- Deșteptarea! DEȘTEPTAREA!!
Nu știu cum e să fii mahmur, dar îmi închipui că seamănă foarte mult cu starea noastră din dimineața asta. Prima zi de după vacanță e groaznică.
Sar din pat izbindu-mă din nou de tavan (ah, cât urăsc asta!!) și încep să mă îmbrac frenetic, cu ochii încă cârpiți de somn.
- Neața! îmi strigă Abby adormită. Ai fost la Festival? Ți-a plăcut? Eu n-am putut să vin pentru că am făcut pojar! Îți vine să crezi?! Groaznic!
Mă repezesc la lavoar ca să mă spăl pe față și să-mi reîmprospătez împletitura.
- Am fost! În prima săptămână mai mult, în a doua doar câteva zile, pentru că Ildris a răcit și se comporta ca un copil mic.
Abberney cască ochii mari în timp ce ne încolonăm în formație pe coridor.
- Ai stat cu domnul Instructor?!
- Da. Vorbește mai încet! Ceilalți nu trebuie să știe...
Ea rânjește încântată.
- Și? E la fel de sexy pe cum pare?
- Îhî. M-ar omorî dacă ar știi că am zis asta.
Ieșim în gerul groaznic la pas alert, și urcăm Platoul din două salturi.
Din partea cealaltă cineva în uniformă cenușie îmi face cu mâna, și parcă simt un pietroi căzându-mi în stomac. Alex.
Trebuie să mă despart de Alex și eu sunt groaznică la lucruri de genul ăsta. N-am niciun fel de experiență și ceva-mi spune că nu va fi atât de ușor pe cât sper.
- Hai, hai, mai repede! Mișcă-ți ciolanele, Grimaldi! se răstește Ildris la mine, gesticulând cu bățul enervat.
Mda.
În caz că era cineva curios, prietenia dintre mine și Ildris s-a evaporat ca un abur în secunda în care am pus piciorul pe pod. Ne-am întors din nou la binecunoscuta proastă- dispoziție de dimineață.
- Boggins, te miști ca o țestoasă! Cară-te în formație odată!!
Mă strecor la loc în liniște, încercând să evit orice contact vizual cu băiatul din dreapta mea, care miroase atât de proaspăt a pin.
Simt o vibrație ciudată în stomac când mă gândesc la cuvintele lui Ildris. Dacă are dreptate, după ce mă despart de Alex...
- Așa. Începem astăzi Stagiul Patru. Își mai amintește cineva ce facem la Stagiul Patru?
Lacoste ridică două degete.
- Rezistență.
Ildris pare brusc ceva mai vesel.
- Rezistență, molâilor! Să vă învăț rezistență, că sunteți ca niște pui de găină leșinați de foame!
- Hai, dom'le, am dat-o cu metafore de dimineață! murmură cineva în capătul rândului.
- A, domnul Zanizzi se simte spiritual! Nu-i nimic, va avea ocazia să ne arate primul ce poate. Poftiți la Lacuri, lupișorilor. Înainte, marș!
O luăm spre Lacuri în pas de paradă.
Nu înțeleg ce căutăm acolo, din moment ce lacurile sunt înghețate. Lacurile sunt elementul Vulturilor, așa cum adăposturile lupilor sunt ale Detașamentului Cinci. E ciudat că Ildris a decis să începem lecția de-acolo.
Mă împiedic de o rădăcină, și sunt gata să mă prăbușesc peste Aldrich, care mă prinde brusc de braț, trăgându-mă înapoi pe picioare.
- Ești bine, Grimaldi? Ți s-au muiat picioarele? mă întreabă din mers. Ai emoții când mă vezi?
Drept răspuns îl lovesc peste braț, având grijă să-l zgârii cu noua mea jucărie: un inel cu țepi ascuțiți.
Aldrich se holbează la mine, studiindu-și pielea crestată.
- M-ai tăiat, Grimaldi!
- Nu ți-am permis să mă atingi, îl informez cu calm.
