Capitolul 25

451 83 17
                                    

- Mi-am propus să gust toate sortimentele de ciocolată caldă.

Alex râde, căutând o băncuță liberă pentru noi.

- Perfect! De care ai încercat până acum? Ca să-ți iau una diferită.

- Ieri am băut ciocolată albă cu cocos.

- 'Nțeles, domnișoară! Vin într-o clipă!

- Eu merg să iau niște benkoj și ne întâlnim aici!

Vreau să fac din nou o rectificare.

Se pare că în fiecare zi descopăr o nouă obsesie culinară la acest Festival, și astăzi e vorba de benkoj. Un soi de foietaj rotund cu zeci de foițe subțiri care se topesc în gură, și umplut cu cremă la mijloc.

Singura problemă e că o să mă întorc în Kazdin cu ceva kilograme în plus, dar... nu toată ziua ai ocazia să mănânci dulciuri nordice la Festivalul Gheții.

La taraba cu foietaje am o surpriză foarte neplăcută, sub forma celui care așteaptă în fața mea, alături de fratele său mai mic.

Jasper e primul care mă observă.

- Salut, Poppy!

Oftez în sinea mea, scoțându-mi nasul din fular.

- O, Jasper! Nici nu te-am văzut.

Aldrich se întoarce din rând, studiindu-mă cu o privire sceptică.

- Grimaldi.

Îmi înclin capul în semn de salut.

- DeSilva.

- Singură- singurică?

- Nu chiar.

Îi zâmbesc forțat, sperând că nu-mi tremură vocea.

- Sunt cu Alex.

- Aha! spune sec, întorcându-mi spatele din nou.

Uite ce-i, Aldrich, m-am cam săturat de toanele tale. Nu ești tatăl meu. Și chestia asta cu haita nu-ți dă dreptul să te bagi în viața mea personală.

Port toată această conversație în gând cu spatele lui Aldrich, care e un spate destul de intimidant.

Spre nenorocul meu, e o coadă destul de lungă în față, așa că spatele lui îmi va ține companie o vreme.

- Ai iubit? mă întreabă Jasper curios. E din Detașamentul Cinci?

- Nu. E... ăă, nu cred că-l...

- Bodhi! mă întrerupe Aldrich sec. Bodhi e iubitul ei.

Jasper cască niște ochi îngroziți spre fratele lui.

- Alexander Bodhi?!

- Mda.

Dezgustul de pe fața băiatului e o oglindă clară a expresiei lui Aldrich.

- Poppy, ești drăguță, dar nu ai gusturi deloc!

Aldrich mijește un zâmbet răutăcios.

- Mulțumesc, Jasper! îi răspund înțepată. O să te anunț când părerea ta va deveni importantă pentru mine. Deocamdată nu e.

Jasper se întoarce spre fratele lui brusc.

- Ai dreptate. E foarte arogantă.

- Știu.

Îmi înăbuș pornirea de a-i plezni pe amândoi și de a țipa la ei. De parcă îmi pasă mie ce cred Aldrich și Jasper DeSilva despre mine!

LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1Where stories live. Discover now