Capitolul 24
"Must everything you do
Make me wanna smile?
I can't stand how much I need you
And you completely know the power that you have
The only one that makes me laugh"
Rihanna - Hate That I Love You
Maya P.D.V.
Ma trezesc sub presiunea unor buze calde pe pielea gatului meu expus. Felul in care imi gadila simturile si imi trezeste corpul este revigorant, binevenit. Ii simt atingerea delicata a degetelor cand imi indeparteaza o suvita de par de pe fata si imi mangaie cu miscari tandre obrazul. Pleoapele aproape imi cedeaza si se deschid sub alintarile sale, dar imi tin ochii inchisi si respiratia sub control.
- Stiu ca esti treaza, chicoteste in vocea aceea care imi da fiori si imi gadila timpanele.
Imi deschid ochii larg si ma rotesc pe saltea cu fata spre el. Privirea ii este jucausa, cu acele doua globuri oculare facandu-ma sa vreau sa torc cand sunt indreptate spre mine. Buzele ii sunt curbate intr-un zambet mic, dar evident, accentuandu-i si mai mult trasaturile frumoase si perfecte. Una dintre mainile sale continua sa imi tachineze spatele gol cu mangaieri delicate si lente.
Nu ma pot gandi decat la un lucru. Cum as putea sa nu il iubesc? Atingerea lui, privirea lui, zambetul lui, tot ce are legatura cu el ma hraneste cu fericire si imi afecteaza total mintea si corpul. Mi-as dori sa putem sta asa, aici, pentru tot restul vietilor noastre, dar realitatea cruda se opune si vrea sa ma smulga din bratele barbatului iubit acum ca dimineata e aici.
- Buna dimineata, soptesc cu o voce joasa.
De data aceasta, isi lasa mana sa alunece mai jos de spate, facandu-ma sa tresar si sa ma inrosesc. Dar nu e nicio urma de vinovatie pe chipul acela angelic, ci doar un zambet strengar care imi inmoaie genunchii si imi accelereaza bataile inimii. Ii raspund la randul meu cu un zambet la fel de malefic si, insfacand una din perne in doi timpi si trei miscari, o folosesc pentru a-l lovi cu ea. Insa avantajul imi este repede pierdut cand se inarmeaza la randul sau si foloseste perna moale si catifelata pentru a se razbuna, facandu-ma sa izbucnesc intr-un ras haotic cand puful ma loveste.
"Oh, asta e razboi!"
Printre pernele care continua sa zboare jn jurul nostru ii pot vedea clar zambetul fermecator, sincer si lipsit de seriozitatea sa tipica. Intr-un moment de neatentie, reusesc sa il iau prin surprindere si sa il trantesc inapoi pe saltea cu mine deasupra lui. Zambesc triumfatoare pret de cateva secunde, apoi fiind dezorientata de zambetul sau larg si arogant. Analizez pozitia in care ne aflam si constientizez cu groaza ca asternutul ce ma acopera sta sa cada, lasandu-mi la iveala aproape total trupul gol. Rade cand ma dau jos de pe el cu un tipat scurt si ascutit, strangand din nou asternuturile in jurul meu cu miscari rapide si apucate.
- De ce te-ai mutat? Imi placea privelistea, ma tachineaza, ridicandu-se in sezut.
Imi dau ochii peste cap si imi ascund obrajii inrositi dupa suvitele de par. Ma intorc cu fata spre el pentru a-l gasi nemiscat, cu ochii atintiti spre tavan si privirea goala, lipsita de emotie.
- La ce te gandesti? intreb, fara sa gandesc inainte.
Albastrul de gheata al ochilor sai isi indreapta imediat tinta spre mine, patrunzand dincolo de ambalajul meu extern, sapand adanc in sufletul meu vrajit. Desi ar fi trebuit sa ma obisnuiesc pana acum cu senzatiile pe care mi le dau simpla sa privire, nu imi pot controla corpul care se incalzeste cu viteza si inima care mi-o ia la goana. Nu ma pot satura de senzatia asta.
- La tine.
