Vânatul

Capitolul 12

Dragostea înseamnă să trimiți pe cineva la dracu, dar să stai îngrijorat până te sună să-ți spună că a ajuns cu bine. (Samuel H. Lowe)

Hunter își privi soția cum încerca să nu se lase pradă somnului. Culoarea părea să-i mai fi revenit în obraji, însă pungile de sub ochi erau la fel de întunecate. Buzele-i uscate erau, acum, roz-pal și abia se deosebeau de restul feței. Nu era conectată la nimic. Avea doar o pungă deasupra capului prin care i se administra, intervenos, fluide.

De cum îl văzu, tânăra știu că ceva nu este bine. Stresată, își umezi ușor buzele, încercând să-și recapete calmul. Ce era cu el? Privirea lui o speria! Era exact ca în noaptea aceea de la cabană când îl trezise din coșmar. Avea privirea unei fiare gata de atac...

Doar ochii lui păreau să scoată scântei de furie, în schimb nimic altceva de pe chipul lui nu i-ar fi trădat starea. Nu i se zbătea niciun mușchi și nici nu auzea vreun mârâit, așa cum se întâmpla de obicei când încerca să se calmeze. Ar fi zis că i se pare, însă privirea lui... dacă ar fi putut, ar fi tăiat în carne vie!

- Hunter? Întrebă Elizabeth, ridicându-se în coate.

- Șșșt! Acum răspunzi doar la întrebări! Nu am răbdare să port de conversații de umplutură. Scurt și la obiect. Unde ai fost în noaptea în care ai plecat de acasă?

- Ce ți-a venit? Răspunse cu greutate. La un hotel...

- Da? Nu ai fost la Jason și Kat? Jason așa zice...

- Da?! Oftă ea, aparent surprinsă. Nu... Ce contează, Hunter? De ce vrei să mă mai acuzi de data asta?

- De ce nu recunoști că ai fost la ei?

Blonda înghiți în sec, neștiind ce să-i spună. Totul devenise atât de complicat încât nu mai erau capabili de discuții normale, ca între adulți.

- Bine! Am fost la ei! Acum te simți mai bine? Mă simt rău, n-am chef de prostii d'astea, te rog...

- Dar ai ajuns la ei la ora trei... Unde ai fost până atunci?

- Nu știu! M-am plimbat. Unde vrei să ajungi?

- Vreau să-mi mărturisești cu gura ta că ai fost la David acasă!

- Ce? Tu ești nebun? De ce m-aș duce acolo?

Bărbatul ajunsese la capătul răbdării! Femeia aceea stătea în fața lui și-l mințea fără să clipească. După ce că se comportase ca o nebună și se oferise oricărui bărbat care ridica mâna, mai îndrăznea și să-l mintă. Și cel mai grav era că dacă nu ar fi văzut filmarea, ar fi băgat mâna în foc pentru ea! Oare de cât timp dura toată tărășenia aceea? Oare cu câți îl înșelase în decursul acestor trei ani?

- Te-am văzut cu ochii mei, nenorocito! Răcni, apucând-o de mână și aproape smulgându-i branula din braț.

- Ce ai văzut cu ochii tăi? Ești nebun? De ce m-aș duce tocmai la ăla? Îl urăsc din tot sufletul!

- Te-am văzut cum sâmbătă noapte ai intrat la David în casă și ai stat acolo până la două și ceva! Lasă-mă să ghicesc! Ați jucat șah!

- Nu am făcut așa ceva!

- Te-am văzut!

- Nu am făcut așa ceva...

- Te-am văzut! Sunt capabil să-mi recunosc propria soție!

- Recunosc, el m-a adus cu mașina acasă în noaptea aia, înainte să ne certăm, dar nu m-am întâlnit cu el după!

- El te-a adus cu mașina acasă?!