La media este noul nostru personaj. Ce parere aveti?
Deși încă o îneca plânsul, blonda întoarse cu mândrie fața spre soțul ei. Se aștepta să-l vadă palid, măcinat de durere, însă chipul lui nu trăda decât furia ce-i clocotea în interior.
Stătea acolo, sfidător, cu o sprânceană ridicată, așteptând încă un răspuns.
- Cum? Cum m-ai văzut, Elizabeth?
- Te-am văzut călare pe cățeaua aia în călduri, Hunter! Răspunse, într-un final, pufnind din nou în plâns. Nu crezuse că o să-i fie atât de greu să spună asta cu voce tare.
Pupilele bărbatului se măriră instant. La asta nu se așteptase. Nu știa cum să reacționeze, acum că secretul lui fusese dat în vileag... Pentru un motiv sau altul, crezuse că măcar de data aceasta o să scape nepedepsit.
- Cu Teri? Întrebă, ca un prost neștiind ce altceva să-i spună.
- Au fost mai multe? Replică, îngrozită.
- Nu! Liz... Ascultă! S-a întâmplat o singură dată...
- De ce, Hunter? Spune-mi! Mi-am petrecut fiecare secundă, din momentul acela, întrebându-mă de ce!
Brunetul oftă zgomotos. Voia să-i spună că a făcut-o din furie, din neputință, însă aceste două scuze erau prea infantile pentru a fi spuse cu voce tare. Tot ce mai voia acum era să nu se îndoiască de iubirea lui. Pentru că da, în ciuda tuturor lucrurilor, el încă o iubea nebunește.
- Nu am un motiv logic pentru asta... Nu știu de ce am făcut-o...
- Vreau divorțul... Repetă hotărâtă, ridicându-se în șezut.
- Nu! O prinse el de braț. Cum să-mi ceri divorțul pentru un sărut? Îți jur, că nu s-a întâmplat nimic mai mult între noi!
Liz îl privi uimită. Când avea să înceteze odată cu minciunile acelea? Nu își dădea seama cât de mult o rănea?
- Ce sărut, imbecilule? Te-am văzut făcând sex! Stăteai cu ușa crăcănată, cu târfa crăcănată ,la noi în casă, la noi în pat! Încă îmi vine să vomit când îmi amintesc ce am văzut în ziua aia! Am crezut că pot să te iert, pentru Heath, pentru Max, pentru noi... Dar... De fiecare dată când te apropii de mine îmi vine să-ți rup în două membrul acela de care ești atât de mândru!
- Ce tot zici acolo?! Țipă la rândul lui, revenindu-și din șoc. Nu te-am înșelat cu niciuna!
- Te-am văzut! Nu înțelegi? Te-am văzut! În ziua aia în care m-am întors mai devreme! Te-am văzut cu aia! Repetă ea, pentru a mia oară, încercând să se elibereze de furie, însă cu cât insista mai mult, cu atât se enerva mai tare.
- Elizabeth! Se răsti el, încercând să-i oprească turuiala. Recunosc! M-am sărutat cu ea. O dată. O singură dată, m-am sărutat cu ea! La noi în casă, la noi în pat, cum spui tu... Dar nu, nu m-am culcat cu ea! Spuse sacadat, accentuând fiecare cuvânt în parte.
- Nu te-a văzut altcineva, Hunter! Te-am văzut eu, cu ochii mei!
- Nu ai cum să vezi ceva ce nu s-a întâmplat, Elizabeth! Sunt uimit cum stai aici și mă minți în față cu atâta convingere!
- Trădător mincinos! Recunoaște, lua-te-ar naiba! Recunoaște, măcar în ultimul ceas!
- Dacă m-ai văzut făcând sex cu altcineva de ce nu ai intrat peste noi? Îmi spui tu mie că ai văzut o astfel de scenă și nu te-ai gândit să faci ceva să ne oprești?! Nu ai nicio logică! Spune-mi adevărul, Elizabeth! De ce vrei cu adevărat să divorțezi de mine? Pentru puștiul ăla?
Elizabeth își duse mâna la gură. Tupeul lui întrecea orice limită. Prima dată avusese impresia că o minte pentru a-și salva căsnicia, însă acum... Nu mai era atât de sigură. Minciuna părea să fi devenit a doua natură pentru el. Reușise, cumva, să o acuze tot pe ea pentru tot.
Era clar, nu mai avea ce să salveze... Se părea că din partea lui, iubirea se dusese de mult... Nu știa de ce mai juca tot teatrul acela! Divorțul era cea mai logică alegere, acum.
