Tensiunea dintre noi crește imediat ce pe fața prietenei mele celei mai bune apare un rânjet diabolic și satisfăcut. Simt imediat nevoia să mă dau jos de pe blatul pe care sunt urcată și să fug undeva la mama dracului, departe de privirea ei ciudată și de strânsoarea brațelor lui Harry în jurul taliei mele. Încerc să mă dau la o parte, dar își pune palma pe coapsa mea și mă privește serios, de parcă vrea să mă facă să înțeleg că nu am voie să plec.
— Ce faceți voi doi aici? întreabă pe un ton provocator și se oprește, apăsând strategic cu tocurile pe suprafața din ciment de pe jos.
— Căutăm pahare, îi răspunde Harry pe cel mai normal ton posibil, dar nu se mișcă dintre picioarele mele și nici nu își mută privirea de pe a mea.
Ambele lui palme stau liniștite pe coapsele mele, iar cu degetul mare îmi mângâie pielea pe sub rupturile de la blugi. Înghit în sec și prefer să mă uit în direcția lui Molly decât să fiu atentă la ochii lui Harry care parcă mă devorează.
E clar că băuse ceva mai mult—se vede în ochii lui tulburi—și asta îl face să pară mai greu de citit decât de obicei. Molly se oprește lângă noi și ne studiază, iar după felul în care Harry îmi strânge coapsele între palme îmi dau seama că e nerăbdător ca ea să plece și să ne lase să continuăm ce începusem.
— Da, observ. Are Ariss pahare în gură și nu știu eu? Văd că le-ai căutat de zor cu limba aia a ta, replică ea isteață și își pune brațul pe umărul lui.
— Încă nu le-am găsit, dar aș prelungi căutările dacă n-ai mai fi tu aici, îi zâmbește ironic, făcându-mă să-mi mușc buzele de teamă că aș începe să râd.
— Nici nu mai am de gând să stau, nu-ți face griji. Eu chiar am crezut că încă mai căutați pahare și ați murit căutându-le. În fine, sunt chiar aici.
Apucă setul de pahare de pe blat, așezat chiar lângă locul unde eram eu urcată. A zâmbit în colțul gurii și ne-a făcut cu ochiul, înainte să se întoarcă cu spatele și să plece. Abia când e aproape de ușă îmi dau seama că eu aș fi vrut să plec odată cu ea, pentru că imediat ce rămânem singuri, Harry se apleacă să mă sărute din nou.
— Stop, spun hotărâtă, începând să mă simt vinovată.
— Glumești, nu? se apropie de buzele mele. Știu că vrei să mă săruți, la fel de mult pe cât vreau și eu.
— Asta nu ar trebui să se întâmple.
Dacă m-aș uita în ochii lui, aș simți imediat nevoia să îl sărut. Faptul că mă văd în locul ăsta, cu el între picioarele mele și atât de dornic să mă sărute până ne sufocăm, mă face să realizez că deja am acceptat mult prea multe și am lăsat să par mult prea vulnerabilă în fața lui.
— Haide, Ariss, să fim serioși. Până să apară Molly aici m-ai fi sărutat până dimineață. Acum ce te oprește?
— Faptul că mi-am dat seama că e greșit. De ce ar trebui noi doi să ne sărutăm? întreb pe un ton neutru, încercând să-i demonstrez că nu sunt interesată.
— De ce nu? Ne distrăm și noi puțin, e amuzant, răspunde nonșalant și ridică din umeri, de parcă pentru el e normal să spună asta.
— Ești nesimțit.
Îl împing dintre picioarele mele și mă dau jos, trosnindu-mi degetele în momentul în care ating cimentul. Sunt cu spatele la Harry când îl aud că înjură în șoaptă și apoi oftează din cauza încăpățânării mele, urmând să se apropie de mine și să mă sărute rapid pe umăr.
— Știu că mă vrei și tu la fel de mult cât te vreau și eu, îmi spune la ureche, asigurându-se că o face în cel mai suav mod.
