Întâlnirea numărul 2:
- Fursecuri
- Cafea
- Jocuri
- Observator
- Mâncare
Bine.
Am o listă.
Acum trebuie să pun lucrurile cap la cap, pentru că nu vreau să fiu mai prejos decât Levi. Chiar dacă sunt încă frustrată pe șmecheria de marți, ocazia e una prea bună ca să fie ratată.
Mai am două săptămâni și jumătate ca să-l conving pe Levi că-l iubesc, și n-am făcut nimic până acum. Bine, nu cred că întâlnirea asta îl va convinge, dar... nu am niciun alt plan, și oricum m-am resemnat că voi cădea Stagiul Nouă.
Poate Yusef va fi suficient de drăguț încât să îmi dea o altă sarcină, sau poate printr-o minune voi reuși să-l conving pe Levi și să scap cu fața curată.
- Harlow, nu ești cumva de gardă în Turnul de Est? Pentru că D'Amarys a plecat de douăzeci de minute.
- Ba da. I-am transmis că s-ar putea să întârzii un timp.
Verific nerăbdătoare fursecurile din cuptor. Încă două-trei minute. Perfect pentru niște mici retușuri.
Mă întorc în camera mea ca să-mi prind o fundă albă în păr și să-mi schimb pantalonii cu fusta. Fusta de la uniforma mea e prea scurtă, chiar și pentru o fată scundă ca mine. Ăsta e motivul pentru care o port rar, și numai când am gărzi de interior, dar...
Lui Levi îi place fusta mea plisată, așa că... fustă.
Îmi scot din sertar pudra de cărbune care îmi face genele să pară mai lungi, și fardul pentru buze care are un luciu sidefat.
Oare e prea evident ce vreau să fac?
Nu m-am aranjat niciodată până acum pentru o gardă, și mă tem că e prea mult. Ținuta mea nu e deloc practică, și părul lăsat pe spate mă încurcă tot timpul, dar... da, cred că lui Levi o să-i placă.
- Totul pregătit, domnișoara Lider! îmi strigă Paulo din ușa bucătăriei în timp ce scot cu grijă fursecurile într-un bol. Dacă-mi permiteți, D'Amarys părea foarte furios că trebuie să completeze singur fișele cu prezența.
Îmi scutur mâinile cu un zâmbet.
- Mulțumesc, Paulo!
- Miroase groaznic de bine. Pot să primesc și eu măcar o jumătate de fursec?
Oftez, întinzându-i unul încă aburind.
- Mănâncă-l aici și să nu spui nimănui că ți-am dat!
Pentru că altfel toată lumea va cere câte unul și s-a terminat seara mea.
Nebunia cu fursecurile mele e o nebunie generală. Le fac rar, pentru că de câte ori le fac toată lumea e în stare să-și dea viața ca să primească o bucată, și asta mă încurcă foarte tare.
De data asta am apelat la toate relațiile mele ca să primesc de la Cantină alune, ciocolată neagră, unt proaspăt și smântână pentru frișcă.
Pregătesc de azi dimineață întâlnirea, așa că Levi n-are decât să fie furios, din cauza lui sunt în întârziere.
Asta va fi o noapte lungă, îmi spun în gând, urcând treptele interminabile către postul de observație.
Din fericire nu ninge, iar cerul e senin. Putem să urcăm în Observator, așa cum am plănuit.
Îl aud pe Levi încă dinainte să deschid ușa.
- Îți bați joc de mine? Stau singur de aproape o oră! Am completat toate afurisitele de fișe cu prezența, și pe deasupra mai... o, zeilor. O, zei mari din ceruri!
Se holbează la mine cu o uimire greu de ascuns, astupându-și gura cu palma.
- Ce-i?
- Ești insuportabil de frumoasă.
Simt că mă gâdilă un hohot de râs.
- O, da?
- Ești cea mai frumoasă ființă cu care am ieșit vreodată la întâlnire. Și crede-mă, am ieșit cu multe ființe.
Bun. Treaba funcționează.
- Și fusta, zeilor mari! De ce ai venit în fustă?
Ridic din umeri nevinovată, aplecându-mă intenționat în timp ce așez bolul cu fursecuri pe birou.
- Mi-a fost cald. Vrei niște fursecuri? Tocmai le-am scos din cuptor.
Levi se sprijinește de pervazul ferestrei prea șocat ca să se poată mișca.
- Ai... tu le-ai făcut? Astea sunt faimoasele fursecuri cu ciocolată?
- Păi, și tu mi-ai gătit mie, deci... da.
- Ava, ești incredibilă! Ți-am iertat toate păcatele pentru gestul ăsta. Vai, și cât de bine miros!!