- Vrei să divorțezi? Întrebă el, parcă citindu-i gândurile. Divorțează! Dar ia-ți gândul de la Heath și de la Max! Și de la banii mei! Nu am de gând să-ți sponsorizez întâlnirile cu puștiul! Hai, ia-ți catrafusele și cară-te din casa mea! Țipă acesta, învelindu-se într-un cearceaf și ieșind pe ușă ca un vârtej, pentru a se liniști.
Era ferm convins că Liz îi cerea divorțul, nu pentru că ar fi văzut ceva, ci pentru că s-ar fi îndrăgostit de Graham. Se simțea ca un tembel pentru că avusese încredere în ea! Lipsise de acasă două nopți, pentru Dumnezeu! Și el o crezuse, mânat de o vinovăție ce nu trebuia nici măcar să se compare cu a ei.
Știa de ce îl învinovățea pe el pentru tot. Îl voia pe Heath și știa că nicio curte judecătorească nu ar fi dat copilul unei mame adulterine și fără niciun venit. Dar dacă vina avea să fie a lui, putea să-l obțină și pe micuț și o pensie alimentară de toată frumusețea. Să nu mai zicem de o parte substanțială din averea lui.
La naiba! Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât era mai nervos! Intră din nou în dormitor. Avea nevoie de o explicație înainte să-și piardă mințile!
În cameră, tânăra nu-și luase pe ea decât lenjeria. Încă se îneca în plâns și își vărsa nervii pe un cearceaf din care trăgea cu dinții, încercând parcă să-și înăbușe țipetele.
- Sunt curios, toți anii noștri de căsnicie ai jucat la două capete? Ce s-a întâmplat acum? Te-am prins eu? Sau nu mai acceptă ăla să dormi lângă mine? De asta mă refuzai în fiecare noapte, Elizabeth?
- Încetează! Încetează! Tu ești trădătorul aici, nu eu! Da, am vrut să te înșel! Am vrut să-ți plătesc cu aceeași monedă, dar n-am putut! Eu te iubesc prea mult ca să fac asta!
- Nu îmi mai zice că mă iubești! Țipă el, luând-o pe sus și împingând-o cu forță în perete, de parcă ar fi vrut să treacă cu ea prin acesta. Dacă m-ai fi iubit, nu m-ai fi înșelat. Auzi ce-mi spune!
- Nu te-am înșelat!
- Și atunci unde ai fost?
- Aseară, da, am fost la Graham, dar nu s-a întâmplat nimic...
- Nu aseară! Că din momentul în care am primit cercelul tău, era clar pentru toată lumea unde ai fost aseară. În prima noapte în care ne-am certat, unde ai fost?
- La un hotel!
- Mincinoaso! Crezi că nu am căutat fiecare hotel în parte, ca un disperat? Nu erai înregistrată niciunde!
Tânăra se încruntă. Deschise gura să spună ceva, dar apoi o închise la loc.
- Deci?!
- Nu mai pot să mă cert... Vreau doar să-mi iau copilul și să plec...
- Cum să las copilul pe mâna ta, Lizzie? Uiți că acum câteva zile mi-ai incendiat camera? Cum aș putea să îmi las copilul pe mâna cuiva atât de neîndemânatic ca tine?
Era incredibil! Totul părea să se întoarcă împotriva ei!
- Camera a fost incendiată intenționat! Se dădu ea de gol. Doar nu voiai să dorm în același pat în care te distrai tu cu „Ochi de broască"!
Hunter rămase fără glas. Nici la asta nu se așteptase. Îi dăduse foc la casă intenționat? Ce fel de om făcea asta? Cât de dereglată era?! Jura, nici măcar nu o mai recunoștea.
Apoi îi căzu fisa. Închise ochii și-și aminti: felul în care rămăsese dezbrăcată în fața angajaților, faptul că Heath îi tot repeta că „tati a pupat fetița", ciclul ei care nu ținuse mai mult de o zi... Toate acelea fuseseră încercări de-ale ei! Și câte altele or fi fost și el ca un prost desăvârșit nu le recunoscuse...
- Nu... Zâmbi el, dând din cap frenetic. Tu nu meriți niciun divorț! Te învăț eu să mă mai iei de prost! Hai! Zise, trăgând-o de mână cu putere.
- Unde? Nu! Răspunse, proptindu-și picioarele în podea și căzând din nou pe pat.
Se luptă, încercând să se împotrivească. Nu voia să plece nicăieri fără Heath. Mai făcuse o dată greșeala aceea și aproape că înnebunise. De data aceasta, doar moartă se mai separa de copil!