— Eu vreau doar să mă lași în pace, Harry. Tabăra asta e mult prea importantă pentru mine ca să te las să îmi pierzi timpul.
Vrea să se mai contrazică cu mine, dar atunci telefonul lui scoate un sunet ca și cum ar fi primit un mesaj. Îl scoate rapid, făcând puțină lumină în încăperea complet întunecată. Aproape imediat îl blochează și îl bagă în buzunar, însă înainte ca lumina să dispară, îi observ expresia sictirită.
— Era Maggie? îmi dau ochii peste cap, profitând de faptul că nu mă poate vedea.
— Mda. Vrea să ne vedem, dar eu nu am chef de ea.
Nu îi mai răspund, ci doar stau pe gânduri câteva secunde în care mă decid că ar fi cazul să plec. Pornesc spre ieșire cu hotărâre în fiecare pas, dar mă opresc când Harry mă strigă pe nume și mă prinde de mână. Mă aștept la o scenă stupidă în care mă ia prin surprindere și mă săruta, dar rămân uimită când doar îmi dă drumul la mână și rămâne nemișcat în fața mea. Îl văd vag, dar știu că e acolo.
— Vrei să mergi cu mine la lac? întreabă nesigur. O să mă caute și chiar nu am chef de ea, iar lacul e unul dintre locurile în care chiar nu m-ar căuta acum.
— Harry, spun serioasă, pe un ton de avertizare.
— Jur că nu te ating în niciun fel dacă nu mă lași. Nici nu te sărut, dacă nu ești de acord cu asta. Dar hai cu mine, nu vreau să merg singur și cu tine chiar mă simt bine.
— Și ar trebui să am încredere în tine că te vei ține de cuvânt? îl provoc, punându-mi mâinile în sân.
— Sunt un om de cuvânt, Ris. Dacă am spus că nu te sărut, n-am s-o fac. Bineînțeles, doar în cazul în care nu mă lași.
Mă uit la felul în care gesticulează prin întuneric și cedez, sperând că dacă a spus că se ține de cuvânt, așa va face. Nu știu câtă încredere ar trebui să am eu în Harry, având în vedere că m-a dezamăgit de multe ori până acum, dar mă gândesc totuși că și-a dat seama că nu sunt dispusă să îmi fac de cap în niciun fel cu el, cu atât mai puțin să-i permit să îmi strice dispoziția cu comportamentul lui.
— Bine. Dar trebuie mai întâi să mergi cu mine să mă schimb, n-am cum să merg cu tocurile astea prin pădure.
— Dar pot să mă uit la tine când te schimbi? rânjește și se apropie din nou de mine, dar am grijă să fac un pas sau doi în spate.
— Eu și corpul meu vom rămâne doar un mister pentru tine, domnule Styles, îi răspund pe un ton amuzat, dar în același timp serios.
— Nu mă provoca, frumoaso.
Ieșim din clădire, privind în stânga și în dreapta după cineva care ar putea să ne vadă și să vină după noi. Când realizăm că majoritatea întrecuseră măsura cu băutura și ne ignoră oricum, începem să alergăm către cabana mea, unde intrăm ca niște infractori și aprindem lumina.
— O să mă schimb în baie, poți aștepta aici.
Îl las să mă aștepte pe unul dintre paturi, iar eu intru în baie și scap de hainele incomode pe care le-am purtat până acum. Mă schimb într-o pereche de blugi scurți, un tricou și un cardigan pe deasupra.
Când mă întors în cameră, încălț o pereche de teniși, ignorându-l pe Harry care privește lung spre picioarele mele goale.
— Crezi că o să se întoarcă repede antrenoarele? încerc să schimb subiectul pentru a-l face să-și ducă privirea altundeva.
— Nu știu, dar probabil petrecerea o să se încheie în curând.
Ieșim din cabana mea cu la fel de multă atenție ca atunci când am intrat și pornim încet printre crengile aplecate ale copacilor din pădurea ce face trecerea dintre tabără și lac. Harry rămâne tăcut tot drumul, până ajungem dincolo de pădure și pășim pe nisip.
