Ziua 7, 17 iulie
Asemeni celor din inchisorile intunecate, ar trebui sa-mi numar si eu zilele care se scurg pe langa mine, semnandu-le cu o liniuta vericala pe un perete. Acum ar trebui sa tai sapte liniute, pentru ca a trecut o saptamana de cand sunt la bordul navii.
Am pufnit si m-am adancit in perna, inlaturand parul incalcit de pe fata. Afara e inca bezna si eu nu am somn. Ehi bine, toate aceste trei zile petrecute intr-o singura camera, au fost pur si simplu un chin pentru sufletul meu libertin si dornic de sotii si aventura.
Ce s-a intamplat nou? Mai nimic! Cred ca am inceput sa-mi stiu programul zilei pe de rost:
De trei ori vine femeia care imi aduce mancare: dimineata, la pranz si seara.
De cinci ori vine femeia care se ingrijeste de sanatatea mea.
De nenumarate ori primesc aceiasi musafiri veniti in vizita la "fata bolnava" (mai nou asa imi spun, ca sa se rada) : Matt, Leo, Cook, Don, Finn si... iar Matt impreuna cu Matt. Adica tot el. Nu cred ca trec trei ore, ca el vine de sase ori in vizita! Bineinteles, cand e nevoie sa dorm, ma lasa linistita. Sau cand e foarte ocupat, tot nu vine.
Toti acestia care vin pe la mine ma fac sa ma simt atat de... nefolositoare! Imi povestesc ei de toate, si noutatile de pe nava, si aventuri de-ale lor, si eu...? Unde e aventura mea? Stau toata ziua sa ma uit pe geamul mare si stau la balcon pe furis, privind marea albastra si ascultand valurile care se rasfrang pe nava. Toata ziua sunt adancita in gandurile mele si am ajuns sa vorbesc singura uneori. Nu, nu am inebunit.
Am analizat de sute de ori tablourile atarnate pe peretii camerei si am deschis toate dulapurile care nu erau inchise cu cheia. Stiu, sunt putin nesimtita. Dar capitanul trebuia sa se gandeasca de doua ori inainte sa ma tina inchisa in camera asta! In plus, usa camerei e inchisa cu cheia! Si doar cel care intra are grija sa nu ies afara: asa au primit ordine. Probabil cheia e atarnata inafara camerei mele, evident. Daca as fi vrut cu adevarat sa ies, as fi facut o manevra cu mainile si picioarele si as fi pus jos femeia care ma ingrijeste, si as fi iesit de aici! Dar nu... inca mai am nevoie de femeia aceea. Si de mancare am nevoie. Am exclus si planul asta de evadare. De ce usa e inchisa cu cheia? Simplu: am incercat sa evadez a doua zi din inchisoare! Aproape imi reusea... aproape. Tocmai ce ma vizita Matt, si era o simpla zi insorita.
" - Sa nu cumva sa iesi din camera, Kate! ma atentiona Matt, in pragul usii, cu o fata cat se poate de expresiva. Stii bine ca starea ta de sanatate nu e tocmai buna... e pentru binele tau. Nu vreau sa fiu nevoit sa-i spun capitanului ca ar trebui sa-ti inchida usa cu cheia. Matt zambi scurt si apoi adauga: O sa mai revin, pa!
A iesit, si usa s-a inchis dupa el.
Dupa o ora in care am incercat sa dorm, ca o fata ascultatoare ce sunt, am renuntat la idee si m-am ridicat alene din pat. Sunt fara somn din nou. Si am pierdut notiunea timpului, desi banuiesc ca e amiaza. Mi-am verificat taieturile de pe corp si am vazut ca sunt putin mai bine datorita tratamentului aplicat cu grija. Atunci m-am indreptat spre oglinda si mi-am analizat trupul slabit si fata albita. Rochia incomoda statea pur si simplu dreapta, la fel ca o scandura, si nu-mi avantaja deloc corpul. Oare capitanul nu are "din greseala" o rochie prin dulapurile astea?!
Urmatoarele minute mi le-am petrecut studiind hainele aflate in dulapuri: admirand marimea lor, mirandu-ma de materilalele scumpe si de camasile albe si frumos aranjate. Nici urma de rochii. Ce ticalos!
Curioasa, am luat o camasa si am lipit-o de mine ca sa vad diferenta de marime si am strambat din nas. Nu are marimi mai mici? Cu mana am trecut peste restul camasilor, din pacate, la fel de mari ca si prima. S-ar supara capitanul daca as proba niste haine pe aici? Nu cred... nu? In viata mea nu am probat pantaloni din acestia si astfel de camasi! Si curiozitatea ma cam roade...
