Levi
🍁
- Ce faci în vacanță? Mergi la unchiul Jacks?
- O să vorbesc cu Ava.
Viktor își dă ochii peste cap exasperat.
- O să vorbești cu Ava! De ce, nu mai ai creier, nu poți să gândești singur?!
- Știu că te șochez, iubitule, dar oamenii care sunt un cuplu își fac planuri împreună.
- Sunteți cel mai insuportabil cuplu pe care-l cunosc.
- Mulțumesc. Și te mai miri că Abberney încă refuză să iasă cu tine!
Viktor trântește buretele de sârmă indignat.
- Abia așteptam să-mi amintești că sunt singurul care nu are o iubită!
O ușă se deschide în spatele nostru, lăsând să intre în subsol un miros delicios de ciocolată și biscuiți.
Știu că e ea numai după felul în care i se aud pașii mărunți pe podeaua de lemn, chiar înainte să-i aud vocea copilăroasă.
- V-am adus fursecuri!
Îmi privesc mâinile pline de funingine și pantalonii murdari, simțindu-mă cât se poate de mizerabil. Nu trebuia să-l ajut pe idiotul ăsta la Cazane. Nu când iubita mea apare aici ca o floare de primăvară, cu hainele ei impecabile și cu cele mai bune fursecuri din lume. Merită o îmbrățișare pe cinste (cel puțin), iar eu sunt murdar ca un porc.
- Splendid! exclamă Viktor, lăsând periile jos. Te iubesc, Ava! Poți să-mi bagi mâncarea direct pe gură, ca să nu mă mai spăl pe mâini?
Ea începe să râdă clătinând din cap.
- Nu mai fii atât de leneș! Dacă vrei să mănânci du-te și spală-te!
- Să nu mâncați tot în lipsa mea! strigă Viktor la noi, țâșnind pe ușă afară. Vin într-o clipă!
Nicio grijă, amice. Am de gând să folosesc timpul într-un mod mai util.
Mă întorc spre ea cu un zâmbet pe care nu-l pot ascunde.
- Arăți superb, prințeso!
Ea se ridică pe vârful degetelor ca să-mi dea un sărut. Buzele ei pline și roz au gust de vanilie, iar mie îmi vine să gem.
Îi simt palmele mici lipindu-se de pieptul meu, și mă dau puțin înapoi.
- Sunt murdar, iubire.
- Nu contează.
Își lipește trupul micuț de al meu, strângându-mă de mușchii spatelui, iar mintea mea zboară cu repeziciune la lucruri chiar mai murdare decât pielea mea.
Ființa asta mă înnebunește.
Mă uit la ea și încerc să-mi pun în funcțiune partea decentă a creierului, dar singurul lucru la care mă pot gândi e faptul că aș vrea s-o văd numai cu șorțul ei roșu, fără nicio haină pe dedesubt. Și cu părul creț despletit sub degetele mele, în timp ce mă strânge de spate și...
Revino-ți, Levilian. Revino-ți. REVINO-ȚI.
Ava se uită în sus cu zâmbetul ei inocent.
- Vrei un fursec? Deschide gura!
Mă supun, ca un Ofițer în devenire ce sunt. Regina mea are dreptul să-mi comande orice.
Ea îmi strecoară un fursec gros și moale printre buze, și de data asta chiar gem.
Zei, Ava, ce-mi faci tu mie!
- Îți place? întreabă cu satisfacție.
- E delicios.
Tu ești delicioasă. Într-o bună zi o să mănânc fursecuri de pe corpul tău gol.
Revino-ți, LEVILIAN!
Nu pot să gândesc așa despre o viitoare regină. Ar trebui să fiu mai respectuos, dar corpul meu refuză să înțeleagă asta.
Mă așez pe o ladă goală din lemn, și ea îmi cuprinde gâtul cu brațele, trecându-și degetele prin părul meu.
Nu mă întrece în înălțime nici măcar când stau jos. Ai putea s-o confunzi cu un copil drăguț, dacă n-ar fi gura ei delicioasă și rea, sau formele ei mici și perfecte.
- Ce facem în vacanță? o întreb în timp ce-mi strecoară un alt fursec în gură.
Ochii ei scânteiază, și știu instinctiv că urmează niște planuri lungi.
- O ajutăm pe Ivy cu musafirii... mergem la ghicitoare, încercăm băuturi, ne dăm pe Observator...
- Lasă-mă să ghicesc, ai făcut o listă?
Ea zâmbește vinovată.
- Da.
E atât de exasperantă cu listele ei și cu planificările amănunțite pe care le face.
- Uneori mă întreb dacă nu cumva respiri planificat.
Mă pleznește peste umăr.
- Nu fii obraznic, Ofițer!
Mă uit la mâna ei albă și fină care contrastează puternic cu pielea mea acoperită de cerneală și de funingine, și mă întreb pentru a mia oară prin ce minune am reușit s-o câștig pe Kavannagh Mountmercy-DeSilva.
- Ți-am spus azi că te iubesc?
- Da. Dar nu strică s-o spui de mai multe ori.
- Te iubesc, prințeso.