— E o seară neobișnuit de caldă, îi spun când ne așezăm pe nisip și îmi dau cardiganul jos.
— Ar merge și o bălăceală, mă privește șiret, apoi se apropie de locul unde m-am așezat eu.
— E totul așa de greu cu tine, Ris. Uneori, mă sperie chestia asta, vorbește abia după minute în șir de tăcere, timp în care am admirat lacul și cerul întunecat.
Se face brusc liniște dincolo de pădure și atunci îmi dau seama că petrecerea mea e încheiată. Privesc la ceas, e trecut de ora douăsprezece, așadar ziua mea specială a luat sfârșit.
— Nu-mi place să mă dezvălui orișicui, mă face să mă simt vulnerabilă.
— Ai ceva de ascuns? rânjește, apropiindu-se din nou de mine, mai periculos decât ultima dată. E cumva o altă Ariss sub tot învelișul ăsta de sarcasm și respingere?
E mai aproape decât ar trebui să-l las să fie, dar nu mă mișc nici eu. Încă mai sper că își va ține promisiunea și nu mă va săruta fără voia mea, deși îmi dau și eu seama că nu e vorba despre oricine, ci despre Harry Styles, care în seara asta a găsit oportunitatea de a trece puțin de „învelișul" meu de sarcasm și respingere, iar acum ar face orice să mai treacă o dată.
— Ariss e tot Ariss și pe interior și pe exterior, îi spun înțepată, păstrându-mi duritatea în fața lui, care e mai aproape de fața mea decât anterior.
— Mor de curiozitate să mă conving.
Palmele lui se presat de umerii mei și mă împinge ușor, până ajung cu spatele presat de nisipul cald. Se strecoară între picioarele mele, păstrându-și în tot timpul ăsta fața la doi centimetri de a mea.
— Ești caldă și miroși frumos.
Își lipește buzele de gâtul meu și mă sărută acolo, cu toată pasiunea pe care cred că o are în corpul lui. Limba lui trece lent peste pielea mea și mă mușcă, făcându-mă să-mi strâng ochii și să-mi prind între dinți buza de jos care începuse să-mi tremure. După felul în care îmi sărută gâtul, îmi dau seama că tânjește să facă același lucru cu gura mea, dar sunt încă destul de mândră ca să îl las.
Încep să îmi doresc să îl sărut tot mai mult și nu găsesc nicio soluție prin care să mă calmez și să îmi revin din transa stupidă în care am intrat. Problema aici e că el chiar știe ce-mi face și se folosește de trucul ăsta.
Când s-a oprit din ce făcea, fața lui era deasupra mea la o distanță potrivită. Părul îi atârnă puțin în părți, iar buzele lui sunt ușor întredeschise și umflate. Între fețele noastre simt brusc un câmp magnetic și o forță inexplicabilă de atragere, căreia, dintr-o dată, nu mă mai pot opune.
Se apropie câte puțin, timp în care cere aprobarea în ochii mei. Știe foarte bine că nu mă mai opun de câteva minute bune, dar are totuși nesiguranța că poate îl voi îndepărta. Nu spun nimic nici când aproape îmi atinge buzele, nici când amândoi deschidem simultan gurile și ne sărutăm scurt.
Se ridică câțiva centimetri din nou, apoi se apropie înapoi și ne sărutăm iar, de data asta cu adevărat, lung și pasional, punând la mijloc tot aerul și toată puterea care mai există în noi. Îmi mușcă încet buzele și își streacoară limba caldă în gura mea, îmi prinde părul în pumn și trage ușor de el până îngădui să-i mormăi numele, de parcă îi cer să continue.
— Tremuri, șoptește sufocat și îmi prinde coapsele între palme, făcându-mă să-mi încolăcesc picioarele în jurul taliei sale.
Nu răspund la afirmația lui și îl las să mă sărute din nou, de data asta cu și mai multă convingere.