Cat ai zice "peste" m-am imbracat la fel ca Black, dar in versiune feminina. Intr-adevar, hainele stateau cam larg, pantalonii cat pe ce sa-mi cada si palaria imi ajungea pe ochi. Ce oameni! Cine l-a pus sa fie asa de... de... mare?! De... bine-facut...! mi-am muscat buza de jos. Nu, nu ma gandesc la asta, gata tac.
M-am prostit in fata oglinzii jucand rolul unui pirat, imaginand ca am o sabie invizibila si ca sunt in lupta. Incruntata ma uitam la imaginea mea, care dadea mai mult a un baiat slab si prost imbracat. Parul mi-era prins si ascuns in bandana, iar in ceea ce priveste palaria, ea statea chinuita pe cap, din cand in cand fiind nevoita sa o mai trag in sus. Pantalonii albastru inchis cadeau largi pe mine, dar am gasit in cele din urma o curea sa-i prind in talie. Jos, i-am indoit, astfel adaptandu-i la marimea mea. La toata tinuta, am adaugat o vesta si un petic de piele legat la ochiul drept. Din pacate, mi-am pierdut un ochi in lupta! Chiar ca arat ca un baiat!
Oh, da! Asta e! Gata, ies de aici! M-am luminat!
Am aruncat o ultima privire la cum imi statea tot, si am hotarat sa ies din camera si sa ma plimb prin nava. Sigur nu ma va observa nimeni! Trebuie sa merg asa mai leganat si cu pasi mari, la fel ca barbatii! Simplu! Ma prostesc, o sa fac misto de podea.
Cu grija si cu atentie am deschis incet usa, fiind atenta la fiecare sunet din jur. Defapt, nu era niciun sunet relevant. Era doar camera de studiu a capitamului. Am vazut acolo biroul, singur singurel... oare cum mi-ar sta la birou imbracata asa?!
Razand am alergat, si dintr-o bufnitura m-am trantit pe scaunul tapitat frumos. Deci asa-i... ma simt Black! Nu, el e mai incruntat. Mi-am adaptat mimica fetei si mi-am imaginat ca e cineva in fata mea si eu ii dau sentinta:
- Ai incalcat legea, am zis cu o voce groasa si incruntata, spre... spre... un om invizibil. Esti condamnat la moarte! Fara discutii! Ridica-te, nu te pune in genunchi! Nu ma impresionezi!
Cu mainile incrucisate fixam urat un punct oarecare din camera. Bine, cred ca mi-a facut cam rau statul in camera. Am pufnit in ras.
Nu mi-ar sta in rolul de pirat cu sange rece!
Dupa ce m-am jucat putin cu harta si am rasfoit cartile de pe masa, am auzit o voce in departare si niste pasi apropiindu-se grabiti de camera asta.
Doamne, si acum?! Unde sa fug?! Nu mai am timp!
- Capitane, capitane! se auzi o voce in hol si un barbat grabindu-se sa deschida usa biroului.
Am dus o mana in dreptul capului, sa-mi ascund fata, si mi-am adancit privirea intr-o carte oarecare.
Usa se izbi puternic.
- Capitane! se opri omul in pragul usii.
Eu am marait pe un ton nervos.
Imi venea sa rad la cat de comic am facut. Dar nu trebuie sa vorbesc, orice ar fi. Ca ma dau de gol.
- Imi pare rau ca deranjez! E... e... vorba de...
Am marait din nou mai pronuntat.
Ce ma amuza sa fac chestia asta! Si sa-l aud pe asta cum se balbaie, e la fel de amuzant!
- Hm... e... ca... negresa ciudata a disparut din celula!
Pe moment, am tresarit si mi-am amintit de perspicacitatea fetei cu ochii albastri. Sigur o s-o vizitez, si o s-o gasesc! Am zambit in sinea mea, dar trebuia sa par suparata, pentru ca totusi eram capitanul Black si nu Kate.
Pentru a face scena am dat cu pumnul liber in masa (asta a durut ingrozitor, m-am abtinut sa nu tip de durere).
- D-da! O s-o gasim imediat, capitane!
Nu am indraznit sa misc capul, dar asa cum eram, am luat cartea groasa si am aruncat-o inspre el, dupa cat vedeam papucii lui langa usa. Sigur ca lovitura nu si-a atins tinta, dar macar l-a speriat si a fugit ca ars din incapere, inchizand usa dupa el.
Am respirat usurata si cu mainile reci mi-am reglat temperatura obrajilor deja rosii. Oare si-a dat seama? Nu cred!"
