-La cumparaturi?
-Asta fac toate cuplurile, nu?
A venit incet-incet spre mine si m-a condus la masina, fiind inca ocupata cu prinderea parului, de vreme ce era lung si ma deranja mai mereu. A dat drumul masinii si am pornit la ''cumparaturi''.
-Ce-i cu fata asta? Nu-ti plac cumparaturile? a spus uitandu-se pentru o secunda spre mine, intorcandu-se cu fata spre drum.
Nu-mi placeau cumparaturile. Trebuia sa recunosc, insa de vreme ce sunt cu el, nu mi-ar face rau cateva.
-Nu. Ma intreb cum de cum s-au anulat filmarile. Nu cred sa fi acceptat asa ceva YG PD-nim.
-Pai, si-au luat cu toti cate o zi libera. Cine nu ar vrea una?
Am dat din cap dubioasa, ceva era putred. De ce YG Pd-nim ar anula filmarile pentru nici un motiv?
Ajunseseram in fata Magazinului M&S care doar la vederea lui ma facuse nostalgica. Era o companie de articole de incaltaminte si imbracaminte. Si stiam cine-i directorul. Tata. Etaje nenumarate se ridicau in sus, biroul lui abia zarindu-se. Nu-mi venea a crede ca aveam sa ma intorc in locul asta. Insa un mic zambet mi se schita pe fata doar la gândul familiei. tot inca nu inteleg de ce mama a ales sa se duca in America, insa trebuia sa fiu si atenta sa nu fiu recunoscuta. Am cerut de la Jiyong oppa o masca si o sapca.
-De ce ai nevoie de ele? a intrebat parcând cu grija, indicând spre spate.
-N-ar trebui sa ma ascund si eu? Acum ca am debutat?
A dat din cap, cu un zambet pe fata, dupa care se stramba la mine.
-Fetita mea a crescut mare. ma mangaie pe cap, dupa care imi pusesem sapca.
La intrarea in magazin in ciuda mascarii, toata lumea s-a aplecat, iar Directorul general Dn. Park care pusese pus responsabil pe intreprinderea M&S si echipa lui venisera in persoana pentru a ma intampina.
-Nu stiam ca o sa ne faceti o vizita domnisoara. Bine ati venit.
Chiar si Jiyong ramase uimit fata de ce vazuse. Nu spusesem nimanui pana acum iar faptul ca tatal meu detine una din cele mai mari companii de imbracaminte si incaltaminte, Moon&Star insa prescurtat M&S.
Inainte de plecarea mamei, cu ajutorul lui tata, a pus pe picioare firma care in doar trei ani, ajunsese unul din cei mai mari tigri asiatici in frunte cu SPD si FST. Mama o facuse pentru binele meu si al surorii mele, si nici nu visase sa primeasca faima pe urma articolelor de imbracaminte pe care le facea. Eu am ajuns sa invat la economie, mama aprobandu-mi împlinirea visului de a urma calea muzicii, doar cu conditia de a lua conducerea companiei dupa expirarea contractului meu cu agentia YG care, dupa debutul ACE, s-a prelungit contractul si are sa dureze 7 ani. Timp de un an am studiat desfasurarea si repartitia fortelor de munca, fapt ce m-a dat detula experienta si am si cunoscut echipa care in momentul de fata, scosese mici zambete ascunse.
-Am fost prinsa... Ma dau batuta.
Am scos un mic zambet pe sub masca. Nu aveam de gand sa mi-o scot, insa era destul sa-mi arat ochii.
-Um... Pot primi si eu o explicatie la ce se intampla? Doar mi-am adus iubita la cumparaturi.
Aveam un Jiyong confuz. Si o persoana care iubea sa-l vada asa. Era dragut.
Ma apropiesera de Dn. Park, unde incepusem sa-i soptesc.
-Purtati-va ca de obicei.
Dupa care ei se intoarsera si intelesesera situatia. Jiyong cred ca-si facuse o idee, insa tot dadea in cap, parca avand dubii.
-Haideeee, iti zic totul acasaa.
L-am tras de maneca si ne-am indreptat spre cea mai apropiata sectiune.
-Ce cautam?
-Un cadou.
-Pentru cine?