Ea mă sărută pe sprânceană și pe tâmplă, inundându-mi simțurile cu mirosul ei proaspăt de portocale și scorțișoară.
- Și eu, Levi! îmi șoptește la ureche.
Tresar aproape speriat.
Nu mi-a spus niciodată asta până acum, de aproape două săptămâni. Întotdeauna când îi spun te iubesc îmi mângâie părul și mă sărută. Ceea ce nu mă deranjează. Nu suport oamenii care fac declarații doar pentru că se simt obligați să răspundă la fel înapoi.
- Ava? întreb confuz.
Ea zâmbește visătoare, presându-și fruntea de a mea.
- Și eu te iubesc, repetă încet. Așa cred. Poate trebuia să mai aștept înainte s-o spun, dar de fiecare dată când te văd simt că tot interiorul meu țipă cuvintele astea.
- Ava!
O ridic în brațe, lăsând baltă fursecurile și grija pentru hainele ei curate, și funinginea de pe pielea mea.
Ea își încolăcește picioarele în jurul taliei mele, atacându-mi gura cu dinții ei albi și ascuțiți.
O sărut ca și cum aș vrea să-i sorb răsuflarea, parfumul, totul. Are gust de vanilie și ciocolată, și limba ei fierbinte îmi aprinde tot corpul.
Mi-e atât de foame de ea încât simt că mă doare. Kavannagh Harlow a devenit drogul meu personal, ființa fără de care nu mai concep să exist.
- Puteți să nu mai fiți atât de scârboși? întreabă Viktor de undeva, aducându-mă brusc la realitate. Pleacă omul să se spele pe mâini și în două secunde săriți unul pe altul ca două capre sălbatice!
Ava izbucnește în râs, alunecând lin din brațele mele.
- Nu-ți vărsa pe noi frustrările personale, Viktor! Nu-i vina mea ca stai pe... uscat... de un an de zile.
Ah, cât ador limba ei mică și răutăcioasă.
- Măcar au mai rămas fursecuri? întreabă el plictisit.
Îi fac semn spre bolul aproape plin.
- De ce n-ai mâncat? întreabă Viktor suspicios. A pus otravă în ele?
Îmi înflorește un rânjet nepoliticos pe față.
Vară-ta e desertul meu, idiotule.
Nu, nu pot să spun asta cu voce tare.
- Trebuie să fug! îmi spune Ava, scuturându-și mâinile de funingine. Mă întâlnesc cu Yusef pentru sarcina din Stagiul Zece. Tu ai fost?
- Îhîm. Ieri.
- Ce ți-a dat de făcut?
- O otravă care imită gustul fructelor de pădure.
Ea oftează obosită.
- Superb. Pun pariu că și mie o să-mi dea ceva greu.
- Suntem cei mai deștepți din detașament, iubire.
- Da, da, periați-vă singuri! rânjește Viktor cu gura plină. Și, prințeso, vezi că ai două urme pe fund!
Ava se răsucește cu o privire mustrătoare.
- Ce mi-ai făcut?
Mă zgâiesc amuzat la amprentele palmelor mele pe dosul pantalonilor ei.
- Ți-am spus că sunt plin de funingine!
- Da, și trebuia să mă ții chiar de fund?
Absolut. Palmele mele se potrivesc perfect fix acolo.
- Poți să-ți pui șorțul invers, îi sugerez bine dispus.
Ea își dezleagă șorțul oftând.
- Normal că o să-l pun. Nu pot să mă prezint la birouri cu semnele astea de bună purtare. Ne vedem după cină?
Mă uit în jos la pielea mea pătată.
- Nu prea cred. O să-mi petrec seara milogindu-mă de Guyevre să scoată cenușa asta din pielea mea.
Ea îmi face cu ochiul în timp ce merge spre ieșire.
- Dacă ești cuminte aș putea să te ajut eu. Cu partea de sus, să ne-nțelegem.
Viktor începe să râdă luând un alt fursec.
- Știam eu. Am știut încă de la nunta lui Aldrich, încă dinainte de nuntă!
Îmi iau periile cu forțe proaspete.
- Ce-ai știut?
- Că te place. Te pomenea prea des. Atâta insista că te urăște încât era clar că ceva nu bate.
Îi fac semn spre bol și spre propria persoană.
- Bagă-mi și mie un fursec pe gură.
El rânjește nesimțit, rupând unul în jumătate.
- Sigur. Momentan e singura chestie de la Ava care o să-ți intre în gură, băiete.
Mă înec brusc și îl pleznesc peste spate cu peria.
- Nu fii impertinent, Lacoste!
- Hai, lasă-mă! Știu foarte bine ce gânduri spurcate îți umblă prin minte.
🍁
Ava
Bat la biroul lui Yusef și aștept răbdătoare în coridor până când primesc permisiunea să intru.
Sper că nu arăt foarte ridicol cu șorțul meu legat peste coapse, dar n-am mai apucat să mă schimb și... trebuia să mă gândesc mai bine înainte să sar în brațele lui Levi care lustruiește cazane alături de Viktor, ca un prieten bun.
