebuie să aflu adevărul. Dacă Christian trăiește trebuie să ştiu asta.
- În sfârșit răspunzi.
- Spune-mi dacă este adevărat.
- Ai vorbit cu Willy?
- Da şi vreau să îmi confirmi ce a spus.
- Este adevărat. Eduard s-a uitat pe raportul autopsiei şi a văzut că trupul avea nişte fracturi, ceva ce Christian nu avea.
- Deci poate fi viu?
- De trei săptămâni sunt aici şi caut informații. Au trecut opt ani. Nu este ușor să afli ceva.
- Te rog, dacă afli ceva nu ezita să mă suni.
- Aşa voi face.
- Mulțumesc.
Închid telefonul şi din nou încep să plâng. Idee că Christian poate trăi mă face atât fericită cât şi confuză. Acum iubirea pe care i-o port lui Giuliano este pusă la îndoială. Să aflu că Christian poate trăi, să ştiu că există o mică speranță ca el să trăiască face ca sentimentele mele să se încurce între ele.
- Iubito...
- Hei...
- De ce plângi?
- Fară motiv. Ce faci? Cum a fost la firmă?
- Totul este în regulă. Dar ce ai pățit? Uite cum ai ochii.
- Cum te înțelegeai cu Christian?
- De ce mă întrebi asta?
- Vreau să ştiu.
- Păi am fost foarte buni prieteni. Ultima dată când ne-am văzut a fost când ne-am luptat unul cu altul.
- Poftim?
- A fost o neînțelegere şi am ajuns să ne luăm la ceartă, dar asta nu mai contează, a trecut. Dar nu înțeleg de ce vorbim acum despre el. Am stabilit să fie un subiect închis între noi.
- Nu ştiu dacă poate să rămână închis.
- De ce spui asta?
- Eu mă înțeleg.
- Păi vreau să o fac şi eu. M-ai pus pe gânduri acum. Sunt sătul ca numele lui Christian să fie prezent mereu în viața noastră. El este mort. Niciodată nu se va mai întoarce. Trebuie să îți intre asta bine în minte. Christian este mort şi niciodată nu se va mai trezi.
- Nu trebuie să reacționezi aşa. Niciodată nu te-am văzut să o faci în halul ăsta.
- Am limitele mele şi sunt sătul ca el să facă parte din viața noastră. Nu putem fi fericiți dacă vorbim de el în fiecare zi. Înțeleg că este tatăl copiilor tăi şi am acceptat să vorbeşti cu ei despre el, dar nu şi când sunt eu aici de față. Nu îmi este ușor nici mie. Ar fi fost culmea ca el să nu fi murit în acel accident. Chiar aş fi vrut să văd ce decizie ai fi luat dacă ne-ai fi avut pe amândoi în fața ta. Un lucru vreau să ştiu.
- Ce?
- Tu mă iubești?
- Bineînțeles că da.
- Atunci să nu mai vorbim despre Christian. Este cel mai bine pentru amândoi. Trecutul trebuie lăsat în urmă oricât de dureros ar fi.