Coboară cu săruturile pe linia maxilarului, pe gât, pe piept și pe umeri. La final, are grijă să-și lase amprenta pe gâtul meu cu o mușcătură mică.
— M-ai lăsat să te sărut, zâmbește instantaneu, mândru.
Privesc furioasă în altă direcție, pentru că obrajii mei ard și îmi imaginez doar că sunt o proastă pentru felul în care l-am lăsat să mă sărute.
— Nu te rușina, mi-a plăcut la fel de mult pe cât ți-a plăcut și ție.
— Adică deloc? mă întorc spre el și zâmbesc ironică, făcându-l să râdă și să ofteze exasperat de comportamentul meu.
— Hai în apă.
— Harry, nu, nu vreau să mă ud! încep să țip, dar e prea târziu pentru că deja mă trage spre apa mai adâncă. Te omor!
El începe să râdă și mă trage la fund, unde nu îmi dă nicio secundă de repaus înainte să mă sărute din nou. Când reușesc până la urmă să ies de sub apă, îl împing jucăușă și scot limba la el.
— Ești adorabilă, zâmbește sincer, aranjându-mi părul ud.
— Mulțumesc pentru hainele ude. Plec la cabană, să știi.
— Nu pleci nicăieri.
Ne sărutăm din nou, și din nou, și din nou, până când rămân fără aer și trebuie să luăm o pauză. Suntem uzi fleașcă amândoi, apa începe să se răcorească și să devină neplăcută, așa că ieșim amândoi, cărând o cantitate considerabilă de apă după noi, care se scurge din haine.
— Nu pot să stau așa, sunt prea udă, îi spun serioasă.
— Chiar așa de bine te-am sărutat? arcuiește șiret o sprânceană.
Îi dau un ghiont și îi scot limba, pornind hotărâtă spre pădure. Harry merge în urma mea și îmi ia cardiganul abandonat pe nisip, punându-mi-l pe umeri, de parcă asta ar face ca apa să dispară din hainele mele.
— Mă duc eu să îți aduc de la cabană ceva și apoi mai stăm aici, nu vrei?
— Harry, trebuie să-mi văd și prietenele care au stat să strângă haosul ăla de la petrecere. Și-așa mă simt prost că le-am abandonat în mijlocul petrecerii de ziua mea. Trebuie să mă asigur că totul e OK.
— Verific eu, Ris, serios. Nu vreau să mergem acum să dormim, am strica absolut toată distracția.
— Exagerezi deja, Harry.
— Exagerez? mă oprește și se așază în fața mea. Cu ce dracu' exagerez?
— Cu prostia asta dintre noi. Trebuia să fie un sărut și atât. O greșeală.
Mă privește disprețuitor și nervos, apoi se întoarce cu spatele la mine și începe să meargă furios spre pădure. La un moment dat se oprește în loc, întoarce capul spre mine și se descarcă de nervi:
— Ai dreptate. Nu știu ce dracu' a fost în capul meu. De ce aș săruta-o pe Ariss? Tot eu exagerez, că doar e o greșeală! La dracu' cu greșelile din tabăra asta, m-am săturat de ele!
Dispare în pădure înainte să mă enervez, dar aștept câteva minute înainte să pornesc și eu spre cabană, unde le găsesc pe prietenele mele dormind, întrucât afară nu mai e nicio urmă de petrecere.
Adorm încă nervoasă.
* * *
Când mă trezesc, sunt complet extenuată. În difuzoare strigă Moris și ne anunță că avem două antrenamente serioase astăzi ca pregătire pentru competiția de sâmbătă și că dacă nu suntem în sala de mese în treizeci de minute, facem treabă la cantină drept pedeapsă.
Molly deja o înjură în zece limbi pe femeia care ne strică fiecare dimineață de aproape o lună de zile, dar se ridică din pat până la urmă, și la fel și restul, pentru că nu are niciuna chef să spele vase și podele toată ziua.
Intru prima în baie și îmi văd hainele ude din vârful coșului de rufe murdare care îmi aduc aminte de seara trecută în care am fost la lac cu Harry.