El se apleacă din mers, jucându-se cu coada mea împletită pe umăr.
- Ultima dată când te-am atins părea să-ți placă, murmură lângă urechea mea.
Sunt pe cale să-l pleznesc peste față, când Ildris îmi face plăcerea de a-i pocni un băț de bambus peste fund.
- Drepți, DeSilva!
Mă uit la el lung, cu o privire care vrea să-i transmită că în mod sigur calculele lui sunt greșite.
Lui Aldrich nu-i place de mine. E atât de ironic și de răutăcios tot timpul, iar eu sunt epuizată de stările lui schimbătoare.
Ne oprim lângă lacuri, și Ildris zâmbește iar cu zâmbetul lui de piază rea.
- Haide, Zanizzi, poftește în față. Văd că ai multe opinii în prima zi a Stagiului Trei.
Abby se uită la apa înghețată cu o privire sceptică.
- Ce facem noi aici, domnule Instructor?
- O să afli într-o clipă. Zanizzi!
Băiatul părăsește formația, oprindu-se pe mal lângă Ildris.
- Domnule?
- Dezbracă-te.
Ne chiorâm cu toții la Ildris cuprinși de șoc.
- Poftiți?
- Poftesc. Dezbracă-te am spus! Primul pas, rezistența la frig. Ce mai aștepți?
Zanizzi îl privește pe Ildris rânjind.
- Vreți să mă dezbrac de față cu toată lumea? Sunt cam... pudic, domnule Instructor.
- Când îți ofereai serviciile nu păreai deloc pudic! intervine Aldrich amuzat. Ce-i, Zanizzi, ai chiloței roz? Nu spunem nimănui, ești în siguranță!
- Ah! spune Ildris sec. Alt spiritual. Tu ce chiloței ai, domnule DeSilva? Treci lângă Zanizzi!
Zei, situația chiar scapă de sub control.
- Dezbrăcați-vă, reia Idlris calm. Păstrați bocancii, pentru că trebuie să spargeți gheața de deasupra. Când auziți fluierul, vreau să vă văd pe amândoi în apă!
- În apă?! repetă Lacoste surprins.
- Se pot îmbolnăvi! protestează Boggins îngrozit.
- Zei, nu pot să cred că m-am ales cu asemenea nătărăi! exclamă Ildris dezgustat. O să vă arăt cum se face. Amărâților!
Își aruncă în iarbă bățul de bambus, scoțându-și bereta și mataua.
- Nu știu ce vreți să faceți acolo, dar ați început bine, îl încurajează Abberney cu entuziasm.
- Ild... domnule Instructor, încep eu, nu cred că-i cea mai bună idee...
El mă săgetează cu privirea.
- Te-am întrebat ce crezi, Grimaldi?
- Nu.
- Atunci scutește-mă!
Își descheie nasturii vestei și ai cămășii, rămânând în scurt timp gol de la brâu în sus.
Jumătate din detașament începe să aplaude frenetic, lucru cu care sunt complet de-acord. Alteța Sa Prințul moștenitor al Egarthiei e o adevărată splendoare pentru ochi.
- Nu te opri, murmură Abberney zâmbind.
- Uitați-vă bine, pentru că vă vine rândul, lupișorilor!
- Ne uităm foarte bine! îl asigur eu cu un rânjet. O să te ținem minte pe veci.
Aldrich îl privește cum își scoate pantalonii, scoțând un fluierat admirativ.
- Splendid, splendid, domnule Instructor! Ceva foarte... revigorant.
- Poate vrei să te revigorez cu un băț în spate!
Își lasă hainele grămadă, și rămâne doar cu lenjeria și bocancii. Acest om nu-i în toate mințile. Nu că m-ar deranja câtuși de puțin.
- Atenție! Băile reci sunt o metodă eficientă de a... copii, ochii mei sunt mai sus! Se poate să facem puțin contact vizual?
