— Theo chiar nu m-a mințit când mi-a spus despre tine. Ești frumoasă precum o zână, i-a mărturisit femeia, aranjându-i tinerei șuvițele care îi căzuseră pe frunte. Aurora s-a întors către iubitul ei, dar nu mică i-a fost mirarea observând că acesta s-a îndepărtat. O lăsase singură, doar cu Marina, semn că își dorea ca ele să se cunoască și înțeleagă.
— Mă bucur să vă cunosc! Theo mi-a vorbit atât de frumos despre dumneavoastră!
— Draga mea, nu vreau să fii atât de formală cu mine! Poate sunt mai în vârstă, dar am un suflet tânăr. Te consider deja fiica mea, deoarece îmi faci băiatul fericit. De când te cunoaște, am impresia că s-a schimbat în cel mai frumos mod cu putință și sunt ferm convinsă că tu ești principala vinovată pentru asta.
Aurora simțea că s-a apropiat de Theo foarte repede, dar nu se gândise vreodată că ar putea să aibă un asemenea impact asupra lui. Era un bărbat care, cu siguranță, avea o mulțime de răni închise în suflet, pe care își dorea atât de mult să le vindece. Voia să îi fie alături și nu doar pentru că i-a picat cu tronc în ziua în care a văzut primul interviu cu el. Își dorea să formeze un cuplu cu el, pentru că simțea că o înțelegea. Îi trezea anumite senzații pe care nu le-a mai avusese înainte. În niciun caz cu Alvaro! Era un om blând, în fața căruia se putea deschide, spune fiecare durere, fiecare reușită sau eșec. Reușea să o facă să se simtă dorită și apreciată la adevărata ei valoare. Și era ferm convinsă că vizita în Bavaria avea să le schimbe relația în totalitate.
— Eu mă bucur că m-a acceptat în viața lui. Dar destul despre mine. Nu vrei să te așezi?
— Trebuie să mă mișc, altfel există posibilitatea să ruginesc. Haide înăuntru! Să te faci comodă, i-a propus, îndreptându-se către ușa de la intrare. Aurora s-a întors pentru câteva momente, încercând să cuprindă mai bine cu privirea locul în care se afla. Nu se auzeau decât cântecul păsărilor și mârâitul lui Luxor. Era liniște. Atât de liniște încât își putea auzi și propriile gânduri, însă simțea că era ceva de care avea nevoie.
Ceva ce urma să îi elibereze sufletul de griji. A urmat-o pe Marina în casă, iar când a intrat, a fost izbită de un aer răcoros și de mirosul plăcut de mâncare. Era o casă decorată într-un mod minimalist, nu era încărcată de
o mulțime de culori sau detalii. Sufrageria era destul de spațioasă, bucătăria se afla în partea din spate a casei, iar scările din lemn, acoperite cu un covor cenușiu, duceau către etajul casei. Pe masa din mijlocul sufrageriei se afla o vază din cristal goală, iar Aurora s-a gândit imediat că acolo avea să pună florile pe care le-a primit. Era o masă de șase persoane, acoperită cu o bucată de material care părea destul de fin și extrem de pretențios.
— Sper că îți este foame! Mâncarea de pe avion nu este atât de bună, a vorbit Marina când Aurora i s-a alăturat în bucătărie. Încăperea avea un perete în totalitate din sticlă și o ușă care ducea către partea din spate a casei. Femeia s-a așezat la masa micuță din colțul bucătăriei, imediat ce Marina i-a oferit un pahar cu apă și și-a îndreptat atenția către aragaz, unde pregătea mâncarea.
— Am mâncat niște covrigi bavarezi când am ajuns. Theo a simțit că îmi e foame.
— Aseară s-a tot gândit ce ai vrea să mănânci când vei ajunge. I-am spus că, atât timp cât vei fi cu el, te vei mulțumi cu orice fel de preparat, i-a mărturisit înainte ca Theo să li se alături, cu toate cumpărăturile. A lăsat totul pe banchetă și a sărutat-o pe Aurora, care aproape s-a topit atunci când a atins-o. I-a făcut un semn extrem de discret cu ochiul, după care s-a apucat să despacheteze. S-a apropiat de Marina, rugând-o să se așeze, iar Aurora a sărit imediat să îl ajute. Au pus merele într-un bol, legumele și condimentele la locul lor și restul fructelor în frigider.