După ce am ies de la duș și îmi usuc jumătate din păr în cel mai rapid mod posibil, mă îmbrac cu o pereche de colanți negri pentru antrenament și un maiou albastru închis.
— Hei, fetelor, voiam să vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut ieri pentru mine. Petrecerea a fost minunată și chiar m-am distrat, spun cu jumătate de zâmbet, apoi le îmbrățișez pe toate. Mai ales la final, când ați făcut curățenia aia perfectă, am rămas șocată când m-am întors.
— Chiar așa, că mi-am amintit, intervine Melissa îngândurată. Unde naiba ai dispărut dintr-o dată la final? Te-am căutat de m-au luat toate transpirațiile ca să bem și noi ceva.
Deschid gura să spun unde am fost, dar am uitat că lor nu le-am povestit despre Harry, așa că îmi înghit cuvintele și caut ajutor în ochii lui Molly, care rânjește pe sub mustață pentru că își imaginează că nu am putut să fiu decât cu Harry pe undeva.
— Adevărul e că Ris a avut o întâlnire, recunoaște ea, iar eu casc ochii și simt o dorință groaznică să o pocnesc.
— Molly! ripostez, roșie la față și pe un ton subțire, care îmi demască vinovăția.
— Cu cine naiba? strigă Aria.
— Molly visează. Nu am avut nicio întâlnire.
— Nu visez, fetelor. Ariss chiar a fost la o întâlnire, dar nu o să vă spun cu cine.
— Ei na, Molly, sunt trei băieți în tabăra asta, putem ghici și noi, se strâmbă Aria. Eu cred că e Sean.
— Nu e Sean, ar putea fi Elliot, o contrazice Heather, de parcă e sigură că are dreptate.
— Și eu cred că e Elliot, am văzut că-i cam face ochi dulci nebunul, o aprobă sora ei geamănă, iar eu nu mă pot abține să nu mă amuz.
Sunt așa de oarbe și iau în calcul doar detaliile evidente la prima vedere.
— Harry sigur n-are cum să fie, comentează Melissa sigură pe ea. E prea arogant și ciudat și nu cred că e genul lui Ariss.
— Dar ar putea fi Sean! repetă Aria. Arată bine și pare un băiat ca lumea. Nu vă mai grăbiți să trageți concluzii.
— Sunt de acord cu Aria, se trezește Deborah să o aprobe. Uneori poate să fie chiar cine nu te aștepți să fie, iar Sean e mult mai probabil decât Elliot.
— Oh, mai tăceți! le spun tuturor și îmi dau ochii peste cap. Oricum, a fost o greșeală și nu se va mai repeta.
Molly observă privirea mea pierdută și îmi face semn că trebuie să discutăm, dar o ignor pe cât de bine pot până intrăm în cantină.
Simt o senzație de arsură în stomac la gândul că aș putea să dau ochii cu Harry, dar norocul meu e că nu se află acolo. În schimb, fac contact vizual cu Maggie, care tocmai încheie o discuție cu Moris. Directoarea se uită la mine serioasă și atunci îmi dau seama că scorpia a făcut exact ce speram eu că nu ar face.
— Fetelor, cred că o să avem probleme.
— Nenorocita, mormăie Molly și e gata să sară la gâtul ei, dar o prind eu de mână.
— Calmează-te, mai întâi să aflăm ce știe Moris mai exact.
Când directoarea ne face semn să venim până la ea, simt că tot sângele îmi îngheață în vene, dar trebuie să par nonșalantă și relaxată, așa că ne apropiem toate de ea, emanând degajare. Când suntem exact în fața ei, lângă masa juraților, unde doar Sean e prezent, îmi piere tot curajul.
— Bună, fetelor. Aveți parte de o dimineață frumoasă? Sau sunteți obosite după petrecăreală? ne zâmbește cunoscătoare și cu o urmă de rânjet malefic.
— Noi nu...
