Parfum de Lăcrămioare [ Esența Iubirii - Volumul 4 ] ✔

Capitolul 15

A așteptat doctorii la aeroport, i-a dus la hotel, după care au mers la restaurant, pentru a lua masa. În ciuda oboselii, Theo a reușit să fie destul de activ. În dimineața aceea, după micul dejun, când și-a dat seama că Aurora chiar nu avea de gând să îi mai vorbească, a decis să meargă la orfelinat. A verificat bebelușii, a mai discutat cu Marco despre transferul banilor, și a verificat proiectele pe care directorul Thomas voia să le implementeze. Și-a verificat din când în când telefonul, în speranța unui mesaj de la Aurora, dar, în schimb, a primit un mesaj de la Marina, care îl asigura că tânăra era bine. Învăța în hamac. Și nu voia să își aducă telefonul.

După ce a vorbit cu Sylvain, mulțumindu-i pentru tot ceea ce a făcut pentru el, a intrat înapoi în restaurant. S-a apropiat de chelnerul care i-a servit, cerându-i nota de plată. A achitat, după care s-a întors la masă. Doctorii au început să îi mulțumească pentru felul în care au fost primiți, întrebându-l când anume avea să revină la clinică. Theo, deși a zâmbit, nu voia să se gândească la momentul în care trebuia să urce în avion. Știa că Sylvain era un bărbat înțelegător, dar era și șeful lui. Și avea anumite așteptări de la el. Iar lui îi era dor de sala de operație, de pacienții lui. De toată activitatea aceea din clinică. Și se gândea, tot mai serios, să o aducă și pe Marina cu el în New York. Locuia într-un apartament destul de spațios, dar dacă ea voia, putea să cumpere o casă. Cassandra îi putea recomanda cele mai bune zone de locuit, iar dacă soția lui Sylvain urma să afle cu cine voia Theo să se mute, mai mult ca sigur avea să strige de bucurie. Gândul acela îl făcu să zâmbească, dar a redevenit serios când și-a dat seama că nu era tocmai singur.

Și-a verificat telefonul, însă fără succes. Nu avea niciun mesaj din partea Aurorei, deși îi scrisese un mesaj înainte ca avionul să aterizeze. Dar o putea înțelege. O jignise, își bătuse joc de pasiunea ei pentru medicină cu doar câteva nenorocite de cuvinte. Iar ea i-a spus că el nu avea încredere în ea. Dar avea. O iubea și avea încredere că putea să facă orice. Însă îi era teamă de operația aceea nenorocită. Îi era teamă că își putea pierde vedere. Și nu voia asta. Își dorea să o vadă pe Aurora. Să opereze. Voia să își trăiască viața. Poate că mai urmau alte dureri puternice de cap, dar măcar urma să își aibă vederea.

Imediat ce a urcat în mașină, telefonul a început să îi sune. L-a conectat la sistemul audio al autoturismului, după care a pornit.

A preluat apelul și a strâns volanul atunci când i-a auzit vocea lui Lawrence Hopkins. Cu siguranță, a vorbit cu Aurora, iar bărbatul și-a dat imediat seama că se întâmpla ceva cu fiica lui. Și era o chestiune de timp până când Theo avea să fie luat la rost.

— Domnule Hopkins, mă bucur să vă aud!

— Theo, nu îmi văd fiica, dar îmi dau seama că se întâmplă ceva. Când am întrebat de tine, a început să plângă. Nu vreau să te acuz de nimic și clar nu vreau să te rănesc, pentru că Aurora m-ar urî, dar nu suport gândul că fiica mea suferă în aceste momente, a anunțat, iar Theo a schimbat treptele de viteză. Îi venea să intre în pământ de rușine, numai când se gândea la disprețul pe care Lawrence urma să îl aibă pentru el.

— Am avut o discuție dimineață și nu am ajuns la un numitor comun, dar vă promit că ne vom înțelege. Credeți-mă, o respect din tot sufletul, iar ultima mea dorință este să o rănesc în vreun fel. O iubesc. Nicio relație nu poate fi perfectă, deoarece perfecțiunea nu există, dar Aurora e cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în ultimul timp. Și îmi doresc să fiu cu ea pentru cât mai mult timp. Vă promit că ne vom împăca!

— Sper, deoarece soția mea se va supăra, iar asta nu înseamnă nimic bun, râse Lawrence, iar Theo cu greu s-a putut abține să nu zâmbească. Fără să vrea, s-a gândit cum ar fi Aurora în rolul de soție. Avea să fie la fel de impunătoare ca Meredith? Sau la fel de amenințătoare atunci când urma să vină vorba despre relațiile copiilor ei? Și, fără să vrea, Theo s-a gândit la momentul în care urma să devină tată. Pentru numele lui Dumnezeu, abia dacă aveau trei luni de relație, iar el deja se gândea la copii? Trebuia să se potolească! Fata trebuia să aibă propria ei viață, trebuia să își creeze o carieră, să se bucure și de viața ei profesională, înainte să se poată axa și pe viața personală. Iar el o iubea atât de mult, încât urma să aibă răbdare cu ea. Atât timp cât avea nevoie.