— Draga mea, nu vrei să te schimbi? Cred că vom putea mânca într-o jumătate de oră, după care te vei putea odihni. Theo, arată-i camera unde va sta, după care putem așeza masa, a împărțit Marina sarcinile, iar Aurora a vrut să iasă din bucătărie, să își aducă bagajele, dar Theo a oprit-o, rugând-o să îl urmeze la etaj.
Au intrat în ceea ce părea a fi dormitorul principal, la vederea căruia Aurora a rămas cu gura căscată. Patul era așezat în fața unei ferestre imense, care părea să aibă o priveliște pe măsură. La fel ca parterul casei, și dormitorul era decorat într-un mod simplu, iar când și-a observat gențile la picioarele patului, tânăra a răsuflat ușurată. Se abținea atât de greu să nu chicotească, deoarece a realizat că, în noaptea aceea, urma să adoarmă în brațele lui. Urma să îi asculte bătăile inimii. Și, pentru prima dată după foarte mult timp, avea să se odihnească.
S-a apropiat de fereastră, încercând să își dea seama direcția în care era orientată casă și nu mică i-a fost mirarea să vadă, în depărtare, ceva ce părea a fi un castel. Nu a apucat să reacționeze, deoarece Theo a venit în spatele ei, strecurându-și brațele în jurul taliei sale, sărutând-o pe creștetul capului, iar ea s-a lăsat moale în brațele lui, încercând să se bucure de moment. După atât de multe luni și un zbor de peste zece ore, erau din nou împreună. Iar el simțea că nu mai avea nevoie de nimic altceva.
Era prima fată pe care o aducea în Bavaria, căreia îi permitea să îl vadă dincolo de înfățișarea celebrului doctor Veron. Aurora a acceptat să vină fără să pună prea multe întrebări, fără să aibă vreo pretenție din partea lui. A încercat să se țină la distanță, a crezut că nu avea să dezvolte sentimente pentru ea, dar, din dimineața aceea, de după congres, și-a dat seama că era o cauză pierdută. Nu se putea împotrivit dorinței de a fi cu o asemenea persoană, iar dorința i s-a îndeplinit pe deplin.
— Castelul acela...
— După acel castel s-au inspirat cei de la Disney în momentul în care au construit castelul Frumoasei din Pădurea Adormită. E castelul Neuschwanstein și se află la o distanță de aproximativ patruzeci de minute de aici. Zilele următoare putem merge până acolo, dar, până atunci, trebuie să te odihnești, i-a reamintit, iar Aurora s-a întors către el.
L-a privit pe sub gene, iar el s-a aplecat, sărutând-o ușor, încercând să nu grăbească momentul. Fata se lăsa în voia lui, dar nu avea de gând să profite de pe urma acelui fapt. Trebuiau să fie egali. Trebuiau să fie pe aceeași lungime de undă, înainte ca relația lor să evolueze în vreun fel. Trebuiau să aibă grijă unul de altul, de sufletele lor.
— Nimeni și nimic nu mă va lua de lângă tine, s-a trezit șoptindu-i, iar ochii ei s-au umplut de lacrimi instantaneu.
S-a îndepărtat puțin de el, ducându-și mâinile către nasturii cămășii pe care o purta. Se descheie repede, iar când rana din zona inimii s-a dezvăluit în fața lui, a început să plângă și mai tare. Toată durerea aceea pe care Alvaro i-a lăsat-o în urmă se transformase într-un râu de lacrimi cu adevărat amar. Și greu de suportat. Tânăra se simțea aproape înjosită pentru că își dezvăluia rănile, dar considera că Theo trebuia să știe. Trebuia să știe dacă avea rost să se mai îndrăgostească de ea.