Roseata din obraji sigur imi devine din nou vizibila, dar ma prefac ca nu il cred si pufai cu fals amuzament. Dar masca mi se sparge imediat in momentul in care observ ca nu pare amuzat, ci mai degraba ma masoara din priviri si mai intens.
- Vino aici, spune suav, ridicand un brat invitator.
Nu am nevoie sa mi se spuna si a doua oara pentru ca ii urmez cererea pe loc si ma cuibaresc in imbratisarea sa. Degetele sale se prind in parul meu, rotind suvite intamplatoare intre ele.
- Si ce facem azi? intreb, dupa minute de tacere.
- Astazi vei intalni inca cativa din membrii familiei mele, imi raspunde, sarutandu-mi varful capului tandru. Nu ai de ce sa te ingrijorezi pisicuta, toata lumea te va placea. Si chiar daca nu o fac, nu conteaza, pentru ca esti a mea si doar opinia mea conteaza.
Ii lovesc pieptul in joaca si chicoteste la gestul meu copilaresc. Bineinteles ca vreau sa ma placa familia lui! Faptul ca pentru el nu ar conta parerea lor nu ma relaxeaza, ci ma streseaza si mai tare. Nu vreau sa devin un inamic pentru oamenii la care tine, asta m-ar exclude direct din posibilitatea unui viitor cu el. Asta daca exista unul.
- Pana acum, Eva si Kelly par sa ma placa, dar nu sunt sigura de Damien, constat ganditoare.
Maraie afundat, facandu-ma sa tresar si cand ii intalnesc privirea, aproape ma sperie viteza cu care a trecut de la calm la furie.
- Nu te apropia prea mult de Damien. Chiar daca e fratele meu, nu are o reputatie prea buna.
Imi musc buza apasat ca sa nu spun ceva ce o sa regret. Stiu la ce se refera prin "reputatie", dar din moment ce nici el nu e vreun sfant -ci din contra- mi se pare complet ridicol ca tocmai el sa il judece.
- Mai rea decat a ta? intreb, arcuindu-mi amuzata o spranceana.
- Nu, nu mai rea. Inca nu a reusit nimeni sa ma intreaca acolo, raspunde, razand zgomotos.
Sunetul rasului sau imi cauzeaza un zambet larg si niste fiori in locurile unde pielea noastra face contact. Inainte sa imi dau seama, mana mea se apropie de fata sa din proprie vointa si degetul meu aratator ii strabate obrazul cu miscari lente si delicate. Nu stiu de ce am facut-o. Pur si simplu am simtit deodata nevoia nebuna de a-i atinge chipul ala irezistibil atunci cand zambeste. Imi ia mana si o duce aproape de buze, sarutand-o. Ochii ne raman fixati unul pe celalalt si un moment de liniste se instaleaza intre noi. Dar nu e genul ala de liniste ciudata, care apare in momente neprevazute si in care nu stii ce sa zici. Nu, e o liniste in care cuvintele nu sunt necesare, in care totul este evident fara vocile noastre care sa ascunda in tonul lor ce simtim.
- Micul dejun? intreaba intr-un final, cu o grija induiosatoare marcandu-i tonul vocii.
Marai si imi acopar capul cu perna. Nu sunt pregatita sa dau ochii cu toti, nu dupa ce sigur i-am impresionat cu faptul ca in mai putin de doua ore de cand am ajuns aici m-am pierdut.
- Chiar trebuie?
Se indreapta spre baie fara sa se mai oboseasca sa se imbrace, facandu-ma sa trec prin adevarata tortura incercand sa nu imi cobor privirea mai jos de umeri. Asta si faptul ca ma abtin cu greu sa nu imi ascund fata rusinata inapoi in perna.
- Da, chiar trebuie. Acum, dus, zice, parand sa ma astepte sa il urmez.
Ridic ambele sprancene surprinsa si oarecum perplexa si inabusesc un hohot de ras.
- Cu tine?
- Bineinteles. Acum vino aici.
Rad si ma ridic din pat, cautandu-mi hainele imprastiate prin camera.
