LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1

Capitolul 18

- Ce faci pe timpul Festivalului? Mergi acasă?

- Nu. Drumul durează prea mult pe timp de iarnă, și oricum nu vreau să ratez faimosul vostru festival.

- Vrei să vii la mine?

- Ce? O, nu, sunt în regulă...

Vrei să-ți moară toată familia? Nu vrei. Atunci nu o invita pe fiica lui Scott Grimaldi să doarmă la tine.

- Atunci vrei să rămân cu tine la han?

- Cee? Nu!

Bodhi mă privește lung, ridicând din umeri.

- Pari foarte hotărâtă să n-ai nicio legătură cu mine în perioada festivalului.

Întrebare. Cum îi explici unui băiat că tatăl tău e puțin [sau mai mult] maniac și că poate fi în pericol de moarte [la propriu] dacă trece niște bariere?

- Nu are legătură cu tine, îl asigur roșind. Nici cu Abberney sau cu Lacoste, și pe ei i-am refuzat. Vreau să mă bucur de Festival singură, și să demonstrez că mă pot descurca.

El ridică din sprâncene oftând și mă strânge de genunchi cu un zâmbet.

- Sigur. Voi, lupoaicele de noapte, sunteți femei independente.

Îmi încleștez dinții, hotărâtă să nu spun nimic. Poți te rog să iei mâna de pe piciorul meu?

Am o problemă mare. Foarte mare.

Cred că ceva nu-i în regulă cu mine.

Îmi place Bodhi, îmi place să stau de povești cu el după instrucție, să ne luăm prânzul împreună sau să gustăm gogoșii nemaipomeniți de la Vulturi, dar nu-mi place să mă atingă.

Am mai spus că nu-mi place să fiu atinsă; nu sunt genul care să fie tot timpul în brațele cuiva, cum e Abberney, dar credeam că atunci când ai un iubit, lucrul ăsta se schimbă.

Ei bine, nu s-a schimbat.

Simt tot timpul nevoia de a îndepărta mâna lui Bodhi atunci când mă ține după talie, sau când mă mângâie pe picior, sau pe păr. Nu mai pomenesc de sărutat. N-am făcut-o încă, și în contextul ăsta mă tem că n-o s-o fac în grabă.

De ce nu-mi place? Ce nu-i în regulă cu mine??

- Gogoșii cu gem de vișine sunt trăznet! îi spun lui Bodhi, ca să schimb vorba. Vrei să guști?

El clatină din cap amuzat.

- Nu. Mănâncă-i tu pe toți, pari foarte flămândă azi.

Îmi vine să râd.

- Știu! Dar am citit în bibliotecă toată ziua și am sărit peste câteva mese. Am luat doar micul dejun.

Și în plus, mâine avem examenul pentru Stagiul Trei, ceea ce înseamnă că sunt șanse mari să nu mai mănânc deloc pentru ceva vreme. Nu știi niciodată ce idei îngrozitoare poate avea Ildris când e vorba de examene. După cum s-a văzut până acum, Ildris Nasir are o boală necunoscută la creier.

Aud deasupra noastră o ușă deschizându-se, și părul roșu al lui Abby se ițește la intrarea Cazarmei.

- Grim, mai vii astăzi? Sau începem fără tine?

Sar în picioare dintr-un salt, închizând capacul cutiei.

- Vin acum!

Bodhi își dă ochii peste cap în întuneric.