Ma oprisem in loc doar pentru a-i auzi raspunsul.
-Cineva.
Imi incrucisaseram mainile, si ma pornisem mai departe, insa in mintea mea, ma gandiseram ca vrea mie sa-mi ia un cadou.
-Cred ca asta e perfecta.
Din a suta oara Jiyong oppa daduse in sfarsit din cap multumit.
-O luam.
Cred ca era mult mai distractiv sa mergi cu cineva, daca acel cineva e Jiyong oppa.
-Sunt moarta de oboseala. Nu stiu cum ai atata energie la anii tai.
-Te iai cumva de varsta mea, a?
-Pai altfel ar iesi ca eu sunt aia mai in varsta.
-Atunci esti. Insa eu nu ies cu fete mai mari ca mine. Cele mai mici sunt mai dragute.
-Eu nu-s draguta. Si tu stii asta.
-Vorbeste domnisoara gheata. Tu n-ai idee ce draguta esti, si fara sa incerci.
Ma apuca de obraji, incercand sa treaca de privirea ascutita pe care i-o daduseram.
-Sa mergem, mai trebuie sa salvezi energie. Trebuie sa luam ingrediente pentru supa. Eu gatesc in seara asta.
Fata lui era plina de un zambet pana la urechi. Ma apucase de mana, si mersesem asa pana la locul de parcare. Ajunsi la masina, am deschis usa sa intru, insa am fost oprita de el. M-a intors cu fata spre el si m-a imbratisat. Strans.
-Te iubesc Min, te iubesc, te iubesc.
Nu ii intelegeam comportamentul, de vreme ce era extrem de ciudat. Am ridicat mainile, si am raspuns la imbratisare, punandu-mi capul pe umeri la el.
-Si eu, si eu te iubesc.
In momentul in care-mi daduse drumul, expresia lui se schimbase, de parca nu se intamplase nimic.
-Chiar daca plec, sa nu ma astepti.
Spusese dupa care deschise usa pentru mine si se intrepta spre spre locul lui, pornind spre un market din apropiere.
Toate lucrurile ciudate pe care le spusese ma lasasera muta, incercand sa deslusesc adevaratul sens al acestora.
-De ce. De ce sa nu te astept? Ce are daca stau?
Fata lui serioasa sclipi un zambet, si stiam ca avea sa ma minta. Ceva se intamplase, ori pleaca undeva, ori nu mai stiu ce.
-De ce ingrediente avem nevoie?
Am taiat tacerea instalata de ceva vreme.
-Vom face supa de crenvusti (sundae soup).
-A, crenvusti, carne de porc, orez, fasole, cartofi, ceapa si usturoi.
-Exact. Insa o voi face eu.
Dupa cumparaturi, Jiyong s-a dus pana acasa, de vreme ce nu era departe, si a lasat masina, avand dorinta de merge pe jos pana acasa. De la spate, iesi o batranica cu o inghetata in mana.
-O, domnisoara. Sunteti noua pe aici? V-am vazut cu Jiyongie.
-A, el... Sunt iubita lui.
-Eh. A crescut atat de mult incat sa-si aduca iubita aici. Ia si tu o inghetata.
Mi-a intins doua inghetate, semn ca cealalta e a lui Jiyong oppa.
-Baiatul asta, trebuie sa se fi simtit singur mai mereu. Mai bine zis, e singur. Chiar daca are prieteni in jur, si e fericit, si rade. Deci fii langa el, si fa-l sa rada cu adevarat. Dupa sclipirea in ochii lui pot sa zic ca te iubeste, iar tu ai exact aceeasi ca a lui. Stai cu el si ocroteste-l.
Silueta lui Jiyong oppa isi facuse aparitia de la colt, iar bunicuta isi spuse ultimele cuvinte inainte de plecare.
-Nu-i un baiat rau, asa ca nu te lasa pacalita de ceea ce vezi, cateodata, ochii sunt inutili cand e necesara inima.
Si se facu disparuta.
-Mergem?
Tresariseram usurata ca auzul vocei lui.
-Haide.
Se comporta ciudat in ultimele zile, iar dubiile mele nu incetau. Pana si gestul de a ma duce la cumparaturi cu el mi se parea ciudat.
