Clapele pianului surd dansau,
în fereastră fulgerele trecutului loveau,
iar scrisoarea visului tău ardea
în oglinda din coșmarul meu,
în jurul ochilor vineți se adunau
ridurile reproșurilor ce îmi înțepau
acul cravatei tale în spiritul crăpat.
Am așezat într-o altă barcă
speranțele otrăvite din dulap,
crezând că furtuna de cuvinte
nu va spulbera scândura
umărului meu din fier zdrobit,
pe care îți așezi adesea
răsuflarea obosită de gânduri,
dar părul meu s-a despletit
în degetele tale de schelet
și am înțeles că masca
este purtată la un bal defect.