- Nu prea cred, domnule. Amandoi stim cat dureaza un dus, cand il facem impreuna -rosesc usor la ce reiese din afirmatie- plus ca asta nici nu e camera mea...
Imi termin pledoaria cu un zambet triumfator si ma imbrac incet, evitand sa ii intalnesc privirea aprinsa.
- O sa o omor pe Kelly pentru faza cu camera, zice, vizibil iritat si nemultumit de "aranjamentele" surorii sale mai mici.
Imi musc buza amuzata, incercand sa nu rad si ma incalt, chicotind din cauza indispozitiei sale.
- Ei bine, toate lucrurile mele sunt acolo, asa ca va trebui sa te descurci singur de aici...
- Pisicuta, nu parasi camera. II voi spune lui Ramon sa iti aduca lucrurile aici.
Dau din cap negativ si deschid usa, pregatita sa ma indrept spre dormitorul meu, indiferent de care ar fi urmatoarea sa strategie.
- Daca faci un pas pe usa aia, nu voi ezita in a te alerga si a te aduce inapoi cu forta, ameninta, sigur pe el, cu o sclipire in ochi care doar ii sustine tupeul ce pare sa il posede.
- Christian, sper ca nu vorbesti serios si ca nu ai fi in stare sa ma fugaresti complet dezbracat, spun mai mult sau mai putin socata, incercand sa imi sterg imaginea formata in minte.
Face un pas spre mine si brusc realizez din nou ca e gol. Absolut gol. Pentru numele lui Dumnezeu!
- Doamne, pune niste haine pe tine! strig, acoperindu-mi brusc fata cu palmele si rosind profund.
- Nu e nimic din ce nu ai mai vazut inainte, pisicuta, chicoteste si ranjeste arogant, facand inca un pas amenintator in directia mea.
Ies din incapere cu ochii inca inchisi, aproape lovindu-ma de usa si pornesc in ceea ce sper ca e directia corecta.
- Dar totusi, nu suntem in Tarzan, omul junglei! protestez, luptandu-ma in continuare cu roseata din obraji. Of, ne vedem in cateva minute...
Inca ii aud rasul contagios in timp ce trec pe langa toate usile misterioase de pe hol si zambesc ca o ciudata pana ajung in dreptul a cea care ar trebui sa fie camera mea. Dupa un dus rapid si dupa ce m-am imbracat intr-o pereche de pantaloni si o camasa de blugi, ma incalt cu o pereche de cizme comode si imi verific telefonul. Un apel pierdut de la Cassey. Cu toata agitatia de ieri, am uitat sa o sun si acum probabil e tafnoasa.
"Nu uita, sun-o pe Cassey la pranz..."
- Doamne, vreau sa dorm, mormai, inca neobisnuita cu diferenta de fus orar.
- SURPRIZA!
Scot un tipat isteric si, impiedicandu-ma de pat in incercarea mea de a o lua la fuga in toate directiile, aterizez pe saltea, ajungand apoi pe podea cu o cazatura demna de filmele de comedie. Ma ridic de dupa pat incruntata, masandu-mi spatele vatamat si dau ochii cu Kelly si Eva, care stau in prag razand zgomotos.
- Scuze, Maya, crede-ma ca nu am stiu ca vei reactiona asa, Eva chicoteste printre rasete.
Oricum nu m-as putea supara pe ele. Incep si eu sa rad de propria persoana, intrebandu-ma cum pot fi atat de distrata in ultima vreme. De cand am ajuns in Anglia, am luat numai trante si cazaturi.
- Oricum, pregateste-te pentru ca plecam in cinci minute, intervine si Kelly, cu zambetul ei strengar si specific.
- Poftim, unde mergem?
Credeam ca trebuie sa coboram la micul dejun. Christian nu mi-a spus nimic de vreo excursie... dar nu ar fi prima oara cand face planuri fara sa ma anunte. Sau intrebe.
- Nu, vom manca in oras. Mergem la cumparaturi.
