Parfum de Lăcrămioare [ Esența Iubirii - Volumul 4 ] ✔

O mică bucată de fericire ❤️

Își lăsă capul pe umărul lui. Nu au fost nevoie decât de câteva momente și i-a simțit buzele pe creștet. L-a strâns de mână, iar ochii i-a căzut asupra degetului inelar. Nu știa ce să mai spună, ce anume să mai creadă. A știut că avea să o ceară în căsătorie, au discutat despre posibilitatea de a forma o familie, dar nici prin cap nu i-a trecut că avea să se întâmple într-un asemenea mod. În fața tuturor. Cu doar câteva zile înainte de Crăciun. Theo îi ridică mână și îi sărută încheietura, iar ea oftă îndelung. 

O vedea pe mama ei privindu-i în oglinda retrovizoare. Trebuia să discute cu ea, să afle de când se pregătea Theo să facă așa ceva. Va fi nevoie de foarte multă convingere, dar Aurora nu avea de gând să cedeze prea curând. Până atunci, avea de gând să se bucure de fiecare clipă. De fiecare moment. De faptul că avea un logodnic. Se abținea atât de greu să nu înceapă să zâmbească, dar nu o interesa. Tocmai a fost cerută în căsătorie de un om minunat. Nu o mai interesa nimic altceva.

Strânsoarea lui Theo slăbi, iar Aurora se uită la el. Era atât de obosit, pe jumătate adormit, și abia aștepta să ajungă acasă. Avea nevoie de liniște pentru a se recupera. Poate operația a trecut mai repede decât și-ar fi imaginat, dar perioada de după era ceva mai delicată. Avea nevoie de liniște, odihnă, să își ia tratamentul prescris. Iar Aurora voia să aibă grijă de el. Se întinse și l-a sărutat pe obraz, iar el râse slab. Îi atinse ochelarii, dar bărbatul nu a făcut altceva decât să se strâmbe în direcția iubitei lui. Încă vedea în ceață și știa că avea să mai treacă o perioadă până când viziunea i se va limpezi, dar era recunoscător pentru simplul fapt că putea să vadă. Pentru că trecuse cu bine peste operație.

— Vei fi foarte răsfățat în următoarea perioadă, îl tachină fata și îl prinse ușor de nas.

Au ajuns la apartamentul Aurorei, iar Theo răsuflă ușurat când simți cât de liniște putea fi, că nu se mai auzeau aparate care îi monitorizau funcțiile vitale sau că nu mai vedea asistente plimbându-se prin fața salonului. Era liniștit pentru simplul că avea alături cele mai importante persoane. Familia lui. Se oferi să îl ajute pe Lawrence să ducă gențile, dar Aurora îl apucă de braț și i-a reamintit că nu avea voie să facă efort. Încercă să nu își plimbe privirea prin jur, ci doar și-a urmat iubita. Intră în sufragerie și observă ceva extrem de ciudat. Întunericul domnea în jurul său. Aurora l-a ajutat să renunțe la jachetă și auzi cum centrala este pusă în funcțiune și nu își dorea decât să se întindă. Poate să și doarmă puțin.

— Ce se întâmplă? De ce atât de întuneric aici?

— Am tras draperiile pentru a reduce din intensitatea luminii. Primele două săptămâni sunt mai delicate și nu îmi doresc decât să te vindeci cât mai repede, îi vorbi Aurora, iar el o apucă de mâini. O simțea, o putea vedea. Era atât de obosită. Nu s-a mișcat de lângă el și se trezea de fiecare dată când a venit vreo asistentă să îl verifice. Poate nu a spus un singur cuvânt, dar era și ea obosită. O sărută pe frunte, iar ea l-a apucat de braț. Au ajuns în camera ei, iar Aurora l-a rugat doar să se așeze. A vrut să se îndepărteze, dar a tras-o în brațele lui. Pentru prima dată, după atât de multe zile, putea să o sărute fără să fie întrerupți. Era primul lor sărut de când o ceruse în căsătorie. Îi simți degetele prin păr, gest pe care îl făcea de fiecare dată când voia să îl simtă mai aproape de ea.

— Suntem acasă, vorbi peste buzele ei, ceea ce o făcu să se încordeze în brațele lui. Nu îi putea vedea chipul, deoarece încăperea era prea întunecată, dar o simți. Era mai mult decât emoționată. O sărută încă odată și reuși să se ridice, cu Aurora în brațele lui. Și simțea că nu mai are nevoie de nimic altceva. După atât de multe greutăți, lacrimi vărsate și durere, se simțea împăcat cu tot ceea ce avea. Și nu avea de gând să renunțe prea curând la familia lui.