— Fostul meu prieten m-a iubit atât de mult încât mi-a lăsat și niște răni fizice, nu doar psihice. Mi-a fost atât de teamă să mă implic într-o nouă relație, dar, din secunda în care te-am văzut, când te-am sărutat pentru prima dată, am realizat că trebuie să îmi depășesc temerile. Dacă vreau să fac parte din viața ta, trebuie să îmi înfrunt trecutul și..., nu a apucat să termine, deoarece Theo s-a aplecat, lipindu-și buzele de locul unde îi bătea inima. De locul unde avea rana aceea.
Fata și-a cufundat degetele în părul lui, imediat ce el a început să își plimbe buzele peste rană, de parcă voia chiar el să o vindece. Însă nu putea. Oricât de mult și-ar fi dorit Aurora, rana aceea nu avea să dispară.
— Theo, te rog, a scâncit imediat ce i-a întâlnit privirea și și-a dat seama că nu putea să deslușească la ce se gândea, ceea ce o speria și mai tare.
— Inima ta e intactă, iar eu voi avea grijă de ea. Nu trebuie să îți fie teamă să îmi spui ce îți dorești! Nu am fost perfect și nici nu voi fi, dar voi face ce îmi stă în putere să te știu fericită, a asigurat-o, iar ea a încuviințat scurt. Theo a zâmbit cu jumătate de gură, trecându-și degetele peste obrajii ei, dorindu-și să îi șteargă lacrimile. Au stat în liniște câteva momente bune, privind în direcția castelului. Degetele lui s-au plimbat de-a lungul spatelui ei, de parcă voia să o detensioneze puțin. Aurora a tresărit atunci când i-a simțit sărutul pe ceafă și nu a făcut altceva decât să ofteze. Nu s-a mișcat până când nu a fost lăsată singură și a încercat să se schimbe.
Theo a coborât la parter, unde Marina deja încerca să aranjeze masa. Nu avea bastonul și se sprijinea de scaun. Bărbatul și-a dres vocea, iar femeia doar l-a privit, de parcă voia să îl asigure că avea situația sub control. După câteva clipe, el și-a întors privirea în direcția scărilor. S-a asigurat că tânăra nu a coborât încă, după care a oftat îndelung numai când și-a amintit de rana aceea pe care tânăra o avea pe piept. Cel mai probabil, era o tăietură care nu fusese tratată la timp și nu avea să mai dispară vreodată. A tremurat în clipa în care el i-a sărutat rana aceea, iar Theo și-a dat seama că trebuia să discute cu ea. Avea strânse la interior o mulțime de griji, o durere crâncenă. Trebuia să se descarce, astfel încât să nu fie copleșită de la prea multă emoție negativă.
— Te descurci foarte bine cu engleza, a început Theo, după ce a pus tacâmurile.
— Lasă-mă pe mine! Deci, ea este aleasa! Dragule, e cu adevărat frumoasă, iar felul în care te privește este ceva parcă desprins dintr-o poveste, i-a mărturisit Marina, iar el nu a făcut altceva decât să zâmbească.
— M-am apropiat atât de repede de ea, încât am impresia că e doar un vis. Sunt un bărbat în toată firea, dar mă transform într-un cățeluș îndrăgostit când sunt în preajma ei.
— Șederea asta, în acest loc, vă va schimba relația. Theo, ți-am spus, de fiecare dată când te implicai într-o aventură, că nu îți faci bine dacă tot le schimbi. Trebuie să găsești acea persoană care te înțelege, fără să îi spui nimic. Care vede în tine mai mult decât un doctor renumit, care îți acceptă trecutul și te iubește pentru sufletul tău. Aurora e foarte drăguță, nu o cunosc foarte bine, dar îmi dau seama că ține la tine, l-a asigurat, dar el nu a mai apucat să spună nimic, deoarece s-au auzit pași pe scări.
Aurora li s-a alăturat, vizibil mai relaxată. A ales un tricou nu foarte larg, de culoare rozalie, cu o pereche de colanți până deasupra gleznelor, iar în vârful capului avea șuvițele de păr prinse cu o agrafă în formă de fluture. Avea ochii roșii, semn că avusese nevoie de forță pentru a se opri din plâns. I-a transmis din priviri lui Theo că nu avea niciun motiv de îngrijorare, dar el nu părea foarte convins. Însă, pentru moment, avea de gând să tacă, să nu pună vreo întrebare. În acele clipe, dacă l-ar fi avut pe nenorocit în fața ochilor, pe omul care îndrăznise să o rănească pe Aurora, cu siguranță l-ar fi făcut una cu pământul. Cei care se credeau superiori și credeau că aveau tot dreptul să lovească femeile puteau foarte bine să ardă în Iad! Nu erau decât niște copilași răsfățați care nu știau ce era bunul simț.
