Ariplie transparente cusute
din pânză de păianjen,
mimau libertatea libelulei,
care își frângea zborul
în cercul de nămol,
al bălților de cuvinte
născute din vise ofilite.
Zâna cu bagheta din fier topit
se lovea de muntele gunoaielor,
care făceau un ocol către luna
prăjită în lumina vrăjită
a stelelor veninoase.
Repetiția de melodie neagră,
tocea pantoful stâng
din piciorul norocului
și costumul îmbrăcat de viață,
cerea să fie un tango
pe ringul infernului.