- Domnule Instructor, nu mai pronunțați cuvinte precum contact când sunteți în pielea goală, spune Lacoste râzând. Ne dați... idei.
- Taci! Concentrați-vă, pe toți zeii! Băile reci sunt o metodă foarte eficientă de a întări rezistența organismului. Prin urmare, vreau să vă văd pășind pe gheață... vă faceți fiecare un mic spațiu...
În timp ce vorbește continuă să izbească în gheață cu bocancii grei, până când se fisurează sub el.
- Și după ce ați spart gheața, vreau să...
Gheața fisurată cedează brusc, și Ildris cade în lac ca un pietroi, stropindu-ne le picioare.
- Domnule Instructor!! țipă Abberney îngrozită.
- Ildris! o imit panicată. Zeilor mari, a căzut în apă! Aldrich, fă ceva!!
Aldrich se apleacă deasupra ochiului de apă, uitându-se în jos cu un zâmbet.
- Se descurcă el, nu-i nevoie să țipați.
- Nu poate să respire sub apă! protestează Minelli îngrijorată. Și lacul trebuie să fie adânc. N-ar trebui să chemăm ajutoare?
- Stă de ceva timp sub apă! intervine Boggins palid. Am început să număr și...
Capul lui Ildris țâșnește brusc la suprafață, și începe să scuture ca un câine plouat, stropindu-ne zdravăn.
- După ce ați spart gheața, vreau să vă scufundați, reia el netulburat, urcând pe mal. S-a-nțeles? Jilian, fugi la Spălătorie și cere niște prosoape uscate!
Rămânem pe mal câteva minute, până când Jilian se întoarce cu brațul de prosoape, iar Ildris începe să se șteargă și să se îmbrace din nou.
- Bun, toată lumea a înțeles? Dezbrăcarea!
Ridic două degete agitată.
- Și noi... ăă, sper că nu trebuie și fetele să...
- Aici nu sunteți fete, Grimaldi! Aici sunteți soldați. Da, și voi trebuie să vă dezbrăcați. Mișcă-te!
- Da, dar...
- Puteți să vă păstrați cămășile, ca să nu spui că sunt fără inimă. Hai, executarea!
Începem cu toții să ne scoatem pe rând straturile de haine, și aerul se umple de râsete și de glume.
- A, Minelli, fund ca lumea, nu glumă!
- Băi Boggins, ești făcut din surcele?
- Harrison, maică, ce brațe! Brațe de brațe, băiatule!
Îmi scot pantalonii cu încetineală, și Lacoste începe imediat să aclame.
- Așa, fata mea! Știam eu că ascunzi ceva drăguț sub uniformă. Superb! Ai niște picioare trăznet, Grimaldi!
Îi întorc spatele stânjenită, și mă pomenesc față în față cu Aldrich, care... oh, zeilor mari și îndurători!
Simt că îmi iau foc obrajii... și multe alte părți anatomice. Corpul lui e ceva care îți ia cu adevărat răsuflarea. Și nu din cauza cicaticilor de pe umăr și de pe spate. Pielea lui pare mătăsoasă și caldă, de culoarea mierii... iar umerii și gâtul, mușchii brațelor, pieptul... oh, zeilor, acel piept.
Îmi dau seama că nu sunt singura care se holbează la el, pentru că e mult prea liniște și Ildris zâmbește discret.
- Vom păstra un moment de reculegere pentru cei care vor să se holbeze la domnul DeSilva.
Aldrich zâmbește strâmb.
- Mulțumesc. Aș vrea să percep o taxă, dacă tot stau aici dezbrăcat, ca un idiot.
- Eu plătesc! spune Abberney prompt. Plătesc oricât, DeSilva!
Zanizzi ridică două degete zâmbind.
- Vreau să înaintez o petiție pentru a-l obliga pe Aldrich să stea dezbrăcat la toate cursurile Stagiului Trei.
Subscriu. Pe toți zeii, SUBSCRIU!
- Gata! spune Ildris redevenind serios. Momentul de venerație s-a terminat. Înapoi la lecție!