Șirul gândurilor i-a fost întrerupt de către Aurora, care s-a apropiat de el, sărutându-l pe obraz, după care s-a dus la bucătărie. Theo și-a întors privirea către Marina, care zâmbea. Era atât de fericită pentru băiatul ei drag, care începea să primească toată atenția pe care chiar o merita.
Aurora i-a adus bastonul Marinei care, într-un final, a cedat, realizând că nu mai avea un cuvânt de spus în fața celor doi tineri. Theo și-a rugat iubita să se așeze, să se relaxeze. Acesta doar s-a strâmbat în direcția lui, ceea ce a făcut-o pe Marina să râdă pe seama lor.
— Uneori e prea protectiv, deși îi spun că sunt în stare să mă descurc și singură.
— Te iubește prea mult și îți vrea doar binele, i-a mărturisit Aurora, iar Marina a încuviințat. Dintr-odată, s-a auzit un lătrat și, din instinct, fata a sărit de pe scaun, îndreptându-se către ușa de la intrare. Râsetele ei au cuprins repede întreaga sufragerie, în timp ce Luxor încerca să își manifeste entuziasmul așa cum știa el mai bine. Pentru câteva minute, Aurora doar s-a jucat cu câinele, complimentându-l, iar Luxor doar a lătrat, de parcă voia să vorbească. A urmat-o pe tânără în sufragerie, dar a ciulit urechile atunci când l-a văzut pe Theo.
— Cineva nu are voie în casă, dar, având în vedere că e o ocazie specială, poate facem o excepție, a anunțat Marina, iar Luxor doar a lătrat și s-a așezat sub scaunul Aurorei, realizând că aceasta era singurul lui aliat, singura persoană care era de partea lui, indiferent de consecințe.
— Eu mă bucur că m-a acceptat. Mereu mi-a fost teamă de câini și mă mir că nu m-a atacat.
— Luxor e unul dintre cei mai blânzi câini pe care îi vei cunoaște. La început, pare fioros, dar simte când interacționează cu o persoană care are intenții nepotrivite. Te-a văzut în preajma mea și și-a dat seama că nu ai venit să faci ceva rău. Uite aici, domnule, i-a atras Theo atenția câinelui, oferindu-i o aripă de pui.
— Să înțeleg că v-ați cunoscut prin intermediul Veronicăi, a deschis Marina discuția, în timp ce punea supa în farfuriile de porțelan.
— Adevărul este că a roșit până în vârful urechilor atunci când m-a văzut pentru prima dată, a anunțat Theo, cu un rânjet imens pe față, dar a redevenit serios în clipa în care Aurora l-a lovit pe sub masă, transmițându-i că spunea numai prostii.
În felul acela a trecut restul mesei. Aurora a vorbit despre părinții ei, despre felul în care a cunoscut-o pe cumnata lui Theo, despre dorința ei de a merge la Facultatea de Medicină, după care i-a oferit Marinei cremele de mâini trimise de Meredith. Împreună cu Theo, au spălat vasele, amândoi refuzând să își adreseze un singur cuvânt. Primul gând al ei a fost acela că a greșit atunci când i-a arătat rana, dar faptul era deja consumat și nu mai putea să dea înapoi. Marina s-a retras pe terasa din spate cu o carte, iar Aurora a simțit nevoia să se odihnească. Fără să mai spună nimic altceva, a urcat înapoi în dormitorul principal, unde s-a ghemuit în pat, încercând să ignore nodul din stomac, care devenea din ce în ce mai strâns.