Decid sa nu le mai interoghez mai departe si imi strang lucrurile insirate pe pat in geanta. Cumparaturile nu prea sunt situate pe lista mea de lucruri pe care as vrea sa le fac, dar prefer asta in locul adunarii pline de membri Cross pe care tot incerc sa o evit...
- Ok, dar ma duc sa il anunt pe Christian mai intai? intreb, oarecum constienta ca raspunsul nu va fi unul afirmativ.
Kelly da din cap negativ si o expresie intrigata, caracteristica ei, ii contureaza trasaturile de papusa. As putea jura ca imi provoaca fiori cum ceva atat de gingas si frumos poate avea niste ganduri si expresii atat de malefice.
- Din moment ce ne strecuram afara, fara bodyguarzi si fara baieti care sa ne strice toata distractia, nu e o idee prea buna.
Bine, acum nu mai sunt atat de sigura ca ar trebui sa merg. Din experienta stiu ca nu e niciodata o idee buna sa il enervez pe Christian si mai ales sa fug de el.
- Oh haide! Va fi distractiv!
- Dar sigur nu e niciun pericol? Adica voi sunteti urmariti de paparazzi la tot pasul, nu aveti nevoie de bodyguarzi pentru protectie? intreb, cantarindu-mi atent optiunile in minte.
- Pai de asta mergem deghizate, Kelly raspunde entuziasmata si, imi arunca o pereche mare de ochelari de soare pe pat.
Ii privesc cu indoiala si, ignorand faptul ca simpla idee de a-i purta este cel mai cliseic lucru cand vine vorba de deghizari, ridic din umeri. Nu cred ca e o idee atat de proasta...
***
"Asta e cea mai proasta idee cu care am fost de acord vreodata!"
Au trecut trei ore. Trei ore intregi in care am fost plimbata in cele mai exclusiviste magazine ale Londrei si in care am fost obligata de cele doua surori sa probez diverse tinute. Am reusit din fericire sa le refuz politicos cadourile si sa ma bucur de o cafea intr-un pahar de carton si o gogoasa calda. Dar in fiecare minut stau ca pe ace si astept ca bomba sa explodeze. Bineinteles ca Christian a sunat nonstop, asa ca intr-un final Eva a raspuns si dupa mi-a confiscat telefonul pentru a se asigura ca nu dezertez.
Cam singura parte buna e ca nu am dat de niciun fotograf care sa ne demaste si sa ne bage in si mai multe probleme. Momentan sunt asezata pe una din canapele destinate clientilor in timp ce Eva probeaza o rochie eleganta de seara. Kelly isi butoneaza telefonul in dreapta mea, apasand din cand in cand respingere cand numarul lui Christian incepe sa sune.
- Of, bateria imi e pe moarte, zice enervata si isi arunca mobilul inapoi in geanta.
- Am senzatia ca ceva rau e pe cale sa se intample, soptesc ingrijorata, deja satula de toti fiorii astia care imi gadila pielea constant.
Nu stiu de ce, dar nu reusesc sa ma linistesc. Tot astept momentul ala in care calmul este distrus si se declanseaza furtuna, de parca as avea un al saselea simt. Sorb din cafea si imi intorc privirea spre geamul gigantic, admirand farmecul specific Londrei prin el. Trebuie sa imi cumpar o umbrela. Desi nici azi nu a plouat, toata lumea de pe strada pare sa aiba una la indemana. Exact ca un kit de supravietuire.
- Deci ce credeti? Eva striga, facand cateva piruiete in rochia lunga, violet, care ii pune in evidenta trupul perfect si ii accentueaza frumusetea naturala.
- Arati incredibil, ii raspund, zambind sincer si cu pura admiratie.
- Da, Matt o sa moara cand o sa te vada in rochia asta, zice si Kelly, masurandu-si sora mai mare din priviri.
Dar Eva nu apuca sa ne raspunda, pentru ca un zgomot asurzitor de claxoane ne intoarce privirile spre geam.
- Ce-i cu toti oamenii astia? intreb confuza, cu ochii atintiti pe multimea de persoane adunate la intrarea in magazin.
"Poate sunt pe cale sa aiba niste reduceri criminale?"