-Iubire.
Ochii lui se marira, uitandu-se la mine numindu-l pentru prima data astfel. Iubire.
-Ce ai zis?
M-a intrebat crezand ca e inselat de propriile urechi.
-Iubire.
-De ce imi bate inima asa de tare cand aud cuvantul asta?
Spuse mirat de faptul ca pentru prima data i-am spus astfel. Nu stiu de unde mi-a iesit, insa l-am facut fericit. L-am imbratisat, observand mici cristale la varful ochilor lui. Picaturi de ploaie incepuse sa cada cu putere, semn ca ieri nu plouase destul.
-De ce nu-ti pot da drumul chiar daca incerc din rasputeri.
Acum el incepuse sa ma stranga, nepasandu-i ca ploua, iar eu inca tinand inghetatele.
-Ce ma fac cu tine. Ce ma fac cu mine. Am pierdut.
M-a imbratisat si mai strans, facandu-ma sa las inghetatele jos, iar pe umarul meu se auzi scancete. Era mai inocent decat un copil mic. Nu-mi venea sa cred ca el putea fi asa. Insa orice e posibil.
-Te iubesc, Min. N-ai idee cat de mult.
Nu puteam scoate nici un zgomot, iar ploaia ma udase toata, sa nu mai zic de Jiyong oppa.
-Hai sa mergem acasa.
Mainile mele incepuse sa-l imbratiseze si ele mai strans. Sincer, nu doream sa-i dau drumul, doream sa stam mereu asa.
-Hai sa ne despartim.
Cele patru cuvinte imi strapunse corpul, facand sa devin o stana de piatra. Hai sa ne despartim.
-Poftim?
Mi s-a parut ca aud gresit, cum i se intamplase si lui.
-Hai...
Sa ne
Despartim.
Inca prinsa im stransoarea lui, mi-a dat ocazia de a nu cadea jos. Eram in soc, iar cum sa reactionez nu stiam in nici un caz.
-Am auzit rau, nu? Ne-a udat ploaia si nu aud bine, nu?
Printre stropii de ploaie, pentru prima data, un vis mi se spulberase.
-Am auzit gresit, nu? Spune-mi ca-i gresit.
Ploaia se accentuase, iar puterea si volumul stropilor se marise, insa mie nu-mi pasa.
-Hai sa ne despartim.
Mi-a dat drumul, iar eu am cazut la pamant. Eram incapabila sa stau in picioare si ma simteam de parca un mare perete se daduse jos, in ciuda a cat de bine era construit, lasandu-ma fara echilibru. Pentru prima data in multi ani, am inceput sa plang. Lacrimi se scurgeau in jos de la soc, iar ochii mei se temea sa-i intalneasca pe ai lui.
-Ridica-te, o sa racesti.
Nu aveam sa dau crezare urechilor, era ireal. Acu doua ore eram la parcare, imbratisati.
"Chiar daca plec, nu ma astepta."
Acum totul facea sens, insa eu eram ceea ce nu realiza. Si-a intins mainile spre a ma pune pe picioare, insa l-am evitat.
-Haide, nu esti un copil.
Spuse Jiyong oppa printre lacrimi. Nu-mi pasa de nimic acum.
-E... Doar o gluma, nu? N-ai cum sa ma lasi, nu?
M-am ridicat singura pe picioare, inca tremurand. Trebuia sa actionez ceva mai matur. Mana mi s-a indreptat spre fata, stergand apa si lacrimile de langa ochi.
-Am actionat intr-un mod copilaros, nu? Sa mergem acasa, avem de facut o supa.
Am strans cele doua inghetate de pe jos, tinandu-le strans in mana, iar cu cealalta l-am apucat pe Jiyong oppa, iar el s-a supus fara a mai zice nimic. Era uimit de cum m-am schimbat pentru o secunda. Si eu eram. Ploaia cadea la nesfarsit, insa eu inaintam inainte, cu Jiyong in spate. M-am oprit o clipa. Aveam sapca pe cap, iar el nu. Pe el ar putea sa-l cunoasca mai repede lumea, asa ca mi-am scos-o si i-am pus-o pe cap, el evitând sa ma priveasca in ochi. Nu m-am mai putut abtine, asa ca l-am imbratisat pentru o ultima data, si i-am pus una din inghetate in mana. O multime de gânduri imi venise in minte, iar pe tot parcursul drumului niciunul din noi n-a indraznit sa zica ceva. Ajunsi in fata usei, se puse in fata mea si deschise usa, inca tinandu-ma strans de mana. Dupa care m-am pus eu in fata lui, asezandu-l pe un scaun. M-am indreptat spre baie, si am luat un prosop pe care l-am pus pe cap la el. Avea capul plecat in jos, iar pentru o secunda mi sa paruse ca dorise sa-mi zica ceva, insa se oprise.