A adormit repede și s-a trezit la fel de repede. Iar când și-a deschis ochii, a observat prin geamul din fața patului soarele care se pregătea să apună și a simțit un parfum binecunoscut. Abia atunci și-a dat seama că Theo era lângă ea, cu o carte de tratate medicale în mână. A renunțat la ea când Aurora l-a sărutat pe gât și s-a întors, sprijinindu-se într-o palmă. Cealaltă mână și-a strecurat-o pe sub corpul ei, astfel încât să o lipească de el. A sărutat-o ușor pe frunte, iar Aurora, fără să aștepte prea mult, s-a ghemuit în pieptul lui.
— S-a trezit frumoasa din pădurea adormită, i-a șoptit, iar ea doar a oftat.
— Cred că a fost cel mai bun somn pe care l-am avut în ultima vreme.
— Aurora, te doare? Vorbește-mi. Spune-mi adevărul, a rugat-o, trecându-și degetele peste spatele ei. S-a ghemuit și mai mult în brațele lui, încercând să se bucure de căldura pe care corpul lui o emana. Amândoi erau acoperiți cu o plapumă ușoară, iar Aurora și-ar fi dorit să rămână în felul acela pentru totdeauna.
Să nu mai fie nevoită să ofere vreo explicație, să nu spună nimănui nimic, să nu mai simtă rușina aceea. Își dorea să se vindece, dar simțea că era un proces mult prea îndelungat, prea dureros și nu știa dacă avea să reziste.
— Doar când mă gândesc. A căutat mama tratamente, am fost la mulți medici, dar fără succes. Aparent, obiectul cu care am fost tăiată nu a fost steril și zona mi-a fost infectată. Am noroc că nu a fost ceva mai grav, dar am rămas cu acele semne pentru totdeauna. Mai am unul pe șold și altul pe stomac. Nici acum nu știu cum am scăpat.
— Ai fost abuzată?
Abia a rostit acele cuvinte, deoarece își dorea să nu aibă dreptate. Nu suporta gândul că exista o persoană care își bătuse joc de Aurora. Nu îi venea să creadă prin ce anume a trebuit să treacă fata din brațele lui. Nu putea să înțeleagă ce anume a fost în capul acelui nenorocit care nu s-a gândit la consecințele acțiunilor sale.
— Am fost doar îndrăgostită. Am fost la o petrecere, mi s-a turnat ceva în băutură și m-am trezit la spital. Uite, nu mai vreau să vorbesc despre asta, l-a asigurat înainte să îl sărute. Palmele lui s-au strecurat pe sub bluza pe care ea o purta, dar s-a oprit în momentul în care Aurora aproape a scâncit. S-a sprijinit în palme, corpul lui acoperindu-l pe al ei, încercând să își dea seama ce anume i se întâmpla, ce anume a reușit să o neliniștească atât de mult.
— Omul care m-a rănit a fost cel care mi-a furat și virginitatea, i-a mărturisit, dar Theo nu a făcut altceva decât să îi zâmbească. Și-a trecut buzele peste ambii ei obraji, iar inima Aurorei a început să bată din ce în ce mai tare în clipa în care gura lui a coborât pe gâtul ei.
— Voi avea grijă de tine! De inima ta! De trupul tău! De întreaga ta ființă!
A continuat să o sărute, iar când a ajuns înapoi în fața ei, Aurora și-a cufundat degetele în părul lui. Încă era neliniștită, extrem de agitată, dar nu voia să se dezlipească de el. În timp ce degetele i se plimbau peste obrajii lui, și-a dat seama că el nu purta ochelarii. Îi fusese dor de ochii aceia ciocolatii, de sclipirea lor. Fără să stea prea mult pe gânduri, i-a atins pleoapele, apoi rana de deasupra ochiului drept, iar el nu s-a împotrivit. Cu fiecare atingere și privire, inima ei bătea din ce în ce mai tare. Dorința lui de a face bine o liniștea, o motiva să meargă mai departe, îi demonstra că existau oameni care nu erau chiar atât de egoiști. Nu formau un cuplu de prea mult timp, dar se simțea în siguranță. Se simțea protejată în brațele lui. I-a câștigat repede încrederea, avea răbdare cu ea, îi înțelegea trecutul și o acceptase.
