Țopăie lemnul găurilor astupate de timp,
când foarfeca de stele a păianjenului
taie ața de praf a zidului mort,
numai transplantul copacilor de țigară,
face jocul pe terenul literelor de golf
respingând mușchiul fumului de afară,
spiridușul își aruncă curcubeul incolor
în vâltoarea zarurile pătate de amor,
pe masa de tablă ruginită
agonizează creta răstignită,
așteptând eliberarea ultimului glonț
din pistolul îndoielilor însângerate.