Din contra, s-a aflat. A aflat capitanul imediat si s-a repezit valvartej in birou cautand vinovatul care "a dat ordine" in locul lui. Atunci cand a intrat singur capitanul in camera, s-a uitat roata buimacit si a facut ochii mari vaznd fata mea si... hainele lui!
"- Kate?
Sprancenele lui au format un V pronuntat, si s-a uitat intrebator la mine. Eu inca eram la birou si fara griji cautam prin sertare si printre cartile de pe masa. Am ridicat incet privirea mea nevinovata si mi-am asteptat sentinta care intarzia sa apara.
Dintr-o data l-am auzit razand puternic si nu am rezistat sa tac la rasul lui contagios.
- Pe toti pestii marii, Kate! a exclamat. Zau, credeam ca vreoun nebun d'asta al meu de pe nava imi ia locul! Cand colo...dau de tine! Nu te potolesti, femeie?! Sau cum sa-ti zic? Barbat de acum?!
- Hei! Nu e vina mea, nu-mi place rochia aceea!
- Da? Dar ce vrei acum, croitoreasa personala?!
- Bineinteles! am raspuns mandra, cu capul sus. Sa-mi aduci una! Si nici nu imi place sa stau toata ziua inchisa! Ce-s eu?!
- Daca stau sa ma iau dupa tine... ce iti place si ce nu... nu mai dau de capat. Nici tu nu stii ce vrei! Vezi tu, mi-o platesti! Haida!"
Nici nu mi-am dat seama cand a ajuns la mine, m-a ridicat de pe scaun si m-a silit sa intru in camera lui! Adaugand:
"- Acum te invat eu minte! O sa stai aici inchisa! Daca stii sa umbli unde nu trebuie! Pe langa obiceiul tau copilaresc, mai esti si ranita, femeie. Ai taieturi! Nu ai voie sa faci eforturi asa mari, ca deja esti palida.
Da, oare de cand ii pasa asa de mult de starea mea?!
- Ah... si-a amintit el de-odata. Si da hainele mele jos de pe tine, daca nu vrei sa te dezbrac eu.
M-a privit pervers si atunci am apucat palaria de pe cap si i-am aruncat-o drept in fata, dupa care el a iesit chicotind, incuind usa."
Si uite asa am ajuns sa-mi plang de mila incuiata in camera asta zi si noapte, parca asteptand o minune sa se intample. Am acceptat si sa-mi imbarc inapoi rochia mea "minunata" drept vorbind, si asta e un lucru mare! Tinuta aceea de pirat chiar era caraghioasa si nu mi-as fi permis sa i-o fur capitanului in acest mod. Desi...
In cele din urma am hotarat sa las amintirile zilelor trecute sa se scurga, si sa ma ridic din pat pentru a iesi afara pe balcon si a admira cerul instelat de vara. Cand am deschis usa de la balcon, aceasta a scartait putin, dar am lasat-o intredeschisa pentru a fi sigura ca pot intra inapoi. Vantul mi-a mangaiat obrazul si parul flutura in bataia lui blanda. Langa balustrada mi-am asezat mainile reci si am privit cu stupoare cand in jos spre mare, cand in sus spre stele si luna plina, rosiatica. Sunetul marii m-a linistit de toate grijile si m-am lasat dusa de melodia blanda, cantata aproape in soapta de valurile albastre. Daca as putea trai mereu asa! Adica... sa fiu undeva in apropierea marii. Ar fi un lucru minunat, si dorinta mea arzatoare. Dar ce sa fac cu atatea vise? Imi pun sperante false, ca oricum nu o sa mi se implineasca nicio dorinta! Pana acum viata mi se pare un blestem si nu vad nimic... bun. Ba. Mi-am amintit vorbele batranei, cea care mi-a zis ca se numea speranta... E atat de greu sa fiu optimista! Atat de greu sa vad bine, cand tot ce privesc e rau! Sa ma gandesc ca va fi bine, cand stiu atatea exemple de vieti pierdute, care au sfarsit dezastruos! Am promis batranei ca voi avea speranta. Voi fi onesta si stiu ca nu voi da gres. Sper! Numai sa pot ajunge in...
O usa a scartait.
Am ciulit urechile, sa aud daca mai este vreoun sunet, sau doar mi s-a parut.
Liniste.
Cred ca mi s-a parut. Am scuturat din cap. Deja fabulez. Revenind.
Numai sa pot ajunge in America, si sa reusesc sa gasesc o slujba cinstita, si apoi sa ma pot intoarce in Londra. Dar ce zic? Nu mai am pe nimeni atat de drag in Londra, nu are rost! Voi incerca sa-mi fac un rost in viata si voi ramanea cat timp va fi...