— Theo, mă îndrăgostesc de tine! Dumnezeu îmi e martor...
— Știu, iubita mea! Pentru că și eu simt la fel. Ai intrat în viața mea când m-am așteptat mai puțin, dar nu regret! Nu regret nimic! Și vrei să știi de ce? Pentru că ești unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-a întâmplat în ultimul timp, i-a șoptit înainte să își lipească buzele de ale ei. Îi căuta mâna, iar când degetele lor s-au împletit, amândoi au oftat, dar asta nu i-a oprit. A adâncit ușor sărutul, după care i-a cuprins talia, rotind-o, astfel încât să fie deasupra lui.
— Va veni și acel moment! Vom fi doar noi doi și nimic nu ne va opri. Aurora, vreau să luăm totul încet, să ne bucurăm de fiecare moment petrecut, a asigurat-o, adâncindu-și degetele în șoldurile ei, dar fata nu a făcut altceva decât să îi ciufulească părul. Theo s-a strâmbat în direcția ei, ceea ce a reușit să îi smulgă un chicotit slab. S-a ridicat din pat și, împreună cu Theo, au coborât la parter, unde, în sufragerie, Marina tricota. Pe fundal, se auzea televizorul.
— Te-ai odihnit, draga mea? a întrebat-o, cu un zâmbet înduioșător.
— S-a trezit în brațele mele, deci, a fost asemenea unui vis, a anunțat Theo, dar Aurora doar și-a dat ochii peste cap. Încerca să se laude, să se umfle în pene, asemenea unui cocoș, dar nu prea îi reușea. Marina a râs pe seama lor și l-a rugat pe Theo să le aducă limonada din sufragerie.
— Am dormit mai bine dacă am fost în brațele lui, i-a șoptit Marinei, iar aceasta i-a transmis că nu avea să îi dezvăluie secretul. Când Theo li s-a alăturat, cu limonada și paharele, a pus pe tavă și un trandafir, cel mai probabil smuls din buchetul luat din piață. A luat floarea și i-a pus-o fetei în păr, nu înainte de-a o săruta pe umăr.
S-a auzit din nou lătratul lui Luxor, iar Aurora a lăsat totul baltă și a ieșit afară. A urmat câinele în curtea din spate, unde a reușit să rămână cu gura căscată. O mulțime de pomi fructiferi se întindeau cât vedeai cu ochii, iar sub un pom, care părea a fi măr, a observat un covor de flori albe. Luxor a lătrat încă o dată, de parcă ar fi încurajat-o să se apropie, iar ea s-a conformat. Spre surprinderea ei, florile albe erau lăcrămioare, la vederea cărora, Aurora a îngenuncheat imediat, trecându-și degetele peste o floare. Erau atât de fine, prețioase, asemenea unor diamante. Cel mai frumoase diamante. Acele flori l-au adus pe Theo în viața ei. Primele flori pe care le-a primit de la el a fost un buchet de lăcrămioare. Doar privindu-le, simțea entuziasmul primei întâlniri. A primei lor priviri, când el a arătat exact ca un prinț, desprins dintr-o poveste. Când a simțit cum inima ei putea să bată din nou pentru un alt băiat.
— Îți poți lua dacă vrei. Nu cred că Irma se va supăra, a auzit vocea lui Theo în spatele ei.
— Nu vreau să...
— Ai încredere! Sunt florile noastre, Aurora! Florile relației noastre și trebuie să ne bucurăm de ele, a asigurat-o, iar Aurora și-a întors privirea către el. Imediat ce a încuviințat, fata și-a luat o floare, după care s-a ridicat, deoarece și-a dat seama că mai avea ceva de văzut.