— Nu e loc de scuze, Ariss. Ce ați făcut voi e chiar lipsit de respect. Știu că a fost ziua ta și meritai toate felicitările din lume, dar ce ați făcut voi aseară nu încăpea în discuție. Dacă voiai o petrecere, de ce nu ai vorbit cu mine? Aș fi fost dispusă să accept o mică destrăbălare.
— Îmi pare rău, eu...
— Să știți că a fost ideea mea și eu am organizat totul.
Toate, inclusiv Moris, ne întoarcem spre persoana care a vorbit și rămânem cu gurile căscate. Șocul e imens, mai ales că e ultima persoană care ar putea lua toată vina asupra lui.
— Ce-i prostia asta, domnule Mitchell? se înfurie Moris. Cum adică tu ai organizat nebunia aia de aseară?
— Îmi cer mii de scuze, doamnă, dar mi s-a părut un gest foarte frumos. Eu și cu Ariss suntem prieteni foarte buni de câțiva ani și am vrut să-i fac o mică surpriză. Nu mă gândeam că se ca ajunge la ceva așa de grandios precum petrecerea de aseară. Îmi asum absolut toată vina.
— Dar știi bine că trebuie să te penalizez, nu-i așa, Sean?
— Sunt extrem de conștient de asta, răspunde hotărât, chiar când mă aștept că va începe să râdă și va spune că face mișto de noi.
— Bine, se pare că măcar mai ai respect. O să discutăm și în particular mai târziu. Voi, fetelor, sunteți libere să plecați nepedepsite, chiar dacă nu sunteți la primele reclamații. Data viitoare veți fi penalizate.
Pentru o secundă sunt încă prea șocată pentru a mă mișca, dar datorită lui Molly îmi revin și plecăm de lângă ei. În timp ce ne căutăm masă, întorc capul spre Sean, care pare smerit în fața lui Moris și pledează vinovat. Ceva e în neregulă la mijloc și asta mă pune serios pe gânduri în legătură cu Sean care a fost dispus să își ia toate bobârnacele lui Moris pentru mine. Nici măcar nu ne cunoaștem!
— V-am spus că e Sean! a exclamat Aria mândră, imediat ce ne-am așezat la masă.
A bătut palma cu Debbie, în timp ce restul fetelor, mai puțin Molly, și-au dat ochii peste cap. Eu nu aveam timp să mă mai amuz, eram confuză și puțin speriată, iar Molly mi-a văzut fața de câine plouat și mi-a dat un ghiont pe sub masă.
— Hei, nu mai fi așa panicată, o să aflăm care-i treaba. Mă duc să-ți iau de mâncare.
* * *
Înainte de primul antrenament primim o pauză de o oră pentru că abia am mâncat. Sunt la fel de abătută ca la început și nu îmi pot lua deloc gândul la ce a făcut Sean, așa că aștept oportunitatea și îl abordez când iese din marea clădire.
— Hei, coordonator Sean!
Se oprește în dreptul ușii și începe să zâmbească.
— Ris, ce încântare.
Acum e acum. De unde încep?
— Uite, amândoi știm că ce i-ai spus lui Moris e o minciună cât tine de mare. Pot să știu de ce m-ai ajutat? Nu că n-aș fi recunoscătoare, Doamne ferește, chiar mi-ai salvat viața.
Sean începe să râdă, făcându-mă să rămân atentă asupra trăsăturilor sale. E un băiat frumos, are părul brunet închis, drept și ușor ciufulit, ochi căprui și o cicatrice mică pe frunte.
Ridică nonșalant din umeri și mă privește serios, cu o ușoară urmă de amuzament într-un zâmbet din colțul gurii.
— Am văzut cine a pârât la Moris și mi s-a părut de prost gust. Și Moris e cam categorică la capitolul minciuni pe la spatele ei și sigur v-ar fi penalizat urât. Mie nu prea are ce să-mi facă grav, în comparație cu ce v-ar fi făcut vouă.
— Apreciez enorm că m-ai scăpat din ghearele ei, chiar nu știu ce mi-ar fi făcut. Nu știu cum aș putea să te răsplătesc...