Mă îndrept spre cufărul în care mi-am împachetat cu grijă tot arsenalul pentru cafele, obligându-l pe Paulo să le care sus.
- Așteaptă! Mai trebuie să facem cafeaua. E specialitatea mea.
Scot două căni drăguțe și sticluța cu sirop de caramel, apoi încep lunga operațiune: sirop, cafea fierbinte, lapte, frișcă, cacao pudră și bobițe de zahăr brun.
Levi mă privește lung de lângă pervaz, părând tot mai uluit de fiecare dată când adaug un nou ingredient în căni.
- Ce magie faci acolo, prințeso?
- Ai să vezi.
Așez cu grijă sticluțele la loc și închid cufărul, după care îmi trag un scaun lângă fereastră și îi ofer una dintre căni.
- Poftim, asta e a ta.
El o ia peste măsură de încântat.
- Ah, abia aștept! Viktor a spus că ești zeița zeițelor cafelei, și chiar dacă mai exagerează...
Soarbe o gură, și un suspin scandalos îi părăsește buzele.
- Aaaah! Asta-i cea mai bună zi din viața mea. Zei, Ava, cum poți să faci ceva atât de bun!?
- Încearcă și fursecurile.
Îmi place să rețin expresia oamenilor care gustă pentru prima dată fursecurile mele. Surprinderea din ochii lor îmi face inima să-mi crească.
Levi mușcă dintr-un fursec cald și privirea lui e de nedescris.
- Cum sunt? întreb.
- Zei, Ava, chiar e cea mai bună zi din viața mea!!
Îmi netezesc fusta încercând să-mi păstrez aerul modest.
- Stai așa! Întâlnirea abia a început.
Mă îndrept din nou spre cufăr, amintindu-mi de cutia cu întrebări.
- Să nu uit! Avem un joc pregătit de Viktor și Ivy.
- Zei mari!
- Mda. Practic, sunt niște bilețele cu întrebări care "să spargă gheața", orice-ar însemna asta. Pur și simplu închizi ochii și tragi un bilet... vrei să începi tu?
El ridică din umeri, pescuind un bilet albastru din cutia doldora de bilețele.
- Cum a fost primul tău sărut? Ei, cine spui că a făcut întrebările astea?
- Viktor și Ivy.
El rânjește larg.
- Mda, e destul de evident. Primul meu sărut... Glinda. Nu mai știu cum a fost, dar știu că mi-a tras o palmă peste față și a țipat la mine să-i dau drumul.
Asta mă amuză nespus.
- Cu vară-ta? Chiar atât de pervers ești?
- Aveam vreo șase ani! Pe urmă Ildris s-a distrat copios și mi-a spus că nu am voie s-o sărut pe Glinda, dar a povestit tuturor la Balul Anual că sunt un mic diavol.
Scot la rândul meu un bilet din cutie.
- Cine a fost prima ta iubire? Ah, nu trebuia să las întrebările pe mâna lor!
Levi ia un alt fursec, așteptând răspunsul cu un zâmbet arogant pe față.
- Știi deja cine a fost.
- N-am nici cea mai vagă idee...
- Mi-ai citit jurnalul, Levi!
- Am uitat. Nu mai știu nimic.
Sorb din cafeaua mea aproape gemând.
- Bine. Prima mea iubire (dacă poți s-o numești așa) a fost un băiat pe care-l vedeam des la turneele de șah. Era întotdeauna cel mai bun dintre reprezentanții Caselor Regale, avea niște ochi extraordinari, și se comporta impecabil. Cu excepția unui meci în care și-a pleznit adversarul.
El izbucnește în râs.
- Nu pot să cred că-ți amintești asta.
- Îmi amintesc că era tot mai furios, și la final a tras un pumn tablei de șah, împrăștiind toate piesele.
- Exact. Așa că i-am tras și eu un pumn, pentru că nu suport oamenii care nu știu să piardă. A pierde e o artă. Nu faci crize și nu înjuri, ca un copil răsfățat.
- Sunt de-acord.
Îi fac semn să ia din nou un bilet.
- Câți parteneri ai avut... asta nu-i corect! Îl simt pe Viktor de la o poștă. Și știu că întrebarea e numai pentru mine.
Îmi sorb din cafea cu satisfacție.
- Dacă ai tras întrebarea, trebuie să răspunzi.
- Cine zeilor pune asemenea întrebări la o întâlnire?
- Bunul tău prieten, Viktor Lacoste.
Levi oftează.
- Trebuie să dau un număr?
- Dacă e o sumă prea mare poți rotunji. Vorbim de sute sau de mii?
El începe să râdă.
- Zeci. Vorbim doar de zeci, prințeso. Poate... treizeci?
- Numai atât?! Parcă nu-mi vine să cred. Câte ai avut în Licasya?