L-a urmat pe Theo în curtea din spate, unde a descoperit ceva ce părea un țarc pentru animale. Theo s-a apropiat de un coș unde se aflau frunze de salată. Când a deschis ușa țarcului, o mulțime de iepurași au ieșit din cuștile lor, la vederea cărora Aurora a început să chicotească. De la iepurași negri, gri, care aveau blănița de culoarea cafelei, dar și câțiva albi, toți păreau extrem de entuziasmați de gustarea pe care aveau să o primească. Aurora s-a aplecat peste țarc, încercând să apuce unul dintre animăluțe, dar acestea erau mult prea preocupate de mâncare pentru a-i acorda ei atenție. Dar nu o interesa. Niciodată nu mai văzuse atât de mulți iepuri în același loc. După ce le-a oferit frunzele de salată, Theo s-a aplecat și a luat un iepuraș negru, după care s-a întors către Aurora. Iepurașul s-a ghemuit în brațele lui, de parcă se gândea că avea să i se întâmple ceva rău și a înmărmurit atunci când a ajuns la Aurora.
— Nu te teme! Nu te voi răni, minune pufoasă, a chicotit tânăra, ridicând animăluțul, care s-a ascuns imediat în scobitura gâtului ei, încercând să își seama că pericolul era prin apropiere.
— Oficial, ai cunoscut toți locuitorii acestui domeniu. Mă bucur că te-ai acomodat!
— Eu ar trebui să îți mulțumesc pentru că mi-ai permis să vin, deși cred că nu sunt prima femeie...
— Ba da! Chiar ești prima femeie care vizitează acest loc. Până acum, nu am avut încredere în nicio femeie cu care am format un cuplu. Nu mi-am dorit să o încarc și pe Marina, dar când i-am spus despre tine, m-a rugat imediat să fac cumva să vii aici. Și îmi pare că vă înțelegeți!
— E o femeie minunată. Nu am prea interacționat cu ea, dar îmi place. Îmi aduce aminte de bunica. Vreau să mai petrec timp cu ea!
— Puteți găti, să vă plimbați prin grădină. Nu a avut copii și cred că se bucură pentru mine, pentru că ai acceptat să fii iubita mea, i-a mărturisit, înainte ca ea să ridice iepurașul în aer.
A început să se rotească, să danseze cu animăluțul, iar Theo nu s-a putut abține să nu râdă pe seama ei. Se comporta copilărește, dar nu îi era rușine cu asta.
A intrat în țarc, fiind repede acaparată de restul iepurașilor, l-a pus pe urecheatul din brațele ei jos, care cu greu s-a mai dezlipit de ea, semn că deja erau cei mai buni prieteni.
Theo s-a trezit admirând-o pe Aurora. Încerca să vorbească cu iepurașii, îi mai apuca pe câțiva de urechi și râdea atunci când animăluțele încercau să i se urce în brațe. Era un moment atât de liniștit, dar pe el nu îl interesa. În acele clipe, realiza ce anume însemna viața. Nimeni nu îl striga, nimeni nu îl presa în vreun fel, nu era stresat și nimeni nu avea vreo pretenție de la el. Era într-un colț de lume unde își putea auzi și propriile gânduri, alături de Marina și Aurora, singurele persoane la care ținea cu adevărat și pentru care ar fi fost în stare să treacă și prin foc. Într-o oarecare măsură, îi era recunoscător Brianei pentru că refuzase să vină în Bavaria. Simțea că nu ar fi fost la fel de fericit, dacă Marina ar fi cunoscut-o. Chiar dacă trecuseră doar câteva ore de când Aurora ajunsese, Theo știa că fata deja îi intrase la inimă Marinei, că a fost repede acceptată.
— Cred că vei dormi în cușca lui Luxor! Acești micuți vor sta cu mine, a anunțat tânăra, după ce a luat doi iepurași în brațe. Theo doar și-a scuturat capul. A mai luat câteva frunze de salată și a intrat în țarc, lăsându-se pe vine, lângă Aurora. Unul dintre iepurașii negri s-a apropiat de el, dorindu-și una dintre frunze.
— Nu mi-ai spus nimic despre proces! E totul în regulă?
— L-au arestat pe tata și pe tatăl lui Xander. Aparent, Tyler Ferguson i-a ucis pe părinții Cassandrei și alte tâmpenii. Tatăl meu, în schimb, a fost acuzat de spălare de bani și avea un plan foarte bine pus la punct pentru a o răpi pe Alissia. Avocații au vrut facă un partaj, să împartă averea între mine și Alissia, pentru că noi suntem singurii moștenitori ai familiei Veron, dar Veronica a spus că fiica ei nu are nevoie de banii murdari ai bunicului ei.
