Scoarța venelor fierbe în tulpina alizeelor
și sângele dunelor decojește bolta infinitului,
coroana de ghimpi a pustietăți zace
acolo unde nodul cuvintelor se desface.
Plouă cu mărgele de noroi în singuraticul buduroi,
marmura amintirilor se zguduie în ceașca prezentului,
piperul așternutului arde pielea tulbure a porumbeilor
când respirația de lavă erupe în fulgii pasiunilor crude.