* Christian
Privesc din înaltul cerului satele şi orașele peste care trec. Ajung să văd marea de la mare înălțime şi nu este de mirare că se spune atât de multe despre ea. Un zgomot ciudat începe să se audă şi încep să mă panichez.
- Ce se întâmplă?
- Motorul a cedat. Țineți-vă bine. Voi încerca să fac ca impactul să nu fie mare.
- Ce? Adică vom muri?
- Nu pot spune că vom supraviețui. Așezați-vă jos şi țineți-vă bine.
Presiunea din elicopter începe să crească şi gândul meu zboară imediat la Aimee şi Valentin. Nu trebuie să fii deștept ca să-ți dai seama că la un aşa accident nimeni nu scapă cu viață.
- Îmi pare rău Aimee. Iartă-mă draga mea. Iartă-mă fiule. Iartă-mă că nu voi fi cu tine când vei merge pentru prima dată, când îți va cădea primul dinte, când îmi vei spune pentru prima dată tată şi mamei tale mamă. Închid ochii şi o durere puternică apare în tot corpul meu.
......................................................
- Eşti bine Aimee?
- M-a luat o durere puternică în piept. Mă simt ciudat de ceva vreme.
- Şi eu sunt tot la fel. Şi Valentin este agitat. Încearcă să respiri.
- Este mai bine acum. Simțeam că nu mai aveam aer.
- Hai să te întinzi.
- Ai grijă de cel mic.
- Bine.
După câteva ore.....
Stau în salon şi citesc o revistă. Aud soneria şi mă duc să văd cine este.
- Willy intră.
- Bună, Aimee.
- Cu ce te pot ajuta?
- Tocmai m-a sunat unul dintre clienți. Unde este Christian?
- De dimineață a plecat. A spus ceva de o sedință.
- Atunci de ce nu a ajuns acolo?
Soneria se aude şi mă duc să deschid. Era Eduard, doar că nu la fel de fericit cum era deobicei.
- Aimee...
- Ce se întâmplă?
- Trebuie să fii puternică.
- Puternică pentru ce?
Inima începe să-mi bată cu putere şi un sentiment înfiorător pune stăpânire pe mine.
- Spune odată ce ai de spus. Ce se întâmplă? Are legătură cu Christian? De ce nu a ajuns la acea şedință? Spune odată ce este.
- Elicopterul cu care a plecat Christian s-a prăbușit. Aimee, Christian este mort.
Imediat ochii îmi sunt inundați de lacrimi şi mă fac că nu am auzit cum trebuie.
- Nu... Asta nu este posibil. Christian mi-a promis că mâine la prima oră va fi aici. Mi-a promis că vom merge în vacanță împreună. El nu poate fi mort.
- Ascultă-mă. Nu există supraviețuitori.
O durere imensă simt în interiorul meu încât nimeni şi nimic nu o poate vindeca. Inima tocmai mi-a fost sfâşiată în mii de bucăți şi fără speranțe de a fi lipită înapoi. O amețeală mă cuprinde şi tot ce simt este impactul meu cu podeaua.
...
După câteva zile...
- Trebuie să mănânci ceva Aimee.
- Nu vreau nimic.
- Ai auzit ce a spus doctorul.
- Tu nu înțelegi că nu pot să fac nimic? Bărbatul pe care îl iubesc este mort.
- Şi în tine creşte copilul său. Fă-o pentru el măcar. Sunt prietena ta. Îți vreau doar binele. Crezi că lui Christian îi place ce faci? Este copilul său.
- Nu va avea ocazia să-şi cunoască tatăl.
- Nimeni nu se aştepta la asta. Cine s-ar fi gândit că Christian...
- Te rog nu o spune.
- Pentru asta trăim. Trebuie să trecem peste tot şi toate. Christian te-a iubit şi te va iubi mereu. El acum te păzește şi vede ce faci. Crezi că se simte bine când vede că nu ai grijă de sarcină? Bineînțeles că nu. Nu fi încăpățânată şi mănâncă. Fă-o pentru acea mică ființă măcar. Gândește-te puțin. Valentin şi acel copil care vine pe drum sunt singura amintire care îți mai rămâne de la Christian. Ai grijă de ele.
- Dar nu mai pot. Sunt distrusă.
- De asta trebuie să te agăți de copii. Doar ei te pot ajuta să mergi mai departe. Eşti tânără. Ai un viitor în fața ta. Nu îl irosi.
- Un viitor pe care vroiam să-l am alături de Christian.
- Şi care acum nu mai este valabil. Trebuie să acceptăm realitatea indiferent de cât de dură este.
- Eu nu pot să o accept.
- Nimeni nu poate, dar trebuie. Ai grijă de tine. Fă-o pentru Christian.
...
Zilele trec iar eu încă nu mă pot obişnui cu ideea că Christian nu mai este. Dimineața când mă trezesc şi nu îl mai văd lângă mine este un chin. Amintirea lui mă macină din ce în ce mai adânc şi îmi este cât mai greu să respir. El era aerul de care aveam nevoie. Acum fără el totul este diferit. Singurul motiv pentru care trăiesc sunt copiii mei.
- Hei...
- Hei...
- Cum te simți?
- E o întrebare cam stupidă.
- Ai dreptate. Ai reușit să te odihnești?
- Da. Am ceva timp de când nu am dormit atât de mult. Chiar aveam nevoie de odihnă. Tu ce faci? Cum eşti?
- Sunt ok, deși mi-e greu. Nici nu am avut timp să stăm împreună. S-au întâmplat prea repede toate astea.
- Prea repede. Aveam visuri de împlinit. Acum sunt doar amintiri. Sunt vise pierdute.
- Vreau să te întreb ceva.
- Spune-mi.
- Este legat de Oscar.
- Nu am mai auzit de numele lui de ceva timp. Ce este cu el?
- Vorbesc de ceva timp cu el şi vroiam să te întreb ce părere ai despre el.
- Nu ştiu ce să zic. Sincer, el mi-a cauzat multe probleme cu Christian. Nu este un tip rău. Eu zic să încerci ceva dacă simți lucruri pentru el.
- Sper să nu iau decizia greșită.
- Eşti fată inteligentă. Nu o vei face.
- Vrei să vin să stau cu Valentin mâine?
- Rămâne mătușa mea cu el. Vreau să mă însoțești la ginecolog.
- Cu mare plăcere.
- Aş fi vrut să fie Christian cu mine mâine.
- Eu îi voi ține locul.
- Mulțumesc că ești aici.
- Mereu voi fi. Am ajuns să te cunosc şi pot spune că ești sora mea mai mică. Eşti sora pe care nu am avut-o.