De partea cealaltă, lui Hunter îi cam pierise cheful de joaca. Nu prea înțelegea ce încerca soția lui să facă. Cu siguranță forța ei nu se compara cu a lui și avea să-i amintească asta. Îi prinse încheieturile deasupra capului cu o mână, iar cu cealaltă îi prinse maxilarul și o obligă să îl privească. Blonda încercă, instinctiv, să îl lovească în vintre înainte să apuce să-i spună ceva. Însă brunetul îi anticipă și de data aceasta mișcările. Îi prinse piciorul între genunchi, strângându-l cu putere.
- Ți-am spus că dacă mai faci ceva de genul acesta îți rup oasele!
Tânăra scrâșni din dinți până în secunda în care durerea îi păru insuportabilă.
- Mă doare, Hunter! Îi zise, iar acestă o eliberă instant. Își dădu ochii peste cap și o luă de mână, ridicând-o brusc.
Îi vârî pe cap prima rochie găsită, care era mai mult, o bluză mai lungă decât o rochie. Își trase pe el o pereche de pantaloni și țipă la Cara să aibă grijă de băiatul lui până se întoarce. Tânăra se înspăimântă. Faptul că vorbise la singular îi arăta că avea de gând să se întoarcă singur.
Intrară amândoi în mașină și porniră în trombă. De cum vehiculul se puse în mișcare, Liz începu să se roage. Nu voia, sub nicio formă să o ducă la blond acasă! Gândul că s-ar putea întâlni cu Graham și cu Teri îi provoca palpitații. Acela nu mai era un triunghi amoros! Era un pătrat în toată regula, ce avea să explodeze dacă toate părțile sale aveau să se întâlnească în același loc!
Femeia răsuflă ușurată când observă că bărbatul o luă pe un alt drum. Dumnezeu știa ce avea el de gând, însă după câte își dădea seama voia să ajungă la cabana din Aspen.
***
- Hunter, ce facem aici? Întrebă ea, într-un final.
- Aici a început totul, aici vreau să se termine. Rosti el, ieșind în mașină. Mai e puțin până dimineață și suntem amândoi epuizați. Intră într-o cameră și vorbim mâine!
Ea îl aprobă din cap, însă nu știu dacă o observase. Până să deschidă ea gura, bărbatul ajunsese și în casă.
Nici nu știa ce să mai creadă. De ce o mințea așa? Era oare atât de cinic? Toate cuvintele lui o făceau acum să se îndoiască de propria-i sănătate mentală. Ura că are efectul acela asupra ei! Ar fi preferat să recunoască și să se despartă amiabil. La naiba! Ar fi trebuit să intre peste ei când avusese ocazia!
Cu pașii tremurânzi, intră în casă. Un sentiment ciudat o inundă din secunda în care puse piciorul în încăpere. Nu mai recunoștea nimic. Totul era refăcut complet. Podelele negre erau acum cenușii, șemineul dur era acum din piatră, iar mobilierul întunecat fusese înlocuit de corpuri albe, ce încă erau acoperite de celofan. Arăta foarte bine, însă îi provoca tristețe. Cu excepția momentului în care Hunter o găsise acolo cu Graham, casa aceea îi amintea de lucruri frumoase. Se pare că brunetul voia să le uite și pe acelea, cum uitase și de relația dintre ei...
Nu știa ce cameră alesese el, așa că tânăra hotărî să se ducă în camera de la parter, cea care îi era cea mai cunoscută, și să încerce să doarmă puțin pentru a-și reîncărca bateriile.
De cum deschise ușa. O imagine, deja familiară, îi sări în ochi: O scenă de dragoste.
Un bărbat, bine făcut, fără cămașă, cu pantalonii în vine, cu o șapcă întoarsă pe cap și cu fața schimonosită de plăcere își făcea treaba în spatele unei femei absolut superbe. Tânăra nu purta nimic altceva decât o pereche de tocuri înalte. Doar păru-i șaten îi acoperea din când în când câte un sân, însă nu suficient. Avea puțină burtică, însă din poziția în care era, în mijlocul încăperii, cu un picior ridicat pe un scaun și ușor aplecată deasupra spătarului, trupul ei părea absolut perfect.
La un moment dat ochii ageri ai tânărului o străfulgerară. Liz realiză că îi privea de ceva timp fără să facă vreun gest. Bărbatul nici nu-i zise nimic, nici nu îi făcu vreun semn, ci continuă totul, nestingherit, privind-o pe blondă în ochi.
Elizabeth nu știa cine era omul acela și de ce făcea dragoste în casa ei, însă privirea aceea o făcu să se rușineze. Se retrase stângaci, urcând scările în grabă.
Chiar înainte să intre într-o cameră, tânăra se buși de pieptul gol al soțului ei.
- Ce ai făcut până acum? Întrebă el, dur, parcă știind deja răspunsul.
- Hunter... Cred că-mi pierd mințile... Răspunse îngrozită, luându-l, în mod ciudat, în brațe.