— Și de ce am impresia că nu prea ești de acord cu asta?
— Îmi iubesc prea mult nepoata și îi vreau tot binele din lume! Averea pe care am luat-o de la tata este de aproximativ 50 de miliarde de dolari, iar 10 miliarde îi voi da Alissiei când va începe facultatea. Veronica și Raymond, cu siguranță, mă vor urî pentru asta, dar sper să mă înțeleagă, i-a mărturisit imediat ce iepurașul s-a ghemuit în brațele lui. De fiecare dată când venea în Bavaria, petrecea ore întregi în preajma iepurașilor și asta doar pentru că reușeau să îl calmeze.
— Tu te-ai gândit vreodată la posibilitatea de a avea un copil? l-a întrebat Aurora, după care a făcut ochii mari, realizând că a gândit cu voce tare. A vrut să se scuze, dar Theo s-a apropiat de ea, sărutând-o pe frunte. În momentul în care i-a atins buzele, a realizat cât de neliniștită putea fi. I-a cuprins bărbia, încercând să o liniștească, dar fără succes. Nu a deschis, vreodată, subiectul acela, iar Aurora se gândea că era deranjat de întrebare și asta din cauza familiei lui.
— Îmi doresc să am o familie la un moment dat, deși îmi este teamă de clipa în care îmi voi ține copilul în brațe. Nu vreau să ajung să moștenesc genele acelea nenorocite ale familiei mele!
— Vei fi un tată minunat! Vei avea o fetiță cu ochii mari, care te va adora, și poate vei avea și un băiat, care îți va călca pe urme și va deveni unul dintre cei mai buni doctori din New York, veți opera împreună și amândoi veți frânge foarte multe inimi, l-a tachinat, dar Theo doar a zâmbit.
— Trebuie să termini facultatea prima dată și abia după aceea ne vom gândi la posibilitatea de a avea o familie, nu crezi? i-a făcut cu ochiul, iar Aurora a avut impresia că inima avea să îi fie smulsă din piept. Abia dacă își începuseră relația, încă încercau să se cunoască, iar el deja avea asemenea gânduri? Dintre toate femeile care au făcut parte din viața lui, tocmai ei îi spunea că își dorea o familie?
— Vei avea peste patruzeci de ani când voi termina facultatea...
— Nu contează! Aurora, te pot aștepta cât vrei tu! Pentru mine, diferența de vârstă între noi nu este importantă. Dacă ne înțelegem și ne completăm unul pe altul, atunci e foarte bine. Asta însemnă să fii un cuplu. Să comunicăm. Adică, m-ai văzut în cel mai urât mod cu putință, când am avut acel coșmar. În noaptea aceea, mi-ai vorbit. Nu am înțeles ce mi-ai spus, dar ți-am auzit vocea. Mi-ai liniștit sufletul, Aurora, aproape a scâncit ultimele cuvinte, iar tânăra s-a ridicat în picioare, Theo copiindu-i mișcarea imediat, după ce a pus iepurașul jos. Ea și-a lipit palmele de pieptul lui, iar el doar a îmbrățișat-o. Fără să își spună nimic. Doar s-au îmbrățișat. Erau înconjurați de o mulțime de iepurași, Luxor lătra undeva în spatele curții, dar ei habar nu aveau că fiecare mișcare le era urmărită.
De pe terasa casei, Marina îi privea pe cei doi tineri cu ochii în lacrimi. După atât de mult timp, băiatul ei drag era fericit.
Era împăcat alături de o fată care îl privea ca pe o comoară, care îl iubea, chiar dacă nu rostise încă acele cuvinte. Se priveau cu o admirație greu de descris în cuvinte, iar Marina îi mulțumea lui Dumnezeu că a ținut-o în viață. Că a reușit să îi fie alături lui Theo până când el a găsit persoana alături de care să își clădească un viitor. Voia să îl vadă în ziua în care avea să se căsătorească, dar, în același timp, știa că nu toate dorințele se puteau îndeplini. Dar, pentru moment, nu voia să își umbrească fericirea.