Parfum de Lăcrămioare [ Esența Iubirii - Volumul 4 ] ✔

Capitolul 19

Theo era din ce în ce mai agitat și a pufnit în momentul în care avionul a decolat. Și-a desfăcut centura de siguranță și a început să se plimbe pe culoar. Aurora nu îndrăznea să îi spună nimic. Ultimele trei ore, timp în care au așteptat ca avionul să fie pregătit, au fost asemenea unui infern. Theo a mers până la apartamentul lui, unde și-a căutat actele și și-a pregătit o geantă cu lucrurile necesare, timp în care și Aurora a făcut același lucru. Meredith a venit imediat ce fiica ei a sunat-o. Amândouă erau speriate, aveau cele mai negre bănuieli, dar preferau să nu spună nimic, astfel încât să nu îl agite pe Theo și mai mult.

— Nu trebuia să vii cu mine! Cine îți va confirma locul la facultate? a vorbit Theo, după ce a luat o înghițitură de apă. S-a așezat lângă ea, lăsându-se pe spate, dar a tresărit atunci când Aurora și-a așezat palma pe pieptul lui.

— Tatăl meu este avocat. L-am împuternicit pe el să meargă la confirmare. Are toate actele mele și știe foarte bine ce are de făcut. Marina e mult mai importantă decât orice în acest moment, i-a mărturisit înainte ca el să se lase în brațele ei. Acela a fost momentul când a avut impresia că inima i-a fost smulsă din piept. Theo a început să plângă, să strige atât de tare, încât pilotul s-a speriat, crezând că s-a întâmplat ceva grav. Aurora i-a transmis, din priviri, că Theo trebuia să se descarce. Pilotul a încuviințat și a rugat-o pe fată să îl anunțe dacă avea nevoie de ceva. Se aflau într-un dintre cele mai puternice și rapide avioane și, cu puțin noroc, în opt ore aveau să aterizeze în Germania. Iar Aurora spera ca iubitul ei să se liniștească până atunci.

— Voia să vină în America! Voia să stea cu noi! Voia să...

— Și va veni! Va fi bine! Te așteaptă și va fi de-a dreptul încântată când te va vedea, i-a vorbit, trecându-și palma peste spatele lui. Theo și-a ridicat privirea, iar Aurora i-a dat jos ochelarii, după care i-a luat fața în mâinile ei, încercând să îi șteargă lacrimile. Și-a ascuns fața în gâtul ei, continuând să plângă, iar ea doar i-a șoptit să se liniștească. Să nu se gândească la tot ce putea fi mai rău.

— Un AVC, Aurora! E în vârstă, iar doctorii nu îi dau șanse...

— Minunile se întâmplă în fiecare zi. E o femeie puternică, l-a asigurat, deși și Aurora avea ochii în lacrimi.

În acele clipe, nu trebuia să se emoționeze. Era singurul sprijin pe care Theo îl mai avea. Dacă ea avea să cedeze, atunci totul se va duce de râpă. Mintea îi era mai limpede și trebuia să fie pregătită de absolut orice.

Theo a încercat să doarmă, dar s-a trezit strigând, iar Aurora și-a dat seama că nu avea să se odihnească până când nu urmau să aterizeze. Zborul a trecut destul de greu. Theo nu s-a putut opri din plâns, a refuzat să mănânce, dar a răsuflat ușurat atunci când avionul a aterizat. Nu mică i-a fost surpriza când, în imediata apropiere a pistei, au fost întâmpinați de un bărbat, care i-a anunțat că vine din partea primarului orașului München.

Imediat ce au urcat în mașină, Theo l-a sunat pe Julio, mulțumindu-i pentru tot ceea ce a făcut pentru el. L-a sunat pe Sylvain, încercând să îi explice tot ce s-a întâmplat. Câteva minute îndelungate, Theo nu a spus absolut nimic, i-a permis lui Sylvain să vorbească. Aurora și-a pus capul pe umărul lui, iar el doar a tras-o mai aproape. Tânăra l-a sărutat pe obraz, dorindu-și să îl încurajeze puțin. Au stat așa câteva clipe, înainte ca Theo să o sărute pe frunte, după care a închis conversația.

Nu au spus nimic până când au ajuns în Bavaria, iar când mașina s-a oprit în parcarea spitalului, șoferul i-a asigurat că avea să îi aștepte. În timp ce se îndrepta către intrarea în spital, Theo a format un număr și a anunțat că a venit. Aurora l-a strâns de braț, însă l-a eliberat atunci când, în raza ei vizuală, a apărut un doctor cu un dosar în mână. Era un bărbat nu foarte înalt, cu ochii albaștri, dar expresia de pe chipul lui nu prevestea nimic bun. Avea privirea aceea pe care doctorii o afișau de fiecare dată când se pregăteau să ofere o veste cu adevărat neplăcută.