Am deschis cutia Pandorei
și visele mi-au fost călcate
de trenul vieții, tărâte în haos,
lăsate să bea numai sclipici
de pe tăișul unui cuțit mort.
Am căsătorit trândăvia mea
din sticlă măcinată,
cu trufia ta de lut crăpat,
la final dezastrul s-a împerecheat
cu firele de păr încâlcite.
Se încolăcește în jurul șarpelui
gâtul larg al copacului și frunzele
repetă cântecul lui Hades,
când Zeus fulgeră sprânceana cerului
și trimite gândurile prăjite în uleiul,
cu miros de ceapă degerată
către pământul ce zâmbește.
Caut în mine deschiderea
din stelele închise.
Vino, îmbrățișează-mă păpușă de paie,
scăpă-mi trupul de frânghia
ce îmi leagă sufletul!