— E OK, Ris, nu trebuie să mă răsplătești în niciun fel. Am făcut asta pentru că așa am simțit că ar fi corect din partea mea, zâmbește dulce și mă bate pe umăr. Am puțină treabă acum, ne mai vedem pe aici.
— Bine, mersi mult de tot, repet recunoscătoare pentru ultima dată și îl urmăresc cum pleacă.
Merg spre cabană, unde s-au dus și prietenele mele, când îl văd pe Harry ieșind din marea clădire, ceea ce e ciudat pentru că el nu a fost la micul dejun. Privirile noastre se intersectează, dar el rămâne indiferent și mă privește simplu, de parcă prea puțin îi pasă că mă vede.
Mă întorc cu spatele la el pentru că fața lui îmi provoacă nervi și intru în cabana mea. Fetele sunt tolănite în pat și vorbesc despre Sean și despre mine ca și cuplu, visând cu ochii deschiși ca niște adolescente ce sunt.
— Sunt chiar drăguți împreună, șuieră Melissa visătoare și aruncă o pernă după mine. Nebuno ce ești, ai ales o partidă bună.
— Terminați-vă că e doar o neînțelegere, mormăi stânjenită și mă așez în patul meu cu o sticlă de suc din frigider.
— Neînțelegere pe dracu', voi doi chiar aveți ceva împreună, mă ciugule Molly și se apleacă peste patul ei de sus ca să bată palma cu mine. Intră în joc, dacă nu vrei să intre la bănuieli cu Harry.
— În fine. Nu e nimic serios.
— Dar ar putea să fie, mă corectează Bo. Mie mi se pare că e bun rău de tot, ai fi chiar proastă să nu te bagi ca lumea pe el.
— Îți dai seama ce rahat ar ieși dacă ar afla directoarea că te întâlnești cu un coordontor? Ar face spume și v-ar da afară pe amândoi, mă avertizează Heather, de parcă eu nu știu asta mult prea bine.
— Are totul sub control, răspunde Molly pentru mine. Nu-i așa, Ariss?
Am de nu mai pot.
— Mda, așa e.
* * *
Tocmai ieșeam de la duș, când Molly îmi spune că mă caută cineva afară. Inițial, o rog să îmi spună dacă e Harry, ca să știu să nu ies, dar îmi mărturisește cu un zâmbet nonșalant că nu este vorba despre el, ci de cineva și mai tare.
Mă schimb într-o pereche de blugi scurți albaștri, un maiou alb și mă încalț cu șlapi. Las părul desprins și ies curioasă la ușă să văd cine vrea să vorbească cu mine, sperând în același timp că nu e vreo surpriză neplăcută.
— Hei... Sean? mă opresc confuză în cadru și trag după mine.
— Bună, Ris. Ce faci? Scuze, în primul rând, dacă te deranjez, dar Molly mi-a spus că nu e nicio problemă.
— Sigur că asta a spus, mormăi printre dinți, stânjenită. Nu deranjezi, e OK. Abia am ieșit din duș, antrenamentul de seară m-a obosit. Tu ce faci?
— Tocmai m-am întors de la o „ședință" cu Moris, mare plictiseală, dar am scăpat doar cu o mustrare pentru că n-are cu ce să mă pedepsească, țuguie mândru buzele, ridicându-și bărbia în semn superioritate.
— Mă bucur pentru tine. Și chiar îți sunt recunoscătoare pentru ajutor, dacă nu făceai asta probabil acum îmi făceam bagajele și plecam acasă.
— Așa e, ai avut noroc cu mine, îmi face ștrengărește cu ochiul, de parcă ar flirta cu mine.
— S-ar putea spune și așa.
Zâmbetul care mi se întinde pe buze pare că îmi iese puțin cam prea natural.
Ochii lui strălucesc pentru o secundă, iar zâmbetele noastre dispar, fiind înlocuite de o seriozitate ciudată. Înainte să devină și mai ciudat, Sean își reglează glasul și scoate limba pentru a-și umezi buzele. Eu mă fâstâcesc puțin în loc și privesc în jos la teneșii mei, dar nu vreau să par ignorantă, așa că revin cu atenția asupra lui.