Din nou un sunet s-a auzit in spatele meu, in camera...
Inima a inceput a bate mai puternic si picioarele mele au incremenit locului. S-a auzit o masa rasturandu-se, urmata de sunetul sticlelor sparte in mii de bucati pe jos. Profitand de zgomot, am tasnit grabita intr-un colt al balconului, mai la umbra, unde razele lunii nu patrundeau. Aveam in dreapta balustrada si lipita de mine se inalta constructia solida a navii. Eram destul de ascunsa privirilor aruncate in graba. Doar de cele aruncate in graba...
S-a auzit cum cineva da cu ceva in pat si cum acesta se cutremura. Plapuma pe jos. Un marait diabolic. Pasi calculati.
M-am albit dintr-o data cand nu s-a mai auzit niciun sunet. Parca inima mea facea prea mult zgomot!
Am strans puternic ochii.
Doamne, scapa-ma! Te rog! Voi fi cinstita!
Ajutor!
Strigam catre Singurul care poate sa-mi auda si strigatul mintii... care poate sa ma scape intr-adevar. Ce au oamenii astia impotriva mea?!
Cu emotii m-am ghemuit mai strans cu sparele de perete, abia deschizand gura pentru a respira.
Usa de la balcon a scartait intr-un mod ascutit si de asta omul nu a mai apucat sa o dechida mai departe, din cauza zgomotului care ar putea atrage atentia vizitatorilor nepoftiti. S-a uitat cat a putut peste balcon, si a continuat sa maraie ca un urs nemultumit si infometat. Picioarele deja imi tremurau ca gelatina si vantul a devenit brusc prea rece pentru picioarele si bratele mele dezgolite. Am strans din dinti.
Doamne...
Nervos, el a trantit usa balconului si s-a idepartat...
S-au mai auzit pasi in continuare, lipsiti de delicatete, tot indepartandu-se de locul ascunzatorii mele.
Am respirat usurata, dar tot nu am putut sa ma misc din loc cateva minute bune. Pana ce nu s-a facut liniste completa si marea s-a auzit batand peste nava.
Multumesc, Doamne.
Fara vlaga, i-am multumit lui Dumnezeu si m-am prabusit pe jos, in balconul rece al noptii, inca terorizata de cele petrecute.
# Salut, cititorilor! Waw, ne-am inmultit considerabil! ❤❤❤ Va multumesc pentru ca imi cititi cartea, multumesc de listari, voturi si comentarii 😇
Stiu ca nu am publicat de mult si unii dintre voi chiar se intrebau unde am disparut si de ce am abandonat cartea 😅😅 Ehi bine, sunt aici !! 😍😍 Am revenit in forta! Sper sa aveti timp de citit 😂😂 Apropo de citit, ma asteapta 5 romane... le-am pus in asteptare, sa va scriu mai intai continuarea povestii 😂😂😙😙
Stiu ca nu e cel mai reusit capitol.. dar am incercat 😂 Saraca Kate 🙈 Are de indurat multe cu piratii astia cu sange rece!
Ce parere aveti? ❤❤ Cine a incercat sa o gaseasca? Pentru ce? De ce? 😂 Eu stiu... dar nu va spun :))) astept ca voi sa ghiciti😂
Deci, intrebarea este: De ce a incercat omul acela s-o omoare pe Kate?
ATENTIE: Cine va ghici motivul pentru care a cautat-o omul acesta, va primi ce doreste 😂😂
(follow, stelute, comentarii, pareri/critici, ajutor la propria carte/idei, raspunsuri la 3 intrebari despre poveste)
Ganditi 😂😂😂❤❤✔
Ofer aceasta oportunitate doar primului castigator care si-a dat seama de raspuns. Si castigatorul alege 2 premii.
In capitolul urmator o sa public raspunsul. Si acest "Concurs" se va incheia 😂❤
Haideti, stiu ca puteti! E usor!
Indiciu: Raspunsul e undeva printre ultimele evenimente si capitole. Va dati seama usor. Succes !!
P.S. Am trecut cu bine bacalaureatul ! 😇😇 Asa sunt de bucuroasa! ❤❤ Acum iau o pauza de la invatat 😂😂
P.P.S. Nu am uitat de dedicatii :X Va am trecute toate in lista, cele care mi-ati cerut. Daca mai vrea cineva, sa spuna! O fac cu drag 😍😍😍
Sa aveti o zi frumoasa! ❤
V.C.F. (Voteaza.Comenteaza.Follow)
Pup!!
-Elly-