LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1

Capitolul 28

Sâmbătă dimineața mă trezesc cu o durere zdravănă de cap și cu gâtul atât de uscat încât abia pot înghiți.

Ildris vrea să ne omoare. M-am convins în sfârșit de asta, acum că a început Stagiul Patru.

Jumătate de detașament a prins o răceală cumplită, și numai zeii știu ce alte surprize urmează să mai avem la Rezistență.

În această notă veselă mă cobor din pat aproape târâș ca să rezolv treaba neplăcută cu Alex. Toată săptămâna l-am evitat, și n-a fost deloc greu ținând cont de nebunia Stagiului Patru, dar diseară se așteaptă să mergem la Butoi și trebuie să rezolv lucrurile până atunci.

Mă privesc în oglindă îngrozită de propria mea față: nas iritat, ochi roșii, păr dezordonat, arăt de parcă sunt pe jumătate moartă.

Lasă, nu-i nimic. Poate așa va fi mai ușor pentru Alex să accepte despărțirea.

Nu l-am anunțat că-l vizitez în dimineața asta (cine anunță dinainte când urmează să se despartă?) și sper că n-am ieșit degeaba la șapte dimineața din cazarmă. Ar fi un ghinion uriaș să fie plecat în altă parte și să nu dau de el.

- Nu cred că aranjamentul ăsta merge între noi, îmi repet pe drum. Nu, nu, poate e prea dur. Cred că am evolua mai bine separat. O expresie cam ipocrită pentru intenția pe care o am.

Pentru că nu mă prea interesează acum evoluția, cât mă obsedează opinia lui Aldrich și faptul că o să fiu în sfârșit liberă. Până la urmă, dacă-mi amintesc bine, am acceptat să ies cu el doar pentru că am crezut că Ava Harlow e iubita lui Aldrich.

Nu pot să cred că Abberney care știe tot ce mișcă a putut scăpa din vedere un detaliu atât de important ca acela că sunt veri. Asta e dovada că nu poți fi niciodată suficient de informat.

Când mă apropii de cazarma Urșilor, am neplăcerea să constat că recrutul de serviciu e o veche cunoștință de-a mea. Ah, ziua asta începe prost de la prima oră.

- Grimaldi, constată Franco rece. Ce vânt de aduce pe la Detașamentul Trei?

Îmi trag nasul cu zgomot, sperând că nu arăt atât de moartă pe cât mă simt.

- Îl caut pe Alex, spun răgușită.

- Avem o groază de Alex-i aici, mă informează el sec.

De parcă n-ar ști la care dintre ei mă refer.

- Bodhi! specific fără chef. Îl caut pe Bodhi!

- Accesul recruților din alte detașamente în interiorul Cazarmei este strict interzis, continuă el cu emfază.

Strâng din dinți la capătul răbdărilor.

- Joshua Franco, nu-ți recomand să faci pe deșteptul cu mine la ora asta!

- Sau ce? O să-ți trimiți iar Monstrul pe urmele mele? Nu mă mai tem de sălbaticul ăla, Penelope!

Îmi ia câteva clipe ca să-mi dau seama că se referă la Aldrich și la incindentul de la începutul anului.

Și îmi vine să râd.

- Uneori lipsa fricii e un semn se prostie, domnule Franco.

- M-am antrenat, Grimaldi.

- Nu fii idiot! Niciun antrenament din lume nu te-ar ajuta împotriva lui Aldrich, pentru că ești moale și nătărău. Tata a văzut asta înaintea mea, de-aceea ți-a mutat falca de la loc. Acum, spune-mi unde-l găsesc pe Alex înainte să ajungi să regreți!