- Niciuna.
- Levilian!
- Am învățat zi și noapte, Ava, când crezi că am avut timp... și oricum, o Tabără militară nu-i locul ideal pentru aventuri. Mie îmi place intimitatea.
Mă uit la el șocată.
- Vrei să spui că în ultimul an nu ai avut nicio iubită?
- În ultimii doi ani.
Aproape că scap ceașca din mână.
- Nu se poate!
- Îți jur.
- Și cum te simți? Nu ai murit? Iei pastile? Îți vine să urli? Ah, de-asta ești atât de dificil?
El mă privește cu un rânjet mustrător.
- Mulțumesc că îți bați joc de un om distrus. Da, mă simt bolnav. Doi ani e o perioadă lungă.
- Sunt destul de sigură că orice fată din detașament te-ar ajuta cu plăcere.
- Eu nu vreau orice fată din detașament.
- E, ai pretenții, dom'le! Atunci nu mi-e milă de tine.
El zâmbește, făcându-mi semn să iau alt bilet.
- Cum îți închipui partenerul ideal. Serios, jocul ăsta chiar e nasol. Ar trebui să-l lăsăm baltă și să scoatem șahul.
- Răspunde la întrebare!
Mă uit gânditoare pe fereastră, la întunericul care se instalează rapid peste Tabără, amuțind zgomotele.
- Cred că... mi-ar plăcea cineva ca tata.
El mă privește surprins.
- Chiar ai o pasiune pentru taică-tău.
- Pentru că știu ce fel de om e. Nu l-a interesat niciodată funcția mamei, nici măcar nu vrea să fie considerat rege. Singurul lui scop e să apere Malezia și să ne păstreze în siguranță. Îmi place mult de tata... mă face să sper că aș putea găsi un soț bun.
- Ești o fată inteligentă. Cu siguranță vei alege un bărbat impecabil.
Un oftat uriaș îmi părăsește pieptul.
- Nu știu, Levi. Am impresia că sunt curtată numai pentru că voi fi regină. Am o mulțime de prinți pe listă, și niciunul din ei nu mă cunoaște cu adevărat. Nici măcar nu cred că le-ar plăcea de mine dacă m-ar cunoaște mai bine.
- Glumești?! Care-i problema cu tine? Ești frumoasă și inteligentă, și mai faci și fursecuri incredibile. De ce zeilor nu te-ar plăcea?
- Pentru că sunt dificilă.
- Toți suntem dificili, într-un fel sau altul.
Ridic din umeri, lăsând baltă cutia cu bilete.
- Jocul ăsta mă face să mă gândesc la lucruri triste. Hai să ne jucăm jocul meu.
- Care?
- Dacă ai putea alege.
- Zei, chiar îți place jocul ăla!
- Mda. Să începem cu tine. Ai prefera să fii bogat și prost sau sărac și deștept?
Întrebarea îi smulge un hohot de râs.
- Cred că sunt deja bogat și prost, deci probabil aș alege sărac și deștept.
Asta mă face și pe mine să râd.
- Ești tu multe, dar prost n-ai fost niciodată, Levilian.
El face o pauză ca să-și termine fursecul.
- Ai prefera să fii frumoasă și săracă sau urâtă și bogată?
- Frumoasă și săracă.
- De ce?
- Pentru că dacă aș fi atât de frumoasă probabil m-aș mărita cu un bărbat bogat care să-mi poarte de grijă.
El clatină din cap amuzat.
- Ți-a mai spus cineva că ești prea romantică?
- Vrei să spui că tu ai alege să fii urât?
- Absolut. Hidos să fiu, nu contează. Nu-mi pun fericirea în mâinile nimănui. Vreau să mă pot întreține singur.
- Păi, din fericire, amândoi suntem destul de bogați și suficient de frumoși.
El începe să râdă.
- Da, și deștepți și cu un caracter nemaipomenit. Mă mir că nu ne-a ridicat cineva o statuie până acum!
- Dacă ai putea alege, ce piesă de șah ai vrea să fii?
- Nebunul sau Pionul.
Răspunsul lui mă surprinde foarte tare.
- Ai alege să fii un pion? De ce?
- Nu subestima niciodată un pion, Ava. Poate că nu face șmecherii, se deplasează doar un pătrat o dată... e vulnerabil... dar e singura piesă care poate răscumpăra Regina. Tu ce ai alege să fii?
Îmi răsare un zâmbet pe buze.
- Regina. Nu pentru titlu, ci pentru că regele e un molâu și nu mă pot baza pe el.
Râsul lui îmi aprinde o scânteie în piept.
- Vezi? Încet- încet revii la realitate. Ți-am mai spus că vei fi o regină excelentă?