— Um, motivul pentru care ești aici? am curajul să-l întreb, eventual, iar el rămâne uimit, ca și cum abia acum ar realiza că a uitat de ce a venit.
— Oh, așa e. Ideea e că am venit să te întreb dacă vrei să mergem să ne plimbăm pe lângă lac puțin. Abia apune soarele, e cald, nu știu... Înțelegi tu, se bâlbâie și tușește, evitând contactul vizual direct.
Îmi vine să râd puțin la gândul că noi până azi abia știam de existența fiecăruia și ne ignoram complet, iar dintr-o dată, într-o singură zi, mă salvează de la eliminarea din concurs și mă invită la plimbare.
— Ar fi o plăcere, sincer, dar le-am promis prietenelor mele că merg cu ele, refuz cu o urmă de dezamăgire în glas, iar el a deschide gura să răspundă, însă e oprit de Molly care sare de după ușa cabanei precum o persoană care ar fi stat și ar fi ascultat discuția noastră.
— Ce prietene? Nu, chiar nu, noi ne descurcăm și fără tine, Ris. Tu du-te cu Sean, mă îndeamnă hotărâtă, zâmbindu-mi cu subînțeles.
— Dacă vrei să mergi cu ele..., începe el gesticulând, chiar nu mă supăr, continuă, iar eu dau să spun ceva, dar sunt întreruptă tot de cea mai bună prietenă a mea.
— Nu vrea să meargă cu noi. Chiar nu vrea. Și îți acceptă bucuroasă invitația. Distrați-vă! Pa, Ris, mă repezește una-două și îmi trântește ușa în față.
Aud imediat cum învârte cheia în broască, semn că a încuiat ușa după ea, apoi râsetele fetelor de pe partea cealaltă a ei. Mă uit la Sean de parcă tocmai prietenele mele au dat dovadă de imaturitate pură, dar pe el nu pare să-l deranjeze.
— OK, de ce nu? Hai să mergem!
— Credeam că o să mă refuzi.
— De ce să te refuz? Aș fi refuzat o persoană pe care o disprețuiesc, și la tine nu e cazul.
— Nu mă disprețuiești pentru că nu mă cunoști, afirmă cu o sprânceană ridicată, iar eu am încep să râd și îl lovesc cu o creangă căreia îi dau intenționat drumul după ce trec de ea.
— Am destul timp toată vara să te disprețuiesc, îi pun în vedere și îl privesc scurt în timp ce merg.
— Sau ai putea să ai o părere bună despre mine, de ce neapărat să mă disprețuiești?
— Sunt o persoană incapabilă social, aș putea să te disprețuiesc chiar și fără să meriți, recunosc îndrăzneață și mă opresc puțin în fața lui.
El nu spune nimic, ci doar se așază față în față și continuă să zâmbească, de parcă e ceva greșit la mine. Își înclină capul într-o parte și îmi dă o șuviță de păr lung după ureche, apoi îmi mângâie obrazul cu degetul mare și oftează.
— Ce e? întreb în șoaptă.
— Ai o frunză aici, murmură, scoțând o frunzuliță din părul meu. Erai chiar drăguță cu ea acolo.
— Hm, sunt drăguță oricum, punctez pe un ton de copil răsfățat și continui să merg și să împing crengile din fața mea.
Când ieșim complet din pădure, deschid gura să-i spun lui Sean unde am putea să ne așezăm, dar o închid la loc când surprind scena ce se derulează pe nisip, la vreo zece metri de noi.
— Ăia nu sunt...
— Ba da, răspund șocată, înainte să mă întrebe.
Maggie și Harry sunt pe plajă, aproape de lac și fac sex pe nisip, inconștienți de faptul că cineva îi privește. Mă uit scârbită la Sean, care îi studiază încruntat, dar eu am simt nevoia să mă întorc cu spatele pentru a nu vomita.