Putin probabil. Locul asta are niste preturi imposibile. Si un lucru redus la mai mult de jumatate e exagerat de scump.
Dar ideile se leaga in momentul in care observ camerele de fotografiat si filmat.
- La dracu'! Cum ne-au gasit? Eva se panicheaza, dandu-se la o parte din fata geamului cu o miscare brusca.
- Nu stiu, dar asta nu arata bine.
Le privesc pe amandoua ingrozita. Sunt ingrijorate, ingrijorate si dezorientate! Asta a fost ideea lor, trebuie sa aiba un plan de rezerva, o idee, orice, care sa ne scoata de aici~
- Aveti o usa in spate? intreb vanzatoarea agitata si ea din cauza multimii ce mai are putin si ii darama usa.
Bine ca macar e incuiata. Altfel nu stiu cum am fi fost inca intregi. Parca ar fi animale salbatice, cu aparatele lor de fotografiat si cu foamea lor incontrolabila pentru a face poze cat mai promitatoare si jenante pentru noi. Sefa magazinului se apropie si neaga din cap, drept raspuns pentru intrebarea mea, si fuge apoi spre usa, ordonand pazei sa o tina inchisa.
Ei bine, ai fi crezut ca mi-am invatat lectia pana acum. "Tot asa Maya!"
- Suntem date dracului! Kelly injura printre dinti, tragand perdelele furioasa in timp ce tocurile ei rasuna ritmice in timp ce bate din picior agitata.
- Si acum ce?
- Il sunam pe Christian? propun, ridicandu-ma in picioare, gata sa formez numarul si sa fiu certata pentru cel putin urmatoarele sase ore.
Dar, pe bune acum, bineinteles ca as prefera asta decat sa raman inchisa aici. Si mai e si magazin de haine, pe deasupra!
- Doar o singura problema, Kelly sopteste cu o vaga urma vinovatie in glas. Telefonul tau l-am lasat in masina, iar al meu nu mai are baterie.
Tentatia de a marai zgomotos din cauza neincrederii ca le voi strica veselia devine mai puternica dar imi las mandria la o parte. Acum chiar imi doresc sa fi cedat si sa il fi sunat pe Christian!
- Eva? ma intorc spre ea si soptesc cu glasul aproape complet inexpresiv.
- L-am inchis si l-am lasat in masina, explica si ea cu acelasi regret, impleticindu-si stresata palmele in poala.
- Trebuie sa fie un telefon in locul asta, murmur, facandu-mi drum spre usa cu mai multa fermitate decat m-as fi crezut si eu in stare.
- Este vreun telefon pe aici pe care l-as putea folosi?
Vanzatoarea da din cap negativ, urmata de cei doi paznici.
- Nu am telefonul cu mine acum, este la asistenta mea care e in pauza de masa.
- Ce e cu voi oameni buni? izbucnesc enervata si satula de atata stres. Carati umbrele peste tot, dar va lasati telefoanele la intamplare?
Imi arunca o privire iritata, dar renunta repede la ea si se intoarce la a le intreba pe Kelly si Eva daca le mai poate ajuta cu ceva. Imi incrucisez bratele la piept, intr-o oarecare masura ofensata de ignorare, dar decid ca nu e acum momentul potrivit sa incep o cearta cu o tafnoasa orgolioasa. Am probleme mult mai mari decat aerele ei!
- Din cate se pare, nu avem scapare, zic, masandu-mi tamplele stresata cand revin infranta langa surorile Cross.
Amandoua pufaie ingrijorate, stergandu-mi orice urma de optimism din gandire.
"Chiar suntem date dracului!"
_______________________________________________________
Hei hei hei! O sa fiu scurta pentru ca trebuie sa ma culc repede :)) Maine am olimpiada la romana :|
Deci, pentru cei interesati am scris un capitol sub forma de poveste separata, care reprezinta prima noapte dintre Christian si Maya, adica the one-night stand din "The one-night stand" :)))) Oricum , gasiti mai multe detalii acolo. Este pe profilul meu la lucrari.
Love ya :*