Ne face semn spre lacul înghețat, ridicând fluierul în aer.
- La semnalul meu vreau să vă văd pe toți în apă!
Îmi clănțăne deja dinții în gură și mi s-au învinețit picioarele de frig, dar... bănuiesc că Rezistența nu-i un stagiu pentru care să primești scutire medicală.
Fluierul sună ascuțit în aerul rece, și ne repezim cu toții pe gheață, grăbindu-ne să o spargem cu bocancii grei.
Jilian și Minelli sunt primii care cad în apă țipând, iar după ei Aldrich, Lacoste și Zanizzi.
Simt gheața cedând sub mine puțin câte puțin, până când apa rece îmi cuprinde tălpile și gleznele.
Alunec în jos ținându-mi respirația.
Lacul e atât de rece încât îmi simt plămânii sufocați și pielea mea pare complet jupuită de pe oase.
Apa îmi năvălește peste coapse și peste talie, stârnind o senzație de frig insuportabilă.
Mă las mai jos, sperând din tot sufletul că n-o să mă transform într-un sloi de gheață pe veci.
- Bagă sfecla-n apă, Grimaldi! strigă Ildris la mine. Căpățânile în apă toată lumea! Hai, cinci minute de înot, putorilor!
Gem din tot sufletul, trăgând o gură mare de aer în piept, și mă scufund.
Răceala apei îmi taie fața, gâtul, pieptul.
Îmi simt căile respiratorii luând foc, și mă ridic la suprafață tușind, cu dinții clănțănind în gură.
- Cinci minute! repetă Ildris neîndurător. Ai stat doar două pân-acum. Valea!
Nu-mi vine să cred că mi-am petrecut ultimele seri ale Festivalului îngrijind de această bestie cu chip de Instructor. Eu i-am făcut ceaiuri ca unui copil mic, și el mă obligă să stau în apă cinci minute!
Îmi simt membrele amorțind, și o slăbiciune stranie îmi încetinește mișcările.
- Ildris, spun gâfâind. Ildris, amorțesc!
- Încă un minut, mă informează el sec.
- Dar... dar nu mai pot... Aldrich!
Dau din picioare panicată, simțind că mă duc la fund ca un pietroi.
Încep să mă scufund și scot un țipăt, încercând să mă prind de ceva, dar nu e decât apă în jur.
- Aldrich! repet din nou, cuprinsă de groază.
Apa mă înghite brusc, năpădindu-mi nasul și gura, sufocându-mă.
Două palme aspre se lipesc de șoldurile mele dezgolite, oprindu-mi zbaterea haotică, și simt pieptul lui Aldrich lipindu-se de al meu în timp ce mă ridică.
Ies la suprafață roșie și înghețată, scuipând și tușind până când am impresia că o să vomit.
- Tu nu ești întreg la cap!! îi strig lui Ildris aproape plângând. Vrei să ne omori sau ce?!
- Slăbuț, murmură el oftând. N-aveți antrenament, asta e. Poftiți afară!
Încerc să pășesc pe mal și îmi simt genunchii cedând, însă Aldrich continuă să mă susțină în tăcere, trăgându-mă după el afară.
Ildris ne aruncă pe umeri câte un prosop, în timp ce tremurăm din toate încheieturile.
- Aveți o oră pauză ca să vă schimbați și să nu mai tremurați ca piftia. Pe urmă reluăm. Valea!
Mă îndrept spre Cazarmă împleticindu-mă la fiecare pas, și mă țin strâns de brațul lui Aldrich, care e ud și cald în ciuda frigului mușcător.
El îmi stoarce de apă coada împletită, răsucind-o în jurul degetelor.
- Pentru cineva care nu vrea să fie atins, sfârșești în brațele mele mult prea des, Grimaldi.
Sunt atât de stoarsă de puteri încât nu pot decât să dau din cap ca un cățel plouat.
- Ultima dată! îl asigur dârdâind. Asta-i ultima dată.