- Harlow!
Îmi duc mâinile la spate agitată.
Nu știu cum a decurs întâlnirea de ieri cu Levi. Nu știu ce l-a întrebat, și nu știu ce i-a spus Levi. Pentru că eu i-am spus doar azi că îl iubesc.
Mă aștept oricum să aud că am căzut stagiul Nouă.
- Domnule Instructor!
- Ia loc.
Trag scaunul masiv din cealaltă parte a biroului și mă așez țeapănă.
- Așa. Să începem cu sarcina ta de la Strategie.
Îmi strâng unghiile în palmă încercând să-mi mențin expresia neutră.
Yusef zâmbește vag.
- Spre surprinderea mea, trebuie să spun că te-ai descurcat excelent într-un timp atât de scurt. Nu mă așteptam să fii atât de pasionată de strategie.
Nu sunt pasionată de strategie, ci de Levilian.
- Ai cinci puncte, ca de-obicei. Acum, pentru Stagiul Zece, știi deja că veți lucra separat.
Știu. Stagiul Zece e despre Abilități practice. Și nu se referă la cusut și la pictură, așa cum ar părea, ci la cu totul alte lucruri.
- Da, domnule Instructor.
- Pentru Stagiul Zece vreau să recreezi în laborator un explozibil cu fum alb.
Simt că-mi cedează picioarele, bine că stau pe scaun. Speram la o substanță mai ușoară, un tonic sau un somnifer... dar Yusef nu dezamăgește niciodată.
- Un explozibil cu fum alb, repet îngrozită.
- Exact. Ai la dispoziție trei săptămâni după vacanța de Festival. Ești liberă!
Mă ridic de pe scaun salutând politicos și țâșnesc afară, înainte să cedez în fața conștiinței mele.
Ceva îmi dă ghes să-i spun lui Yusef că nici măcar nu m-am prefăcut în Stagiul Nouă, dar știu că e în stare să-mi dea o altă sarcină, probabil una și mai nasoală. Așa că o las baltă, și mulțumesc zeilor că am trecut cu punctaj maxim.
După cină mă întorc în cameră neliniștită, scoțând carnetul meu credincios din sertarul biroului.
Încep o filă nouă.
Stagiul Zece: Abilități practice.
Sarcină: EXPLOZIBIL cu fum alb recreat în laborator.
Ah, aveam atâtea planuri pentru vacanță, și acum parcă văd că voi face muncă de cercetare despre explozibili și substanțe chimice care produc fum alb. Minunat!
Cineva bate la ușă scoțându-mă din gânduri.
- Domnișoară Lider?
Vederea lui Levi îmi face imediat seara mai bună, chiar dacă e transpirat și plin de funingine, și chiar dacă știu că nu are voie pe palierul fetelor.
- Levi! îl cert într-o doară, trăgându-l înăuntru. Dacă mai faci asta, va trebui să te pedepsesc. Știi că nu ai voie în partea asta.
- Pedepsește-mă! spune el rânjind impertinent. Ai ceva anume în minte?
Îmi dau ochii peste cap, lăsând întrebarea fără răspuns, și mă concentrez pe rucsacul din mâna lui, care pare să conțină un rând de haine curate.
- Vrei să te ajut la curățat?
- Ești singura care dispune de apă caldă la orice oră.
- Du-te în baie!
Printre beneficiile vieții de Lider veteran se numără într-adevăr dreptul la o baie proprie și la apă caldă nelimitată. Ceilalți au băi comune pe palier și apă caldă doar dimineața după micul dejun.
Răsucesc robinetele cu apă caldă și caut un prosop curat, în timp ce Levi se așează pe marginea căzii oftând.
- Iartă-mă! O să-ți umplu baia de cenușă, și nu voiam să fac mizerie...
- Nicio problemă! Pun pe cineva să curețe mâine.
Îmi umezesc palmele și trec săpunul peste umerii lui goi, umplându-l de spumă.
Mâinile mele alunecă delicios pe pielea lui mătăsoasă și plină de tatuaje. Îi netezesc spatele și mușchii încordați, iar el geme înfundat, stârnindu-mi un fior în vintre.
E ceva foarte scandalos în faptul că am un băiat în cadă, chiar dacă e dezbrăcat doar de la brâu în sus.
Îl clătesc de săpun și îi mângâi pielea, privind apa care curge în râulețe mici pe spatele lui, spălând ultimele urme de cenușă.
Mă trezesc din instinct trăgându-mă mai aproape de el, și îmi lipesc buzele de umărul lui, culegându-i apa de pe gât.
- AVA! exclamă el tresărind. Nu, nu, nu. Oprește-te înainte să ajungem amândoi în cada asta, fără nicio haină!
Îl trag de părul blond tachinându-l.
- S-o crezi tu. N-aș face asta niciodată. Nu-mi place să fiu înghesuită când fac baie.
El își dă capul pe spate ca să-mi întâlnească privirea, și pe buze îi joacă un zâmbet.
- Nu? O să-ți amintesc asta peste câțiva ani. Eu pun pariu că o să-ți placă foarte mult, prințeso.