Vânatul

Capitolul 8

Bărbatul o privi suspicios. Schimbările ei de comportament îi ridicau un mare semn de întrebare. Până acum urlase la el, acuzându-l de nenumărate lucruri, iar acum era în brațele lui, plângând ca un copil.

- Liz! Spuse, apucând-o de umeri și îndepărtând-o ușor de el. Ți-ai pierdut tu mințile sau încerci să mă faci pe mine să mi le pierd?! Ce s-a mai întâmplat de data asta?

- Suntem singuri în casă? Întrebă, încercând să-și controleze tremuratul.

- Ce fel de întrebare e asta? Normal că suntem singuri. De ce? Ai auzit ceva? Se interesă, uitându-se atent în spatele ei.

- Am... intrat peste doi care... făceau sex... În camera de jos...

Râsul răutăcios al lui Hunter umplu încăperea. Elizabeth lăsă capul în jos, înghițind în sec. La ce se aștepta? Probabil că ar fi crezut-o dacă i-ar fi spus că cineva fură din casă, însă așa... Cine intra în casa altuia exclusiv pentru a face sex într-una dintre încăperi? Măcar de erau puști... Dar nu, persoanele pe care le văzuse ea, erau adulți în toată regula.

- Mi se pare mie sau tot intri peste persoane care fac sex, în ultimul timp, Elizabeth?

- Jur că asta am văzut... Zise, cu jumătate de gură.

Știa că e ridicol. Începea să creadă că soțul ei avea dreptate și că ea înnebunea mai tare, cu fiecare zi trecută. Iar asta o speria groaznic!

- Vreau să văd și eu! Replică el, luând-o de mână și coborând scările cu ea.

Intrară amândoi în camera cu pricina, însă, spre dezamăgirea ei, nimeni nu era acolo. Totul era aranjat la dungă și nimic nu ar fi trădat că, acolo, doi inși făcuseră sex, cu câteva minute în urmă.

Hunter avansă puțin, privind atent în jur.

- Spune-mi, Lizzie... Mai sunt aici? Dă-mi niște indicii, nu aș vrea să mă așez pe ei, din greșeală. Mârâi, străfulgerând-o cu privirea.

Dar blonda nu era capabilă să vorbească. Privi în jur și analiză situația. Camera avea o singură ușă, pe care ar fi văzut dacă ieșea cineva. Iar pe geam era imposibil să sară, pentru că mai nou toate ferestrele aveau grilaj.

Se uită cu grijă după mobilă, însă un singur lucru era clar: nu erau decât ei doi în dormitorul acela. Iar ea avea vedenii...

Gândul acela era atât de îngrozitor și de dureros încât corpul îi intră într-un tremurat continuu. Îl privi pe brunet și încercă să-i spună ceva, dar sentimentele acelea contradictorii îi făcuseră interiorul să i se zguduie serios. Înainte să rostească primul cuvânt, Elizabeth își vărsă tot conținutul stomacului pe pantalonii soțului ei.

Își puse mâna la gură și fugi disperată în baie. Se așeză în genunchi în fața toaletei, tremurând și plângând.

Brunetul intră în baie după ea, vizibil îngrijorat. Se aplecă pe vine și o mângâie pe păr. Deja nu mai era de glumă.

- Liz... Ce se întâmplă? Întrebă precaut.

- Jur că i-am văzut! Jur!

- Iubito, nu-i nimeni în casă cu noi... Zise, sigur pe el. Însă nici măcar hotărârea din glasul lui nu o făcea pe Liz să se răzgândească. Femeia repeta în continuu că văzuse totuși pe cineva.

- Hunter... Îngăimă, într-un final, printre suspine. Te implor, zi-mi adevărul! Spune-mi că ai făcut sex cu Teri în ziua aceea! Spune-mi că nu mi-am închipuit totul! Fac ce vrei tu dup'aia, doar spune-mi că nu-mi pierd mințile! Te rog!