-Nu trebuia sa stai in ploaie, ce ne facem daca racesti? Nimeni nu vrea sa fie racit.
Am spus masandu-i capul încercând sa-l usuc de toata apa, de vreme ce era ud tot. Intr-un final, mi-a prins mana, si a dat prosopul la o parte, intersevtandu-ne privirile. Acum ca ne priveam ochi-n ochi, eram si mai speriata.
-Iar tu?
Vocea lui imi incalzi urechile iar mainile mele se oprisera, inca nemiscata cu privirea tintita spre el.
-Ce, eu?
Mainile lui imi luase prosopul, acum ud si ma conduceau la baie.
-De tine cine ca avea grija?
A zis in timp ce luase din sertarul de sus un prosop alb. A pus mana pe el si mi l-a pus pe cap. Fa un dus, iti aduc eu haine de schimb.
Baia avea doua parti, care erau separate printr-o perdea. Avea o cada in mijloc, iar intr-un colt era dusul. Eram extenuata de la atatea stari prin care trecusem, incat abia ma mai puteam misca. Dintr-o data, parca ma fulgerase ceva incat mi se duse toata puterea, cazand la pamant. Am reusit sa scad din impact punandu-mi imediat mainile, pentru a-mi usura caderea. Nu se auzise nici un sunet, dar stiam ca Jiyong oppa va fi curand aici. Ma apucase tremuratul, si abia acum realizasem ca imi era frig, insa eram prea preocupata de a evita despartirea.
-Min, voi lasa hainele dupa usa, daca ai nevoie de ajutor, doar striga-ma. Eu deja m-am uscat si m-am imbracat, o sa fac dus dupa tine.
Usa s-a inchis, iar la disparitia pasilor, inca eram nemiscata. Nu eram emotiva de fel, insa azi mi-am dat drumul destul. M-am apucat de chiuveta, si m-am tras inspre a ma ridica, insa am cazut din nou. Nu-mi dau seama cum s-a ajuns la asta, insa cred ca ajunsesem in cel mai groaznic moment. Ma dadusem batuta. Am inchis ochii pentru o secunda si i-am deschis la loc, speram sa fie un vis. Sau poate un cosmar. Ceva ireal. Poate daca-l las pentru un timp o sa se schimbe. Si o sa se intoarca la mine.
-Jiyong.
Am inceput sa-l strig pe nume. Nu oppa sau iubire, cum aveam de gand. Poate ca nu-i placea sa fie chemat asa. Usa se deschise si se impinsesera hainele care erau frumos aranjate dupa ea. Jiyong se repezise spre mine si incepuse sa ma atinga pe maini.
-Min, esti bine?
Am dat din cap aprobator, uitandu-ma lung la el. Era frumos fara machiaj, iar firele ude de par il faceau sexy. Nu puteam minti. Un zambet se ivi in coltul buzele mele. Mainile sale mari ma cuprinsera iar toate hainele lui uscate se udasera din nou. M-a ridicat de jos si m-a dus direct in dormitor. M-a intins si m-a acoperit cu plapuma alba de alaturi. Nu vroiam s-o ud, era pacat. Devenisem sensibila. Rar mi s-a intamplat asta, insa Jiyong e primul ce o asistase. Stiam ca vrea o femeie mai barbatoasa, si eu eram aia, insa nu cand avean momente de slabiciune. Si ma uram pentru slabiciunea mea.
-Min, eu chem un medic.
Se ridica in picioare insa mana mea se grabi sa-l opreasca. Nu doream sa plece. Tanjeam dupa prezenta lui.
-Nu te du. Stai cu mine.